Istoria verişorilor uitaţi

Rezumarea istoriei învăluite într-o ceaţă densă a aromânilor  (sau macedo-românilor sau vlahilor) reprezintă o încercare foarte dificilă, dacă nu imposibilă. Chiar şi recenzarea unei cărţi despre aromâni este delicată, având în vedere multitudinea problematicilor pe care o ridică studiul unui popor mai puţin cunoscut, locuind în mai multe ţări. Atunci când acestea mai sunt şi balcanice, chestiunea devine şi mai spinoasă, având în vedere recrudescenţa naţionalismului.

Originea aromânilor rămâne  oarecum o enig­mă, căci se învârte în jurul dezbaterii: reprezintă ei rămăşiţele romanităţii sud-dunărene sau au migrat de la nord de Du­năre, având în vedere şi preocuparea lor esenţială: păstoritul?Recuperarea acestei tematici, ocultată cincizeci de ani de re­gimul comunist, a avut loc totuşi după 1989. Volumul Aromânii. Istorie, limbă, des­tin (Editura Humanitas), coordonat de Neagu Djuvara, el însuşi cu origini aro­mâne, adună mai multe studii publicate în 1988 în revista de specialitate a Institut Na­tional des Langues et Civilisations Orientales (INALCO) din Paris, editată în limba română pentru prima dată în 1996, reeditată în 2012. Totul a plecat de la o co­municare a lui Neagu Djuvara din 1986 des­pre diaspora aromână care a stârnit in­teresul francezilor. Volumul urmăreşte ches­tiunea aromânească din mai multe un­ghiuri de cercetare, folosind elemente de is­torie, istorie comparată, lingvistică, pent­ru a retrasa destinul unui popor cam prea uşor uitat. >>>

Reclame

Aromânii din Albania

Interviu cu parintele Dumitrache Veriga, parohul bisericii ortodoxe din Korca, Albania.

Parintele Dumitrache Veriga, parohul bisericii ortodoxe “Schimbarea la fata” sau “Sotir” din Korcea, marturiseste ca Romania nu acorda sprijin suficient pentru aromanii din Albania, Macedonia, Grecia. In schimb, Grecia ofera avantaje materiale si locuri de munca celor care se declara greci. Cu alte cuvinte, grecii incearca “sa-i cumpere” pe bietii aromani. Una dintre doleantele parintelui si a Asociatiei Aromanilor din Albania este ca aromanii sud- dunareni sa fie recunoscuti ca minoritate etnica pentru a-si pastra limba si identitatea si, cei care vor, sa poata obtine mult mai usor cetatenie romana. >>>

Epirul, cetatea aromânilor

    De mult timp imi doream sa plec in Grecia pe cont propriu. Am mai fost pe acolo de cateva ori dar mereu cu grupuri organizate, cu un itinerariu bine stabilit si strict, insa grupul ma incurca enorm. Intentia mea era sa ajung in satul natal al bunicului meu, Samarina, un catun aruncat in creierul muntilor din Epir, pe care il mai vazusem dar… in mare graba. Bunicul imi povestea deseori in copilarie despre satul lui, despre oameni de acolo, de luptele care s-au dat cu turci si cu trupele de andarti greci care terorizau populatia locala si incercau sa ii asimileze fortat. >>>

Cine sunt aromânii?

Fireste ca sunt romani, o spune chiar numele lor, cu un a protetic, o caracteristica a acestui dialect, evident romanesc. Ei rostesc cu un asemenea inaintea cuvintelor ce incep cu anume consoane (r, l, s, f…), precum si cu vocala uaros, alas, asparg, afiresc, aumbra, agru (ogor – «ager, agrum» in lat.) etc. Probabil pentru o pronuntie mai eufonica si mai comoda, sprijinita pe aceasta vocala-respiro. Zici mai usor aspun, decat spun, aros, aumbra, etc., decat abrupt: rosuumbra. Aceasta caracteristica fonetica a determinat si numele lor de aromani armani, desi cei mai numerosi dintre ei, farserotii din Albania si Grecia de nord – etnonim probabil de la Farsala, din Tesalia/ Grecia, unde traiesc si azi multi aromani, locul unde in anul 48 i.H. Cezar l-a invins pe Pompei >>>

Republica de la Crușova

Vă prezint mai jos un text in care Daniel Cain exploreaza istoria aromânilor crușoveni. Este remarcabil pasajul despre falia stupida care ii despartea, ca peste tot in Balcani, pe aromânii grecomani, manipulati prin interesele Atenei, de aromânii care aveau constiinta apartenentei la românism. Nu intamplator acestia din urma erau tineri cu mintile deschise in scolile românesti. Astazi grecomanii, lipsiti de fanatismul acelor vremuri, s-au metamorfozat instantaneu in makedonarmãnji, dar ura lor față de românism a ramas intactă… >>>

Irina Lucia Mihalca – versuri

Chiro di aminteari, chiro di agârâşeari… 

Iara un chiro cându alâgamu catâ tini,
Un chiro largu ţzi nâ ambârţzita tu a lui sicundi,
Iara un chiro cându maşhi ti lunjina ditu noi bânamu

>>>

Octavian D. Curpaş: Tiberiu Cunia – 64 de ani în exil, o carieră strălucită şi-un premiu „von Humboldt”!

Preocupările din ultima vreme referitoare la viaţa românilor care au părăsit România imediat după instaurarea regimului comunist, constituind fără îndoială primul val de refugiaţi politic declanşat cu repeziciune în anul 1948, m-au condus spre informaţii interesante şi la identificarea unor persoane cu istorii de viaţă palpitante. Destăinuirile lui nea Mitică Sinu mi-au stârnit curiozitatea de a afla cât mai multe lucruri despre viaţa şi activitatea contemporanilor săi, a celor care asemeni lui au avut tăria să-şi înfrunte destinul, urmând calea exilului. >>>

Irina Lucia Mihalca – Culegătoarea de stele…Adunâtoarea di steali…

Culegătoarea de stele…

Mă înălţa spre cer,
până la stele,
eu mică, El mare,
De sus priveam lumea
eu mică, ea mare…
Întunericul era mai departe, >>>

Urbanismul oraşelor si satelor aromâne

Aşezările aromânilor erau foarte modeste. Această stare primitivă a aşezărilor aromânesti este datorată faptului că, la începutul îndeletnicindu-se cu păstoritul, au dus o viaţă de transhumanţă sezonieră sau chiar semi-nomadă,cu obişnuitele pendulări intre munte şi campie. Ca păstori, ei aveau nevoie de ţinuturi cât mai întinse si bogate în păşuni. În astfel de împrejurari, ei nu s-au stabilit nici pe vîrfuri de munte si nici de-a lungul văilor, ci pe povârnişul munţilor, departe de marile artere de comunicaţie. L-a aceasta s-a mai adăugat desigur şi nesiguranţa care ameninţa pe cei mai înstariţi dintre ei, în felul acesta prin stabilirea pe înalţimi puţin accesibile, se reducea posibilitatea atacurilor din exterior. Zona montană atrăgea realizarea caselor şi prin configuraţia naturală a terenurilor. >>>

Astăzi toți aromânii sărbătoresc recunoașterea identității lor românești

La începutul secolului XX, aromânii din Peninsula Balcanică au insistat pentru a-şi folosi limba proprie în şcoli şi biserici, fiind sprijiniţi de statul român. Această posibilitate a determinat nemulţumirea grecilor, care considerau că nu există aromâni. Bande de greci, sprijinite financiar mai ales de preoţii eleni, s-au dedat la omoruri în masă, săvârşite în aşezările cu populaţie majoritar aromânească. Reacţia Executivului de la Bucureşti faţă de masacrele bandelor greceşti a stârnit iritarea omologilor eleni, conflictul diplomatic devenind de neevitat. >>>

Prof. dr. Ghe. Carageani – “Aromânii: repere istorice, lingvistice, culturale şi politice”

Aduşi aminti cum va s-videm tu bitisita a etãl’ei X armân’il’i şi spun el’ işiş cu numa: armân’i icâ aromân’i tutunãoarã rrãmãn icâ romãn a deapoa populili vitini lă spun: greţl’i – cuţovlahi, sârghil’i – ţânţari, zbor cari deadi prit macedo-vlahi ţinţari tu nordul a Dunăl’ei, belli vlasi easti numa ţi lă u da vãrgarl’i, şi tut aşi ramăn icâ …numa ţi lă u da arbineşl’i.
Nu ştim tu aestu kiro numirlu di tamam a armân’ilor, ştim că suntu tu un proţes di asimilari tu Hamunisia Balcanică iu bãneadza tu Gârtie, tu fosta Iugoslavie, tu Ripublica Macedonia, tu numir ma n’ic tu Vârgârie, tu Arbinisie iara tu Romãnia bãneadza aproapea 100 000 di n’il’i di armãn’.  >>>

Alexandru Panatta Codreanu – pictor romaşcan

"Dulcea Sarutare" . Alexandru Panatta Codreanu

De cele mai multe ori, în drumul nostru spre locul de muncă ne-am obișnuit să nu mai conteze alții. Ne-am obișnuit să trecem pe lîngă oameni fără să conteze că în spatele fiecărui om se ascunde o poveste. Și unele dintre aceste povești fac din Roman un oraș plin de viață și culoare, un oraș capabil să dea oameni valoroși, în special în artă. O astfel de poveste este cea a lui Alexandru Panatta Codreanu. >>>

Irina Brânduşa Irimescu – poezie

poetă, Piatra Neamţ

Sunt pasăre

Sunt o pasăre

cu picioarele smulse

şi n-am de ales, >>>

Carmen – Manuela Măcelaru: Puseu de iubire

           Îţi aminteşti poemul lui Nizar Qabbani?

„Dacă eşti prietenul meu ajută-mă să te părăsesc/ Dacă eşti iubitul meu ajută-mă să mă vindec de tine/… Dacă eşti profet scapă-mă de această vrajă, de această necredinţă/ Dragostea ta este ca necredinţa… cruţă-mă de această necredinţă”. . >>>

Lucian Pal

poet, Bucureşti

în culisele memoriei

nu știu care zi face parte din mine

spânzurat cum sunt printre nori, >>>

Nicolae Rotaru

publicist, Bucureşti

un azi ucis

Făptura mea de antracit,

De suflet mă simt pustiit,

Golit de vise, gol de vreri, >>>