,,Optzecismul merită un prohod vesel. Pentru că în urma lui rămîne o mare poezie” – Al. Cistelecan în dialog cu Adrian Alui Gheorghe

„Un stagiu de bibliotecă pe poeţii interbelici “din raftul doi” ar diminua mult sentimentul inovaţiei de azi…”

– Domnule Al. Cistelecan, sînteţi unul dintre cei mai crezuţi critici ai poeziei contemporane, o voce autoritară care a făcut, de multe ori, ordine în ierarhiile momentului. Cu obiectivitatea dvs. recunoscută, vă rog să apreciaţi unde se află poezia românească actuală în raport cu Europa ? Dar în raport cu poezia românească din secolele trecute?Dar în raport cu potenţialitatea „duhului” din limba română?
– Îndurare ori măcar puţintică răbdare, stimabile şi stimate Adrian Alui Gheorghe! Astea sînt întrebări pentru un biet recenzent literar? Cu asemenea radicale inclemenţe, care m-ar pune de îndată într-o situaţie de incompetenţă eroică, vreţi să începem? Sau poate gîndul dvs. (bun, nu zic nu) e să isprăvim chiar înainte de a porni? Nu sînt chiar atît de închipuit şi nici atît de sclifosit încît să mă aventurez senin, ca şi cum mi s-ar cuveni, pe urmele unor asemenea întrebări absolute. Rezon! Pe urmă, oricît de flatant mi-ar suna în urechi ceea ce aţi spus, mă simt ridiculizat

>>>

Reclame