Doina Enea – O viaţă de Om…în slujba Cărţii

doinaMi-e greu să aştern pe hârtia virtuală, afișată în faţa mea , gândurile-n cuvinte… De regulă, când sunt doar eu şi ea, mi-e mai uşor decât vorbitul în faţa unui auditoriu. Astăzi, însă, mi-e greu…Le aud cum zumzăie agitate şi nu ştiu care-i formula ideală să le pot elibera. Despre Oameni care formează alţi Oameni?.. ca la rândul lor să formeze alţi Oameni ca-ntr-un firesc lanţ al slăbiciunilor? E greu! Despre Oameni care-şi lasă amprenta, imposibil de şters, pe o instituţie, pe o comunitate, în cultură…e greu. Gândul mă poartă cu ceva ani în urmă când, angajată în baza unui decret al proaspetei democraţii de atunci, descifram tainele biblioteconomiei. N-am ştiut din liceu că voi deveni bibliotecar dar, aşa cum aţi spus joi la întâlnirea noastră de suflet, există un destin al fiecăruia dintre noi. De ce spun asta? Pentru că în liceu am făcut practică în anii terminali la Biblioteca tehnică şi Biblioteca corpului didactic din Piatra Neamţ (am absolvit liceul Calistrat Hogaş). Întâlnirea cu meseria de bibliotecar s-a produs atunci. Ca şi bibliotecar însă, ai responsabilităţi pe care trebuie să ţi le asumi studiind şi biblioteconomie înveţi doar dacă ţi-e dragă meseria şi pui suflet în ceea ce faci. Nu pot >>>

Reclame

Doina Enea: ,,Arta de a trăi – ,,Dialoguri cu trecutul” autor Caraiman Ovidiu Cătălin

AdAutorul volumului prezentat în 13 februarie la Biblioteca Roman,  Caraiman Ovidiu Cătălin s-a născut pe 14 septembrie 1984 la Negreşti, jud. Vaslui, fiind primul dintre cei doi copii ai familiei Georgeta şi Gigel Caraiman.
Studiile şi le-a desăvârşit în oraşul Roman, urmând cursurile: Şcolii Mihai Eminescu (1991–1999) şi la Grup Şcolar Vasile Sav între anii 1999 – 2003. Primii paşi în tainele abecedarului i-au fost călăuziţi de d-na învăţătoare Elena Mihăilă, dragostea pentru cuvântul scris i-a fost insuflată de profesoara de limba română, d-na Maria Lăcătuşu . Şi numărul profesorilor care i-au fost la catedră şi cărora le datorează formarea lui ca om şi totodată şi recunoştinţa ar putea continua: prof. Iolanda Vasile, prof. Paula Leancă, prof. Olga Cramer, prof. Gheorghe Stupu, etc.
Începând cu anul 2004 până în anul 2009 urmează cursurile Facultăţii de Istorie din cadrul Universităţii Alexandru .Ioan Cuza, Iaşi – având şansa de a fi îndrumat – la lucrarea de licenţă – de eminentul profesor doctor în științe istorice Ştefan Sorin Gorovei. >>>

Doina Enea – După 30 de ani…

doina12 octombrie 2013… O frumoasă zi de toamnă… Uşor înnourată, călduţă, cu parfum de „prima zi de şcoală”. Doamna Toamnă n-a apucat încă să-şi spună cuvântul rece, aşa că nu-s despuiaţi copacii de veşmânt…s-a jucat doar cu acuarela: galben, roşu, ruginiu…O zi specială! O zi pentru care am avut emoţii, care a stârnit nostalgii şi fluturi în stomac. O zi pe care-am aşteptat-o 30 de ani! 30 de ani de la terminarea liceului, de la ultima zi de curs, de la ultimul clopoţel-sonerie, de când nu m-am mai văzut cu majoritatea colegilor… 30 de ani ( o viaţă de om !) de când o mână de adolescenţi au luat viaţa în piept, cu tot ce i-a rezervat ea fiecăruia. >>>

La mulţi ani Emilia Ţuţuianu!

                               Rugăciune

Ţie mă rog, Doamne, să reverşi în această zi, ca şi în toate celelalte ce vor veni, binecuvântarea şi binefacerile Tale peste cea pe care inima mea o cinsteşte şi o preţuieşte!
Apăr-o de toate primejdiile ce bântuie viaţa noastră, a muritorilor.
Fă să răsară asupra ei întotdeauna un soare strălucitor, care să-i risipească norii grijilor şi ai suferinţelor.
Umple-i sufletul de bucuria mântuirii Tale, povăţuieşte-i paşii pe căi drepte şi nu lăsa apăsătoare suferinţe să-i înnoureze fruntea sau să-i amărască inima.
Niciuna din răutăţile din jur să n-o ajungă sau să facă a i se coborî lacrimi în ochi şi nici inima să-i fie jertfa întristărilor.
Fă, Doamne, ca fiecare din zilele ei să fie o frumoasă zi de primăvară şi în orice parte i se vor îndrepta paşii umbreşte-o cu bunătatea şi apărarea Ta.
Scut să-i fie Îngerul Tău cel bun, s-o păzească, s-o ocrotească, s-o aline, să-i dea încredere şi putere să poată dărui fărâme din fiinţa ei ca şi până acum.
Nu lăsa negura deznădejdii în preajma ei ca să nu-i ofilească iubirea ce-o poartă Ţie şi semenilor ei.
Ţie mă rog, Doamne, în această zi şi în toate celelalte ce vor veni ! Amin.

 

                                                                                            Doina Enea

Agapia

 

Aniversare Doina Enea, La mulţi ani Doiniţa!

trandafiri_desktop >>>

Doina Enea: Ben Todică – repere biografice și critice

Benoni Todică s-a născut la 23 noiembrie 1952, în satul Ezer, comuna Puieşti, judeţul Vaslui, România, fiul lui Aurica şi Gheorghe Todică. După anii 1955 părinţii pleacă din Puieştii Vasluiului şi se stabilesc în Banat, unde tatăl, Gheorghe Todică, a început să lucreze la exploatările de fier de la Ocna de Fier, apoi la minele de uraniu din Ciudanoviţa (Caraș-Severin). De copil a reuşit, cu un diaproiector, să proiecteze diferite filme şi să deseneze fotograme. La 12 ani a cumpărat un aparat de proiecţie, apoi un aparat de filmat, cu acest aparat a  realizat primul film, care prezenta o scurtă poveste cu cowboy şi indieni şi a fost intitulat Copilărie .

A urmat cursurile primare la Şcoala Generală de 8 ani Ciudanoviţa, apoi Şcoala Profesională UCMMA din Bocşa unde, la propunerea lui s-a înfiinţat un fel de cineclub şi a realizat un filmuleţ, de trei minute. >>>

Doina Enea – După douăzeci de ani

bibliotecar, Roman

Într-o sală a palatului Cardinal pe care o cunoşteam, în faţa unei mese cu colţuri bătute în argint aurit, încărcată cu hârtii şi cărţi, stătea un om cu capul sprijinit în mâini.” Aşa-şi începea Alexandre Dumas romanul ‘’După douăzeci de ani”.

Romanul meu şi al câtorva dintre colegi ar putea începe astfel: într-o zi oarecare, ar spune unii, specială pentru mine, am urcat înfrigurată şi de ce să nu recunosc cu foarte mari emoţii, treptele Bibliotecii Municipale. De data aceasta nu ca cititor, ci pentru a fi în slujba lor. >>>

Doina Enea – Ecouri ale Unirii Principatelor în literatură

        Istoriei românilor i-a fost dat să cunoască răscruci care i-au marcat și determinat schimbarea cursului în câteva mari momente. Unirea Principatelor la 24 ianuarie 1859 este unul dintre ele și astăzi ne apare ca o treaptă urcată pe drumul desăvârșirii unității statale românești.

>>>