Un roman al educaţiei intelectuale

Ultima carte semnată de scriitorul şi medicul Ion Vianu aparţine, urmând un firesc traseu al vârstei şi faptelor, genului memorialistic. Amor intellectualis este, aşadar, o carte autobiografică. Mai mult decât atât, subtitlul volumului în cauză, romanul unei educaţii, încadrează această operă din punct de vedere tipologic în categoria bildungsroman-ului[1]. Cititorul este purtat prin vremuri apuse, deloc limpezi, când, potrivit unei expresii a autorului, cetăţile începuseră să fie ruinate. Este vorba despre începutul unei epoci aflată sub semnul fatidicului, care coincide din punct de vedere cronologic cu primii ani ai instaurării dictaturii de factură stalinistă în România, când socialismul, “ultima şi cea mai cumplită revoltă a sclavilor … mai eficace şi mai de temut decât creştinismul” (p. 57) începuse să-şi arate hidoasa înfăţişare. Treptat, lectorul pătrunde într-o epocă tensionată, caracterizată de “triumful supraomului” (p. 57). >>>

Reclame