Trei importante premii literare la Neamţ

Scriitorii răspund la întrebarea: “Consideri că ai meritat?”

Vineri, la Filiala Iaşi a Uniunii Scriitorilor a fost sărbătoare: ca în fiecare toamnă, au fost acordate Premiile literare ale filialei pentru cărţile publicate de membri  în anul 2011. Din cele câteva premii, puţine dar cu atât mai prestigioase, acordate anul acesta de juriu şi de conducerea filailei, trei au ajuns în Neamţ: Adrian Alui Gheorghe – Premiul “Restitutio” al Filialei US, pentru punerea în circulaţie a operei lui Aurel Dumitraşcu, în anul 2011, publicând jurnalul acestuia,  “Carnete maro”, două volume, şi antologia de poezie “Cartea neterminată”, apărută la Editura Dacia XXI din Cluja Napoca; Emil Nicolae – Premiul de excelenţă al Filialei, acordat de conducerea acesteia; Cristian Livescu – premiul pentru >>>

Reclame

Doris Mironescu – nominalizat la premiile USR

Doi scriitori nemțeni sînt nominalizați pentru acordarea premiilor Uniunii Scriitorilor din România (USR), filiala Iași.

 Juriul, format din Vasile Spiridon, Nicolae Panaite, Marius Chelaru, Adi Cristi și Nicolae Corlat, a stabilit numele autorilor care ar putea primi premii, pe genuri literare. Din cele 54 de titluri analizate se află și lucrările a doi critici literari nemțeni – Doris Mironescu (Roman) și Cristian Livescu (Piatra Neamț). >>>

Poeți din Roman: Florin Vasile Bratu și Eugen Stețcu

„…noi asteptări în gloata/ îndemnului nefericit spre ireal!”

O carte neobisnuită de poeme dialogate ne propune spre lectură Florin Vasile BratuDurerea vesnică a neîmplinirii (Medialux, 2011), subintitulată Convorbiri, de fapt un serial de conversatii imaginare cu personalităti legate într-un fel sau altul de meleagul Mării Negre si de cel vecin, egeic, spatiu de unde erupe constiinta europeană, dar si sentimentul zădărniciei, al vanitătii în confruntarea cu rupturile produse de istorie, care au măcinat adînc, aidoma talazurilor, idealurile umanitătii. Despre acest autor am mai avut prilejul să vorbesc la această rubrică, remarcînd revenirea sa în lumea literară, după o absentă de mai bine de două decenii, de la debutul în proză, la editura Junimea din Iasi, interval de tăcere >>>

Lucian Strochi sau poezia din zaţul bibliotecii

  „Viata ta nu este decît o pierdere de cuvinte”

Un autor putin comentat, putin vizibil, desi prolific în cărti, cu un start foarte promitător în valul optzecist, între timp răzletit de acesta, în favoarea unei cariere literare discrete, marginale, este Lucian Strochi (n. 23 iulie 1950, Petrosani, de aproape patru decenii stabilit în judetul Neamt). A debutat ca prozator, întîi în revista „Amfiteatru”, apoi, la 11 ani de la absolvirea Facultătii de Filologie a Universitătii Bucuresti, cu volumul de povestiriPenultima partidă de zaruri, Cartea Românească, 1985), salutat cu interes de colegii de generatie, Mircea Nedelciu, Vladimir Tescanu si Sorin Preda, urmat de un roman cu tentă politistă, Gambit (Ed. Militară, 1990). Intervine un viraj brusc spre poezie, prin volumul Cuvîntul cuvînt (Panteon, 1994), după care e de remarcat balansul constant între >>>

Cristian Livescu- Parfumul urbei patriarhale: Gh. A. M. Ciobanu

Pornind de la o carte, aş vrea să mă refer la una din urbele moldovene care, alături de Fălticeni, au dat ţării o întreagă pleiadă de artişti ai condeiului şi nu numai, de la Ibrăileanu şi Camil Petrescu, la M. Blecher şi Octav Dessila: este vorba de orașul Roman, cu tradiţia sa bogată în sensibilităţi şi intelectuali de renume. Ei bine, de câteva decenii, cetatea în care şi-a aflat sfârşitul tragic Miron Costin trăieşte într-o zodie a amânărilor și zăbavei, dacă ţinem seama că aici nu e înregistrat decât un singur membru al unei uniuni profesionale de creaţie (şi acela în domeniul artelor vizuale, Iosif Haidu, fără să fie nici el originar din partea locului, venit după regretatul Gheorghe Iliescu). Câţiva condeieri încearcă totuşi să dea contur unei noi arcade în timp (i-aş nota aici pe regretatul Laurian Ante, Violeta Lăcătuşu, Mircea Bostan, Constantin Enianu, Silvia Măndăşescu, Puiu Costea, Eugen Steţcu), întreg acest nucleu gravitând în jurul personalității criticului şi profesorului Gh. A. M. Ciobanu. >>>

Cristian Livescu- Un topos al mitologiei nemțene: Agapia

Agapia se situează între vechile aşezări monahale simetrice legendarei Cetăţi Neamţ, ea însăşi atestată la finele secolului al XlV-lea. Tot pe-atunci, sau poate mai de mult, datele sunt incerte, începuseră să se ascundă sihaştri creştini la poalele culmii Sihla şi pe versantul obcinei Agapia Veche, ridicând mici schituri de lemn, prin locuri inaccesibile, cum ar fi Livada Părinţilor, un fel de sanctuar ascuns între neguri, sau prin Poiana lui Eufrosin, ambele pustiite din cauza năruirilor de teren. Agapia din Deal, cea de-nceput, mereu >>>

Gh. A. M. Ciobanu – biografie

 

        Pe 25 Martie 1925 la Roman se năştea viitorul profesor, eseist,  prozator, poet, exeget al culturii romaşcane. A urmat Şcoala primară şi Liceul în oraşul natal iar bacalaureatul îl absolvă la Sighişoara. A fost admis la câteva Facultăţi dar, din motive materiale, s-a încadrat imediat în învăţământ unde a profesat 50 de ani, predând discipline multiple, ca matematica, filosofia, pornind de la Şcoala Generală, aparţinând oficial de Liceul „Roman Vodă“ şi terminând, de curând, cu Institutul Teologic Franciscan. A desfăşurat o largă activitate culturală, concretizată în sute de conferinţe, din care peste o mie au fost audiţii muzicale iar vernisaje de artă plastică, peste două sute. Timp de 26 de ani a susţinut lunar, la Palatul Culturii din Iaşi, cicluri de audiţii muzicale. Începutul literar în anii 1935-1947, cu poezii, apoi, mai târziu, cu nuvele (Deceneu, Egmont), teatru (Valea Uitaţilor), poeme eseistice (Cristal nocturn).

>>>