Constantin Bălăceanu Stolnici- Memoriile unui boier de viţă (I)

În copilăria noastră nu prea colindam pe străzile Bucureştilor. Zilnic făceam o plimbare în zona Parcului Kisselef, unde mergeam pe jos sau ne ducea tata cu maşina, pe sora mea, pe mine şi, bineînţeles, nelipsita guvernantă.

Din când în când, mergeam în centrul propriu-zis, la Athenée Palace, unde locuia permanent o mătuşă a noastră, Ecaterina Stătescu, pe care noi o numeam Tante Titi. De asemenea, tata ne plimba uneori prin oraş cu maşina lui, de care era foarte mândru, ca să cunoaştem oraşul în care trăiam şi să fim familiari nu numai cu aspectul general al Capitalei noastre, cât şi cu principalele ei monumente şi edificii, pe care ni le descria cu multe amănunte istorice. >>>

Reclame

Memoriile unui boier de viţă (X)

Palatul Cantacuzino avea, în stânga lui, un mic teren verde, o grădiniţă cu câţiva pomi  pe care apoi s-a ridicat o clădire mică de care îmi amintesc foarte vag. Aceasta, după 1930 a fost înlocuită cu blocul care se menţine neschimbat până astăzi, bloc la parterul căruia s-au succedat o serie de restaurante mici de mâna a doua. >>>

Interviu: Constantin Bălăceanu Stolnici- Relatările istoriei metafizice

Motto: Secretul meu a fost muncă, disciplină și maeștrii..

Într-o lume post-modemă, ce pendulează între inepţie şi spirit ludic, apar personaje parcă rupte din basme şi aruncate in timpul semiobscur. Realitatea cotidiană ne obturează perspectiva asupra frumosului bunului simt şi dramului de religiozitate ce-l mai păstram in geneza ADN-ului nostru, asemenea unei utopii transmise din generaţie in generaţie.

Aşa s-a născut pe pământul României la data de 6 iulie 1923 cel ce va purta stema şi stigmatul familiei Bălăceanu, urmaş al unei istorii multiseculare, aureolat de-o sete de cunoaştere ce mai târziu va fi cartea de vizită şi uşa deschisă spre o Europă realistă. >>>

Romanul – Oraşul copilăriei academicianului Constantin Bălăceanu Stolnici

După 78 de ani, academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici a vizitat cele mai dragi locuri din oraşul copilăriei sale. La simpozionul care l-a avut ca oaspete, romaşcanii au putut reconstrui Romanul prin intermediul amintirilor academicianului, cu parfumul oraşului de altădată, şi au asistat la o analiză a operei lui Brîncuşi.

>>>