Geo Galetaru – versuri

Geo Galetaru4.

Poezia şi acidul acestor bolboroseli scânteietoare.

Înaintezi pe suprafeţe imprecise. Mai indecis

Ca trestia de lângă lacul auriu.

Lucrurile şi cheia cu care se intră în lume.

În pauza dintre două crime gemene. >>>

Reclame

Geo Galetaru – Voci din penumbră

– Vă mai amintiţi caii noştri? întreabă mama. Acum la Cenad e iarnă şi mama stă cu spatele lipit de cuptor, întotdeauna a fost ea cam friguroasă, făceam chiar haz pe socoteala ei şi-i spuneam că nu ar strica să mai dea jos de pe ea câteva kilograme, şi aşa avea cam multe la vârsta ei. „Cine e gras e şi sănătos”, ne spunea ea cu convingere, cu convingerea încăpăţânată că ne transmite un mare adevăr, şi un îndemn în acelaşi timp, fără să-şi facă însă prea mari iluzii că-l vom urma. >>>

Geo Galetaru – Ion Căliman sau poezia ca act jubilativ al fiinţei

Dacă poezia continuă să-şi spună răspicat cuvântul, într-un timp al sarcasmelor dizolutive sau al scepticismelor centrifuge, acest lucru se datorează (şi) unor poeţi ca Ion Căliman. Fidel unor proiecţii subiective asupra rostului poeziei (acela de a capta adevărul interior şi de a-l elibera într-o formă particulară), Ion Căliman amorsează  în poemele sale un mozaic de stări latente, apte să contureze o geografie efectivă pregnantă şi coerentă. Atent la structurile şi ritmurile unei existenţe consumate dincolo de bisturiul percepţiei comune, în retortele unei interiorităţi adesea convulsive, poetul îşi sublimează sentimentele şi experienţele, transpunându-le  într-o dicţiune calmă şi învăluitoare şi adiţională în spaţiul poemului imagini vibrantile, încărcate de fiorul unei solarităţi caste şi integratoare. Fluxul >>>

Geo Galetaru – proză

Zilele curcubeului

 În unele dimineţi, lumina cădea pe case şi pe arbori cu o violenţă neaşteptată. Acoperişurile ieşeau, brusc, dintr-o obscuritate monotonă şi izbeau retina, făcând-o să vibreze dureros. Era ca şi cum un întreg continent dispărut revenea dintr-o dată la suprafaţă, scuturându-se de mâlul anonimatului şi înaintând, victorios, spre propriu-i contur, spre propria-i identitate. Fantasmele pâcloase ale nopţii se retrăgeau, umilite de năvala aiuritoare a luminii. Treptat, lucrurile din jur, strada, pavajul, gropile din asfalt, coşurile cu gunoi scoase în faţa uşilor îşi defineau cu pregnanţă materialitatea, se încărcau de o pulbere concretă şi, totuşi, inefabilă. Era o oră incertă, în care zgomotele începutului de >>>

Geo Galetaru – poezie

Cuvântul doar el

opreşte-te în drum

fii liniştit

                             ca timpul >>>

Geo Galetaru – proză

Geo Galetaru – publicist, Timişoara

    Copilăria ca un câmp de maci

Până dimineaţă mai era mult. Atât de mult, încât începu să se teamă că nu va avea cu ce să umple timpul: secunde, minute, ore şi iarăşi secundele leneşe şi parşive, târându-se ca nişte muşte grase şi scârboase prin aerul cald şi îmbâcsit de miros de transpiraţie şi de fum de ţigară. Obloanele erau trase şi în cameră era aproape întuneric, dar un întuneric ezitant şi incert, de parcă ar fi fost suficient ca mâna lui să mişte încet oblonul (cel din dreapta sau cel din stânga, n-avea >>>

Geo Galetaru- poezie

Cu o floare rosie în gură

 o pată de disperare

pe cer >>>

Geo Galetaru – Cândva, într-un sat …(I)

publicist, Timişoara

publicist, Timişoara

            Motto: „Pământ cu gene şi cu vis”

 – Vă mai amintiţi caii noştri? întreabă mama. Acum la Cenad e iarnă şi mama stă cu spatele lipit de cuptor, întotdeauna a fost ea cam friguroasă, făceam chiar haz pe socoteala ei şi-i spuneam că nu ar strica să mai dea jos de pe ea câteva kilograme, şi aşa avea cam multe la vârsta ei. >>>