Inaugurarea bustului EMINESCU la Piatra Neamţ

,,Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.”

DSC_4640DDD

Stimaţi prieteni,

Înainte de a vă mărturisi cât de rău îmi pare că nu sunt alături de dumneavoastră la această sărbătoare de o singulară importanţă, daţi-mi voie să aduc omagiul meu celor care au făcut-o posibilă. Pentru că, în climatul societăţii româneşti de azi, o asemenea iniţiativă este nu numai un act de cultură, ci şi unul de curaj, o iniţiativă mergând împotriva curentului şi punând în lumină o impresionantă încărcătură polemică.

Pentru a sprijini această afirmaţie – care ar putea părea ciudată, dat fiind că se referă la înălţarea firească a unui monument închinat poetului naţional – aş vrea să aduc două argumente, plasate la capetele opuse ale axei culturale, două întâmplări neasemănătoare, dar la fel de incredibile şi la fel de tulburătoare prin semnificaţii.

>>>

Reclame

Ana Blandiana în „Patria neliniștii”

„Mă supun ierbii
Care mă salvează
De neliniştea care sunt eu însămi”

Observam altădată că acel buchet de „poeme noi”, oferit de Ana Blandiana într-un elegant volum, ivit la Humanitas (Refluxul sensurilor, 2004), avea un oarece tâlc. Mulţi comentatori, aplaudând sau deplângând activismul civic al poetei („confiscată de politică” după seismul decembrist), evident cronofag, au insinuat ipoteza abandonului. Altfel spus, Ana Blandiana, ispitită de politichie s-ar fi despărţit de poezie. Poeta îşi propunea o demonstraţie potrivnică, vestejind ideea (de circulaţie, totuşi). >>>

Ana Blandiana: „ Un succes al schimbării imaginii României în lume prin cultură”: Torino 2012- Impresii de la Salonul de carte

„Participarea României ca invitat de onoare la Salonul Internaţional de Carte de la Torino a fost, din punctul meu de vedere, una dintre cele mai prestigioase acţiuni – atât prin proiect, cât şi prin rezultate – pe care ţara noastră, prin Institutul Cultural Român, le-a organizat în străinătate”. În interviul exclusiv acordat publicaţiei noastre, Ana Blandiana îşi exprimă totodată dezamăgirea pentru faptul că presa de la noi, „ocupată cu scandaluri de corupţii, campanii electorale, meciuri de box pierdute, nu a avut timp, curiozitate şi interes şi pentru un succes notabil al schimbării imaginii României în lume prin cultură”.  >>>

În tonuri clare: Ana Blandiana

 Despre Ana Blandiana nu mi-e deloc uşor să scriu într-un constrângător chenar tipărit, fie şi doar pentru o mărturisire festiv-omagială. O mie de amintiri din tinereţea noastră clujeană mă leagă de minunata pereche de prieteni nepereche pe care n-o pot vedea şi evoca decât într-o ideală comuniune: Ana Blandiana şi Romulus Rusan, două dintre cele mai luminoase repere omeneşti de care am avut, ani de-a rândul, norocul să fiu aproape. Şi am rămas aşa, până în ziua de azi. >>>