Arhitectura ca peisaj

Arhitectura este privită ca “arta a spațiului”, materie primă de modelat. La baza ipostazei arhitecturii ca peisaj, stă ideea că spațiul arhitectural trebuie să fie înteles ca o concretizare a imaginii mentale despre mediul înconjurător construit.

Peisajul în arhitectură, sau mai bine zis în privirea și practica arhitectilor, a fost legat foarte multa vreme de idea de gradină. Peisajul se constituie, în ochii arhitectului, din dialogul dintre construcție (casa, palat, vila…) și spatiul ei înconjurator – gradina, parcul, piața..

1peisajul in arhitectura a fost legat foarte multa vreme de idea de gradină. >>>

Transformările oraşului citite pe chipurile oamenilor

Intr-o fereastra deschisa catre oras şi oameni, necunoscuţii cotidianului sunt percepuţi de cele mai multe ori ca fiind simpli trecatori, straini. Privim omul ca purtator de poveşti, omul creator de urme, spontan şi expresiv în gest, omul ca prezenţa singulara, omul în comunitate, omul locurilor pierdute, cu grijile şi zambetul de zi cu zi, omul ca prezenţa sau ca lipsa decisiva, ca element definitoriu al locului.

Oamenii ca actori pe scena oraşului pe care artistul fotograf îl parcurge ca privitor şi ascultator sensibil, cu simţurile ascuţite, ca martor, ca povestitor – constituie o resursa inepuizabila de inspiraţie. Prin privirea asumata in registrul afectiv strainul se apropie, devenind cel caruia i-am aflat “o secunda” din viaţa. >>>

Integrarea centrelor istorice în oraşul contemporan

Atunci cand vorbim de orasul contemporan, majoritatea dintre noi se refera la orasul in care traim si in care ne ducem traiul zilnic, fara sa ne gandim la implicatiile pe care actiunile noastre zilnice le au asupra sa. Cresterea calitativa si cantitativa a nevoilor fiecaruia dintre noi reprezinta o evolutie involuntara, la care orasul trebuie sa se adapteze. Dar daca aceasta evolutie implica anumite aspecte negative, si nu numai pozitive? Evolutia orasului contemporan aduce cu sine pe langa schimbare si integrarea a ceea a inseamna trecutul orasului. Fiecare oras, asemenea unui organism uman are un trecut care ii da identitate si >>>

Importanţa vieţii religios-culturale în comunitatea urbană a Romanului: perspective ecumenice

Urbea Romanului, cea veche şi cea nouă, aduce cu sine un parfum dulce ale timpurilor trecute, al timpului tumultuos prezent şi al visurilor năvalnice viitoare, dar toate cele trei timpuri – trecut, prezent, viitor – au o caracteristică unică şi de netăgăduit: amintirea. Acea amintire ce nu minte şi care ne face să vedem Romanul nu cu ochii critici ai expertului, ai criticului sau ai cercetătorului, ci cu îngăduinţa blajină a trăitorului de rând.

În această perspectivă mă înscriu în rândul participanţilor celui de al doilea Conferinţa Naţional de Antropologie Urbană, ediţia a II-a, eveniment de marcă al vieţii culturale romaşcane şi doresc să aduc un gând de preţuire şi de mulţumire tuturor acelora care s-au străduit să organizeze, nu la număr, ci la suflet şi la calitate, un astfel de eveniment. >>>

Melidonium II

Coordonată şi realizată de Doamna Emilia Ţuţuianu, revista „Melidonium”, apărută sub egida  Societatăţii Culturale „George Radu Melidon”, a avut lansarea celui de-al doilea număr,  la Biblioteca municipală din Roman.

>>>