poezie recitată de Aurel Dumitraşcu

>>>

Reclame

Gânduri pentru Felicia..

,,Dacă aș fi bogată, știu că aș fi înconjurată de obiecte. Dar eu nu iubesc obiectele. Nici cuvintele mari, abstracte. Eu iubesc doar ceea ce nu se schimbă pe pământ – sentimentele pure, adevărate…De asta iubesc oamenii și încerc să îi ajut.

Dar, toate calitățile mele se întorc împotriva mea. Eu nu am văzut  suflet mai lipsit de apărare ca al meu…În ce epocă a omenirii s-ar fi potrivit structura mea inocentă?

În epoca în care sunt condamnată să trăiesc nu semăn cu nimeni. Sunt inumană, căci uman este să fii rău, mincinos și calomniator, să poftești binele altuia, să urăști și să sperii pe ceilalți…să te impui, să vrei să scoți în relief meritele tale, reale sau închipuite..

Până acum lumea mă îngrozea și mă strecuram prin ea cu capul plecat, prind-o pe sub gene, opunând frunții și pleoapele mele, ca o apărare, o pavăză…,, (Felicia, dintr-o scrisoare din timpul facultății) >>>

La mulți și buni ani, Ioan Miclău!

Ioan_Miclau       Sunt ,,Român și Punctum” oriunde aș trăi în lume !”

     A marturisi de ce scriu, inseamna sa-mi povestesc viata mea intreaga. Sa repet deci convingerea mea despre un adevar ce atarna eventual de pronia cereasca, fiindca asa este omul intocmit, a fi superior intre fiinte. Cu ganduri, cu iubiri, sociabil, orgolios, cu infinite imaginatii despre propria-i viata. Dar, cand incerci a face o marturisire despre tine, despre tine ca individ, si inca traitor departe de locurile tale natale, dus de destin si imprejurari, psihologia ta capata valente ceva mai interesante. Personalitatii tale i se adaoga, sau i se desprind, valori care rabufnesc spre a fi exteriorizate, adica spre a te regasi pe tine in raport cu lumea din jur. Lupta pentru a supravietui nu este o noutate, astfel in scriere incercam intotdeauna o cautare, o explicare a realitatii in care te afli, dar este si o deschidere de cai si idei spre a te emancipa, a-ti gasi un loc in sistemul social in care traiesti. >>>

Aurel Dumitrașcu – remember

Născut la 2 noiembrie 1955, sat Sabasa, comuna Borca, Neamţ, se stinge din viață la16 sept,1990, Bucureşti- spitalul Fundeni. Între 1983-1987, urmează cursurile fără frec-venţă ale Facultăţii de Filologie (română – franceză) de la Universitatea Al. I. Cuza din Iaşi. Lucrarea de diplomă se axează pe opera celor doi poeţi dispăruţi prematur – Daniel Turcea şi Virgil Mazilescu. Contribuie la formarea nucleului poetic din Neamţ (cu Daniel Corbu, Nicolae Sava, Adrian Alui Gheorghe, Radu Florescu, George Calcan). >>>

Doina și Ion Aldea Teodorovici

Un nou număr al revistei Conta

Cel mai recent număr al revistei CONTA  a fost lansat la Sestri Art Gallery din Piatra Neamţ. La manifestare au participat, alături de câţiva dintre redactorii şi colaboratorii publicaţiei, cititori ai revistei. Au participat, de asemenea, fraţii gemeni Irina şi Andrei Nuţu, (prezentaţi publicului de scriitorul Adrian G. Romilă), elevi ai liceelor de artă şi, respectiv, Calistrat Hogaş din Piatra Neamţ, care au interpretat, cu real talent, câteva piese muzicale originale. >>>

Dumitru Irimia – In Memoriam

S-a stins din viaţă, la 69 de ani, în anul 2009, profesorul ieşean Dumitru Irimia, personalitate a lingvisticii româneşti, cunoscut de generaţii de specialişti şi de studenţi din toată ţara pentru lucrările sale fundamentale de stilistică funcţională, stilistică literară (în special studii consacrate operei eminesciene) şi gramatică.

Dumitru Irimia (21 oct 1939,Roman judetul Roman – 2009 Iasi)

Cartea sa din 1986 – Structura stilistică a limbii române contemporane – e nelipsită din bibliografiile cursurilor şi ale examenelor universitare, pentru că oferă cea mai bogată şi mai sistematică descriere comparativă a limbajelor ştiinţific, juridic, publicistic şi literar, asociind o expunere teoretică riguroasă cu o mare bogăţie de fapte de limbă concrete. Într-un volum de dimensiuni reduse, Dumitru Irimia a reuşit performanţa de a îmbina perspectiva stilisticii funcţionale şi descrierea structuralistă cu o stilistică a oralităţii şi a expresivităţii limbii, în tradiţia lui Iorgu Iordan. În completarea acestui volum se situează Introducere în stilistică (1999), carte care cuprinde mai multe studii teoretice despre stil şi despre raportul dintre oralitate şi scris, dar mai ales câteva excelente analize de text (asupra timpurilor narative în Sărmanul Dionis, a prozei lui Panait Istrati şi M. Blecher, a memoriilor Aniţei Nandriş). >>>

Ciprian Porumbescu – Rapsodia română

“Părintele Adrian Făgețeanu și crucea Rugului Aprins” – Omagiu la un secol de la nașterea sa

Centenar Adrian Făgețeanu

Ediție îngrijită de Andrei  Dîrlău. Editura: Lumea Credinței, București,  2012

 …la un an de la trecerea la cele veşnice şi la o sută de ani de la naşterea marelui duhovnic şi mărturisitor Adrian Făgeţeanu, apare prima carte substanţială de cinstire a memoriei sale, cu texte semnate de autori diverşi, clerici sau laici, printre care se numără: ÎPS Andrei Andreicuţ, Andrei Dîrlău (iniţiatorul şi îngrijitorul ediţiei), Marius Oprea, George Enache, Sorin Preda, George Crasnean, Arhim. Mihail Stanciu, Răzvan Codrescu sau regretatul Mihai Rădulescu. >>>

Adria-Alexandra Pamfil-Almăjan: In memoriam

 Sâmbătă noaptea, pe 25 August 2012, pe la orele 11, s-a stins din viaţă aceasta, la vârsta de aproape 88 de ani, aşa, ca două infinituri, şi a trecut la viaţa următoare, veşnică, aşa cum credem noi, Adria-Alexandra Pamfil-Almăjan.

Vă întrebaţi, probabil, cine să fi fost această doamnă, pentru că timpul ei a rămas undeva în urmă şi numai generaţiile 60, 70, 80, 90 mai au cum să-şi amintească de ea.

A fost actriţa „esenţială” a Teatrului Tineretului Piatra-Neamţ o lungă perioadă (de timp, cea sugerată de şirul de generaţii menţionate mai sus); asta, dacă am ţine cont de formula actuală de CV.

Dar, dincolo de schemele în care ne chinuim să încăpem, am să vă spun care este scurta ei poveste a trecerii prin această lume. Înainte de a aşterne rândurile acestea, care nu au cum să cuprindă viaţa unui om, trebuie să vă spun că doamna Adria Pamfil-Almajan este şi va rămâne, dincolo de stingerea ei din această viaţă, Cetăţean de onoare al municipiului Piatra-Neamţ, chiar dacă acest titlu nu-i poate conferi, post mortem, nici măcar dreptul la un loc de veci. Cu recunoştinţă pentru Lucian Strochi şi Ioan Munteanu, prefect la vremea anului 2003. Şi fără recunoştinţă pentru actualii cârmuitori. >>>

Zoe Dumitrescu Bușulenga – „Pentru mine nu există moarte”

Pentru mine, timpul n-a curs, nu l-am simţit. Viaţa mea a fost atât de activă şi atât de plină încât un an în plus sau în minus nu s-a făcut simţit cu efecte fizice, intelectuale sau de interes duhovnicesc evidente. Poate am evoluat din punct de vedere spiritual fără să-mi dau seama, dar propriu-zis n-am simţit curgerea timpului. Pentru mine, aceşti 84 de ani au fost un fel de dar ceresc pentru ca eu să înţeleg mai multe lucruri pe care tinereţea, poate, nu le înţelege iar maturitatea le ignoră vrut sau nevrut. Am avut şansa să ajung pănă aici şi să privesc cu bucurie, dar şi cu tristeţe. Vârsta asta lungă mi-a fost de folos pentru comprehensiunea unei deveniri. Ne aflăm într-un moment de gravă înţelegere a sensului vieţii. Fiecare nu priveşte la cel de alături, nu îl interesează decât lucrurile materiale, iar restul este uitat.

>>>

Mihaela Ursuleasa in memoriam: S-a stins o flacără a muzicii

 

Se poate vorbi la Mihaela Ursuleasa de acele revelaţii ce privesc natura spirituală a muzicii, de darul în baza căruia îşi însuşea aceste date drept aspecte care devin proprii, care devin fundamentale în cadrul adresării artistice.

Greu, foarte greu de acceptat faptul că una dintre stelele  importante ale vieţii muzicale a zilelor noastre, un tânăr artist aflat în temeinică ascensiune, dispare de pe firmamentul muzicii. >>>

Alexei Mateevici

Alexei Mateevici (27 martie 1888, Căinari-24 august 1917, Chişinău) este unul din cei mai reprezentativi scriitori români născuţi în Basarabia. Este primul copil al preotului Mihail Mateevici, originar de prin părţile Sorocai, căsătorit cu Nadejda (1863-1930), fiica protopopului Ioan Neaga din Căuşani. >>>

Părintele Constantin Galeriu – Iubire şi Înviere

Iubirea e Dumnezeiasca. „Dumnezeu este iubire” (Ioan IV, 8). Exis­tenta in iubire, Dumnezeu este totodata viata, iubirea fiind principiul vietii ; orice viata se naste din iubire.

Dar, Dumnezeu este iubire pentru ca este Treime. In Treime sta posibilitatea iubirii si bogatia vietii. In monolog, in vorbirea doar cu sine nu se poate naste decat iubirea de sine. In doi, cum s-a observat (Hugues de Saint Victor, Pr. Prof. D. Staniloae), fiecare se gusta pe sine din iubirea celuilalt si egoismul nu e deplin depasit. Numai cand iubirea fiecaruia din cei doi se revarsa intr-un altul, se dezvaluie iubirea si viata in plenitudinea ei, ne-egoista, reala lepadare si uitare de sine, pentru instituirea vietii altuia. >>>

Tatiana Stepa – remember

Cântec pentru prieteni

Vă las toate ce-au fost bune,
Dar şi cele ce n-au fost,
Vă las tot ce nu pot spune,
Nu mai are nici un rost.

Vă las dragostea pierdută
Şi tot chinul de apoi,
Gura mea nu mai sărută, >>>

Florian Pittiş a plecat acum 5 ani

„Sunt cel mai frumos din oraşul acesta,
Pe străzile pline când ies n-am pereche,
Atât de graţios port inelu-n ureche
Şi-atât de-nflorite cravata şi vesta.
Sunt cel mai frumos din oraşul acesta.”

Florian Pittiş rămâne cel mai frumos din sufletul nostru. Pentru că toţi cei care l-au cunoscut, l-au admirat, l-au iubit, l-au ascultat şi l-au respectat au, negreşit, „căsuţa lui Moţu” în sufletul lor. Căsuţa cu poezie şi cântec frumos… >>>

Marin Preda – Cel mai iubit dintre pământeni

   Raport către Dumnezeu

   Romanul Cel mai iubit dintre pământeni, 1980 (trei volume, însumând peste 1200 de pagini) este prezentat cititorilor ca un text memorialistic şi justificativ scris în închisoare de un bărbat cultivat (cândva asistent la o catedră de filosofia culturii), Victor Petrini, acuzat de crimă. El urmează să apară în scurt timp în faţa unei instanţe judecătoreşti care l-ar putea condamna la închisoare pe viaţă şi încearcă – sfătuit de avocat – să-l câştige pe judecător de partea sa, prin sinceritate, pentru a obţine o reducere a pedepsei. >>>

Cezar Ivănescu – in memoriam

Cezar Ivanescu (6 august 1941 – 24 aprilie 2008)

Către cerul ascuns, către neant, către ceea ce trebuie văzut şi arătat, te înalţ, gând liber, cum liber sunt să te trimit către ceea ce te poate învia sau ucide; tocmai liber fiind, dintre cei liberi, care mor liberi.

Cu ce curaj, din întâmplare fără margini, neruşinat este curajul meu, te voi căuta aruncând duios ucigătoare săgeţi, raze iubitoare către tine; tu, singura atotiertătoare; eşti întocmai neantul

   O libertate aleasă îţi dau, Privire Creatoare!

>>>

Gellu Naum – remember

      Gellu Naum (1 august 1915, Bucureşti-29 sept. 2001, Bucureşti) a fost un poet, prozator şi dramaturg român, considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist şi unul dintre ultimii mari reprezentanţi pe plan european. >>>

O evocare a lui Nicolae Steinhardt

   N. Steinhardt este pentru Ioan Pintea un spirit tutelar. Revelatoare ni se înfăţişează ipostaza de ucenic, în nota monahală de ascultare, a celui de-al doilea, avînd condiţia de cleric, în raport cu cel dintîi, avînd condiţia de călugăr. Punctul de pornire lăuntric pare a-l constitui un simţămînt de neîmplinire, de insuficientă vrednicie al discipolului la întîlnirea „rară, esenţială” cu cel menit a-i fi mentor. Poziţia smerită a novicelui e o condiţie a iniţierii : „Pe N. Steinhardt l-am întîlnit probabil prea devreme. (…) Eram prea tînăr, nepregătit, prea neştiutor, necopt cultural. Pregătirea a venit pe parcurs. Am învăţat, cum se spune, din mers. Am dobîndit ceea ce nu deţineam, dăruind ceea ce nu aveam, întocmai ca în poemul lui Henri Michaux şi ca în predica Părintelui. N. Steinhardt m-a îngăduit, dar m-a şi ademenit. M-a ademenit în vederea propriei mele regăsiri”. Treptat, relaţiile se destind, >>>

Iulian Antonescu – in memoriam

 Au trecut 21 de ani de când a trecut la cele veşnice profesorul Iulian Antonescu, ctitor şi deschizător de drumuri în muzeografia şi arheologia băcăuană. Pe un plan mai larg, pentru noi şi sper că şi pentru cei ce vor veni după noi, Iulian Antonescu rămâne omul de larg orizont spiritual şi formaţie enciclopedică impresionantă, prezenţă activă, vreme de aproape patru decenii, în varii domenii, de la istoriografie, arheologie, muzeologie şi apărător al monumentelor >>>

Aurel Dumitraşcu – Un jurnal postum

Aurel Dumitraşcu nu încetează a ne face surprize la peste două decenii de la prematura-i stingere din viaţă. Osîrdia exemplară a unui prieten apropiat, nu foarte des întîlnită în lumea noastră literară, marcată de egocentrisme şi impulsuri pizmaşe, Adrian Alui Gheorghe, dă acum la iveală un masiv jurnal al său, în două tomuri, alcătuind atît oglinda în care poetul s-a privit în perioada 1982-1990, cît şi o imagine a epocii care l-a cuprins, de nenumărate ori ultragiindu-l, amărîndu-i zilele. E un soi de cursă contra cronometru cu anomaliile răstimpului totalitar, o cursă teribilă despre care s-ar putea afirma că i-a reprezentat destinul. Fiinţă fragilă, vulnerabilă, Aurel Dumitraşcu resimţea o stringentă nevoie de libertate precum de văzduh, dar nedispunînd de ea, s-a retranşat într-o bulimie a lecturilor şi într-un scris frenetic, id est într-o libertate lăuntrică, inviolabilă. Libertatea >>>

Aurel Dumitraşcu – Poeme inedite

                (Eşti cea mai ruşinoasă călugăriţă …) 

– Eşti cea mai ruşinoasă călugăriţă

ştiu chiar unde poţi fi găsită. Dar prin care zăpezi

nu vom găsi niciodată urmele tale aceasta nu ştiu.

Căci iată eu stau şi astăzi alături de flamura

care ţine loc de privire >>>

Constantin Tănase (1880-1945)- cel mai mare pamfletar pe care l-a avut Romania

Pe 5 iulie 1880, la Vaslui, un orasel de provincie in care, de obicei, “nu se petrece nimic“, s-a nascut Constantin Tanase, fiul lui Ion si al Elenei, doi oameni de treaba care-si duceau traiul destul de greu, din putinul pe care il cistiga Ion Tanase ca laborant intr-o farmacie. Familia locuia intr-o casa taraneasca, situata pe strada Husilor. De mic, Constantin, singurul copil al familiei, a fost crescut cu snoave si povesti spuse cu haz de mama sa, Elena. >>>

Haralamb Zincă (1923-2008)

  Haralamb Zincă (pseudonimul literar al lui Hary Isac Zilberman; 4 iulie 1923, Roman, judeţul Roman – 24 decembrie 2008, Bucureşti) este un prozator şi traducător. Este fiul Carolinei (născută Sielberman) şi al lui Iosif Sielberman, „orator socialist cu lavalieră”. Fiul său, Andrei (Abraham) Zincă, locuieşte în Statele Unite şi este un cunoscut regizor de telenovele latino americane. După cum va relata în romanul autobiografic Fiecare om cu clepsidra lui (1988), Zincă îşi petrece copilăria într-un Roman patriarhal şi apoi într-un Bucureşti pitoresc, cu iz balcanic; la 11 ani intră ucenic într-o frizerie, iar la paisprezece se angajează la o prăvălie, în adolescenţă, stimulat probabil şi de exemplul tatălui, devine comunist în ilegalitate, colaborând cu organizaţia Ajutorul Roşu, astfel încât până pe la 17 ani este mereu silit să se ascundă; din cauza acestei vieţi subterane, perioada o va considera mai târziu ca „prima mea moarte”. >>>

Octavian Paler- Avem timp

Avem timp pentru toate. 
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, 
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, 
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, 
avem timp sa citim si sa scriem, 
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce- >>>

Demostene Botez (1893-1973)

Demostene Botez (născut la 2 iulie 1983 în comuna Truşeşti din judeţul Botoşani, în familia unui preot) a fost cineva în literatura română. A profesat avocatura, întâi la Iaşi şi apoi la Bucureşti, ceea ce i-a permis să se ocupe de literatură relaxat, fără grija zilei de mâine, a făcut parte dintre colaboratorii apropiaţi ai revistei Viaţa Românească, s-a străduit să aibă în orice împrejurare – ca şi G. Ibrăileanu sau M. Sadoveanu – o ţinută elegantă. A scris poezii simboliste cu o imagistică luxuriantă, intelectualizată (Povestea omului, 1923, Zilele vieţii, 1927 etc.), romane tradiţionale, influenţate parţial de Dostoievski (Ghiocul, 1931, Înălţarea la cer, 1937), articole de ziar, însemnări de călătorie. >>>

Mihail Kogălniceanu, orator şi literat

Mihail Kogălniceanu

Mihail Kogălniceanu şi-a legat numele de trei momente fundamentale pentru devenirea României moderne: revoluţia din 1848, Unirea de la 1859 şi Reforma agrară din 1864. Nu a fost iertat pentru asta. Cercurile ostile revoluţiei pînă tîrziu în interbelic concedeau să-l tolereze pe Kogălniceanu pentru moderaţia sa a „căii graduale” în comparaţie cu radicalii munteni (Bălcescu, I.C. Brătianu, C.A. Rosetti). Dar pentru contribuţia sa esenţială la reforma agrară, înfăptuită ca un act al loviturii de stat, datorată îndărătnicei împotriviri a moşierimii din Corpurile legiuitoare, dizolvate de Cuza, la îndemnul primului său ministru, >>>

Nicolae Bălcescu- (1819-1852)

Nicolae Bălcescu a fost şi rămâne flacăra nestinsă, lumina ce animă şi căldura ce îmbărbătează pe toţi acei care îşi cunosc, ştiu şi iubesc pământul românesc. Dar, el nu a preţuit şi nu a iubit doar pământul ţării, românii, conaţionalii săi, ci, mai presus de orice, omul, oamenii, indiferent de etnia lor. El a crezut şi a militat pentru înfrăţirea oamenilor considerând că aceasta este condiţia sine qua non a dobândirii libertăţii. >>>

Ovidiu Papadima despre „Rânduială”

Ovidiu Papadima (23 iunie 1909, Sinoie, Mihai Viteazu, județul Constanța – d. 26 mai 1996)

Cartea lui Ovidiu Papadima O viziune românească a lumii (Bucureşti, 1941) este înrudită cu Dimensiunea românească a existenţei a lui Mircea Vulcănescu, dar este mai îndepărtată de spiritul rostirii filosofice româneşti, căci autorul nu caută viziunea românească a lumii pe tărâmul limbii române, ci în domeniul folclorului românesc. Este o primă carte de filosofie a culturii populare româneştiUneori, însă, Papadima este nevoit să facă şi hermeneutică, de exemplu, în legătură cu rostirilerând şi rânduială – ultima devenind, la C. Noica, denumirea unuia dintre ciclurile rostirii filosofice româneşti.

A fi în rândul oamenilor sau a fi în rând cu lumea pare „îndreptăţirea cea mai adâncă a vieţii pe pământ”. Cine nu este în rând cu lumea >>>

Maria Tănase- biografie

Maria Tănase (25 sept. 1913, București-22 iunie 1963, București)

S-a nascut la Bucuresti, în strada Livada cu Duzi din cartierul Caramidarii de Jos, pe 25 septembrie 1913. Era al treilea copil al Anei Munteanu, originara din comuna Carta (Fagaras) si al lui Ion Coanda Tanase, din satul oltenesc Mierea Bîrnicii, de pe valea Amaradiei.

Prima oara a cîntat în public în 1921, pe scena Caminului Cultural ‘Caramidarii de Jos’ din Calea Piscului, la serbarea de sfîrsit de an a Scolii primare nr. 11 Tabacari. >>>

Ștefan Octavian Iosif- poezii

Ștefan Octavian Iosif (11 sept. 1875, Brașov – 22 iunie 1913, București)

Nopţi de vară

La casa fără lacăt
Doar luna de mai vine
S-o cerceteze-n treacăt
În nopţile senine.

Perdele-nvechite
Atîrnă într-o parte
Ca aripi ostenite
La geamurile sparte.

Doar şoareci ţin soborul
Ungherelor uitate,
Păienjeni ţes covorul >>>

Ciprian Porumbescu- „Iar când fraților, m-oi duce…” 130 de ani de la moartea lui Ciprian Porumbescu

După o călătorie de aproape patru zile și patru nopți, miercuri 27 februarie 1883, Ciprian Porumbescu coboară din trenul de Cernăuți în gara Ițcani-Suceava extenuat de drum. Deoarece îi era “prea greu a prourma călătoria mai departe, încă astăzi[1], prin intermediul birjarului unei trăsuri, care aștepta pe un instrumentist chemat de Mărioara pentru a-i acorda pianul, Ciprian trimite o scrisoare tatălui său, iar el, rămâne, peste noapte, la Lola Lichtenberger, rudă apropiată a Gorgonilor și bună prietenă cu Berta. >>>

Mihai Eminescu

Am ţinut să urmărim cu luare aminte manifestaţiunile de pietate ce au [fost] puse pe ici pe colo la cale cu ocaziunea împlinirii celor dintîi douăzeci de ani de la moartea lui Mihai Eminescu  şi am făcut-o aceasta pentru că manifestaţiunile de felul acesta sunt iviri simptomatice, din care se pot trage concluziuni în ceea ce priveşte felul de a gîndi al oamenilor. >>>

Vasile Alecsandri-biografie

Vasile Alecsandri (născut la 21 iulie 1821, sau 14 iunie(1818 sau 1819), la Bacău- se stinge din viață la 22 august 1890, la Mirceştijudeţul Roman), poet şi dramaturg, membru fondator al Academiei Române, om politic, diplomat. Exponent al generaţiei paşoptiste, a fost puternic implicat în evenimentele revoluţionare de la 1848 şi în mişcarea unionistă. Lui Alecsandri i-a fost oferit tronul Moldovei însă acesta l-a refuzat pentru a înlesni calea spre Unirea Principatelor sub sceptrul unui domn mai puţin criticat de politica vremii. Ca ministru al Afacerilor Străine în primii ani ai domniei lui Alexandru Ioan Cuza, a colindat cancelariile occidentale pentru a face cunoscută cauza unionistă a românilor. >>>

Omagiu italienistului Alexandru Balaci. Profesorul de iubire, adevăr şi frumuseţe

Un zvon cel puţin straniu a circulat pe la mijlocul lunii iunie 1996, conform căruia profesorul Al. Balaci ar fi împlinit 80 de ani. Până ne-am dumirit, consultând istorii literare, dicţionare româneşti şi străine, „gemenii” au si făcut loc „racului”. Deşi toate cărţile şi dicţionarele confirmă că 12 iunie 1916 este chiar data de naştere a Profesorului octogenar, nouă ne place să credem că a fost vorba de o greşeală; viaţa omului şi a marelui literat se petrece pe alte coordonate, oricum în afara timpului sau paralel cu acesta.  >>>

Artur Silvestri- „Nu suntem singuri”: lansarea volumului la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2012

Salonul Internațional de Carte BOOKFEST 2012 a găzduit sâmbătă, 2 iunie 2012, în spațiul special pentru evenimente Scena AGORA, lansarea volumului de convorbiri literare cu Artur Silvestri „Nu suntem singuri”, Ediția a IIa, îngrijită de scriitoarea Mariana Brăescu. >>>

Irina Mavrodin- in memoriam

 

Irina Mavrodin (născută la 12 iunie 1929) a fost profesor de literatură franceză la Universitatea din București, traducătoare de limba franceză, poetă și eseistă. A tradus ciclul de romane În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust. Se stinge din viaţă la 21 mai 2012.Volume de poezii: Poeme, Cartea Românească, 1970; Reci limpezi cuvinte, Cartea Românească, 1971; Copac înflorit, Cartea Românească, 1978; Picătura de ploaie, Cartea Românească, 1987; Vocile, Cartea Românească, 1998, Premiul Uniunii Scriitorilor; Punere în abis, Editura Eminescu, 2000.

Studii critice: Spațiul continuu, Univers, 1972; Romanul poetic, Univers, 1977; Poussin. Praxis și metoda, Meridiane, 1981; Modernii, precursori ai clasicilor, Dacia, 1981; Poietica și poetica, Univers, 1982; ediţia a II-a, Scrisul Românesc, 1998;Stendhal. Scriitura și cunoastere, Albatros, 1985; Punctul central, Eminescu, 1986; Mâna care scrie: Spre o poietică a hazardului,, Eminescu, 1994, Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Academiei Române; Uimire și poiesis, Scrisul Românesc, 1999; Cvadratura cercului, Eminescu, 2001. >>>

Ion Ţuculescu- in memoriam

Ion Ţuculescu (19 mai 1910-27 iulie 1962)

 Muzeul de Artă Craiova deţine cea mai mare şi cea mai importantă colecţie de pictură şi grafică Ion Ţuculescu. Lucrările deţinute de muzeu sunt reprezentative pentru toate perioadele de creaţie, începând cu perioada studiilor liceale şi până în ultimul an de viaţă.
Operele sale au figurat în mari expoziţii internaţionale organizate la Paris, Copenhaga, Washington, Columbus, Ohio, San Francisco, Bruxelles, Belgrad, Varşovia, Berlin.
>>>

Asasinatul lui Marin Preda

>>>

Cea de-a XII-a ediție a ”Zilelor Episcop Melchisedec Ștefănescu” la Roman

În perioada 15 – 20 mai, cu binecuvântarea Preasfințitului Ioachim Băcăuanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului și Bacăului, se va desfășura cea de-a XII-a ediție a ”Zilelor Episcop Melchisedec Ștefănescu”. >>>

Lucian Blaga- in memoriam

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii 

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii
şi nu ucid
cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc
în calea mea
în flori, în ochi, pe buze ori morminte.
Lumina altora
sugrumă vraja nepătrunsului ascuns
în adâncimi de întuneric,
dar eu, >>>

Petru Dumitriu- in memoriam

1924-2002, scriitor

Era în primăvara lui 1999, într-o seară, când l-am sunat pe Petru Dumitriu la Metz. Ştiam că scrisese celebra Cronică de familie şi că ple­case din ţară în primul val de emigraţie, încă din 1960. Cum s-ar zice, din perspectivă cine­matografică, el era „un pod prea îndepărtat”… >>>

Laurentiu Ulici- in memoriam

 Portret

Sunt batrîn, batrîne, timpul nu ma iarta
Anii – nu stiu bine cînd – s-au adunat:
Mai iubind o fata, mai ratînd o carte,
Mai plesnind din biciul rîsului curat; >>>

Mihail Ralea- in memoriam

eseist, filosof, diplomat (1896-1964)

Mihail Ralea s-a născut la 1 mai 1896 la moşia familiei sale de la Huşi, adică în casa Ecaterinei (născută Botezatu) şi al lui Dumitru Ralea, magistrat, şi tatăl Catincăi Ralea. Face cursul primar la Huşi şi Liceul Internat la Iaşi, absolvindu-l în 1914. Se înscrie, nu la Universitatea din Iaşi, cum era firesc, ci la cea din Bucureşti, unde nu a urmat însă decât un an – anul didactic 1915-1916 – căci în august 1916 România intrând în război şi tineretul universitar nemaiputând beneficia de privilegiul amânării serviciului militar pentru continuarea studiilor, el a fost luat, ca toţi colegii lui valizi, în armată şi a urmat Şcoala Militară de Artilerie, aflată atunci în refugiu la Iaşi, după absolvirea căreia a fost repartizat la un regiment de >>>

Radu Gyr – Un munte de suferință, demnitate și disperare

poet, 1905-1975

Un om legendar şi reprezentativ al acestor vremuri, un mare poet care a încrustat în trupul său şi a cântat în poezia sa toată pătimirea unei generaţii, un munte de suferinţă, de demnitate şi de disperare – acesta este Radu Gyr.

El a cântat, pe toate registrele, toată jalea dar şi marea credinţă a neamului românesc. Poezia lui a fluturat din gură în gură la milioane de oameni, ca un îndreptar al vremurilor. Este simbolul românismului de azi. Om cald, suflet sensibil, minte inspirată, caracter frumos şi trup plăpând. Poezia lui este o frescă a acestei >>>

Puiu Costea- remember

publicist, poet, Roman (1947-2011)

S-a născut la 25 aprilie 1947, la Romanpoet, eseistÎntre 1954 şi 1966 a locuit la Piatra Neamţ unde a absolvit liceul Petru Rareş. Activitatea literară a început-o de la vârsta de 11 ani, frecventând cenaclul de pe lângă Casa de Cultură din Piatra Neamţ unde a avut colegi pe N. Cârnu şi Emil Nicolae. După absolvirea colegiului a venit în Roman unde a dus o viaţa literară intensă, conducând timp de zece ani cenaclul Cezar Petrescu  cu care a realizat întâlniri, spectacole de poezie şi colaborări cu alte cenacluri din judeţ şi din ţară. Colaborează la ziare ca Ceahlăul, Luceafărul şi Cronica. Din 1982 a preluat >>>

Cezar Ivănescu- versuri

poet (1941-2008)

Lecţii de dans

În acest timp
în care unii oameni
au ars alţi oameni,
onoarea speţei umane
e grav batjocorită:
suferinţa mea e nimica
pe lîngă cît sînt gata să sufar >>>

Eugen Jebeleanu- in memoriam

poet, publicist,traducător (1911-1991)

Izvor

Lacrimile mele curg dintr-un izvor
ascuns adanc in nemiscarea ta.
Ele se rostogolesc, nu se numara,
nu se privesc unele pe altele.

Desculte si oarbe se ciocnesc intre ele,
dar, uneori, incremenesc
iscand un luminis: cand tu apari
si vii spre mine surazand prin lacrimi. >>>

Camil Petrescu (1894 -1957), in memoriam

Camil Petrescu scriitor

Camil Petrescu a fost romancier, dramaturg, doctor în filozofie, nuvelist și poet. El pune capăt romanului tradițional și rămîne în literatura noastră în special ca inițiator al romanului modern. S-a născut la București, la 22 aprilie 1894. Este fiul lui Camil și al Anei Cheler. A rămas orfan de ambii părinți și a fost crescut la o doică din mahalaua Moșilor. După gimnaziu, continuă studiile la Colegiul „Sfîntul Sava” și la Liceul „Gheorghe Lazăr”din București.

>>>