Pământul ne este mamă – ,,Pământul nu aparţine omului. Omul aparţine pământului.”

globe_eastPreşedintele Statelor Unite ale Americii, Abraham Lincoln (1809-1865), a făcut oferta, în anul 1854, ca statul să cumpere o mare parte din teritoriul indian, iar poporului indian i-a fost promisă o rezervaţie. La această ofertă a primit un răspuns din partea căpeteniei Seattle. Această scrisoare se numără printre cele mai frumoase şi mai profunde gânduri care au fost rostite vreodată despre mediul înconjurător al omului. Scrisoarea este trimisă tuturor ţărilor lumii, cu prilejul Zilei mondiale a Mediului, 5 iunie, de către UNEP, iar oraşul SEATTLE şi-a primit numele după această căpetenie.

,,Când marele şef Alb din Washington îşi trimite glasul că doreşte să cumpere pământul nostru – ne cere prea mult… Cum se poate vinde ceva, sau cumpăra cerul şi căldura pământului? Aşa ceva ne este cu totul străin. Noi nu suntem proprietarii prospeţimii aerului şi limpezimii apei…Fiecare părticică a acestui pământ e sfânt pentru poporul meu. Fiecare ac strălucitor de pin, fiecare bob de nisip din vadul râului, fiecare mică negură din întunecimea pădurii, sunt sfinte în gândurile şi viaţa poporului meu, suntem parte a pământului şi el e parte din noi. Ierburile mirositoare ne sunt surori. Cerbul, armăsarul, vulturul cel mare – ne sunt fraţi. Culmile stâncoase, păşunile suculente, trupul învelit în căldură al poney-ului şi omul, toate aparţin aceleiaşi familii. >>>

Bianca Beatrice Michi: Principiul plenitudinii, utopie și heterotopii

Se poate argumenta că, plenitudine și utopie sunt două subiecte bine-cunoscute si legate între ele, deși relația lor nu a fost în mod explicit dezbătută. Intenționez să fac o analiză a utopiei prin intermediul termenilor de posibilitate și actualizare, având la bază impresionanta tradiție filosofică deschisă de către Aristotel. Interpretările contemporane ale principiului plenitudinii pot oferi instrumente importante pentru teoretizarea utopiei ca fiind o posibilitate care nu se actualizează niciodată. Un alt obiectiv al acestei lucrări este aceea de a lansa întrebarea dacă principiul plenitudinii poate furniza, de asemenea, premise relevante pentru o înțelegere mai profundă a conceptului paradoxal de heterotopie din filosofia lui Michel Foucault.  >>>