Arhive pe categorii: Irina Lucia Mihalca

Însăşi viaţa

Nu uiţi frunzele ce ieri ne-acopereau ca o pătură, şoaptele lor sperau să treacă prin arcul elipsei, – acea absenţă plină – zâmbetul nostru ne-a luat inimile. O fericire în forma unui înger şi un miracol delicat te fac să … Continuă lectura

Publicat în Irina Lucia Mihalca | Etichetat

În golul oglinzii…

În golul oglinzii, azi ţi-ai văzut fiul mort, un văl de oboseală a măturat peste tine pacea dimineţii de primavără. În somnul inimilor topite într-una, pentru o clipă nu ai mai existat, copleşit nu-nţelegeai nimic, totul se spulberase, o viaţă … Continuă lectura

Publicat în Irina Lucia Mihalca | Etichetat

Ieşirea din labirint

Ard clipe la temelia templelor, urnind lespedea simţi vaierul lanţurilor. Mai departe de soare, insula virgină apărută din mare. ( cu fiori pătrunzi în ea ) Am sărutat vântul, crezând că-s ochii tăi! Un mesager nevăzut, vântul călător mi-a dăruit … Continuă lectura

Publicat în Irina Lucia Mihalca | Etichetat

Floarea de colţ a măceşului iubirii

Poştaşul nu bate pasul de două ori pe loc, Chiar şi la capătul lumii, la dorinţa sufletului, reuşeşte s-ajungă pe aripile calului. La auzul şoaptei, purtată-n zbor de-un puf de păpădie, un destin mitic îl leagă pe stăpân de mârţoaga … Continuă lectura

Publicat în Irina Lucia Mihalca | Etichetat

Ea s-a născut…

Ea s-a născut pe muntele răsărit din apa întunecată. Ea s-a născut lumină şi lacrimă în inima florii de lotus ce a-nflorit pe vârful muntelui. Azurul nu şi-a construit bolta. Seara, floarea s-a închis ascunzând în ea copilul, ca dimineaţa … Continuă lectura

Publicat în Irina Lucia Mihalca | Etichetat

Două clipe, mai mult decât una

Din coroana soarelui orbitor Suntem boabe aurii risipite la vale, Ne răsfirăm, ne împrăştiem, plutim, ne rostogolim În palmele timpului şi spaţiului necuprins… Până unde poate ajunge gândul tău? Nu-i ştiu puterea. Are frontiere? Cuvintele emană forţa misterioasă de a … Continuă lectura

Publicat în Irina Lucia Mihalca | Etichetat

Irina Lucia Mihalca – Dincolo de cuvânt suntem noi

Sub razele lunii macii vor continua să înflorească, Chiar dacă pentru toţi răsare şi apune soarele, de la cer la pământ regăseşti doar o palmă de iluzii. Clipă de clipă simţi viaţa şi picăturile ei, şi totuşi, cu arma durerii … Continuă lectura

Publicat în Irina Lucia Mihalca | Etichetat

Corabia de vise

Străbaţi furtuna deşertului în cautatea celei care ţi-a răscolit visele, noapte de noapte, cascadă curgând în carnaţia coapselor răsucite din unda de dragoste. Ţi-e dor de răpirea primei bătăi a inimii, de primul pas prin oglinda lungă, în care coridorul … Continuă lectura

Publicat în Irina Lucia Mihalca | Etichetat

Ochii tăi, ochii mei…

Ochii tăi, ochii mei, două fântâni în care ne scufundăm pentru-a ne regăsi pururea tineri. – un echilibru delicat între viaţă şi moarte, acest şuvoi de timp trăit împreună – Gura ta, gura mea, furtuna prin care trecem înlănţuiţi cu … Continuă lectura

Publicat în Irina Lucia Mihalca | Etichetat

Irina Lucia Mihalca – poesis

O primăvară este gândul tău… O primăvară este gândul tău! Din depărtări, la chemarea zidurilor adormite ecoul ne propagă respiraţia, unind durerea şi iubirea, clipa şi speranţa… Cine-mi redă acest tainic parfum, acest dar fără rădăcini? Pe drumul început din … Continuă lectura

Publicat în Irina Lucia Mihalca | Etichetat