Adrian Botez – Arcane alchimice în poemul „Mitologicale”, de Mihai Eminescu

EminescuEminescu este obligat, prin misiunea sa de Spiritus Rector al NEAMULUI ROMÂNESC, să întindă, periodic, capcane iniţiatice, pentru a verifica gradul de virilitate spirituală al Neamului pe care-l ocroteşte. Cea mai cunoscută capcană a poetului Eminescu se numeşte MEMENTO MORI – panorama deşertăciunilor.
Una dintre cele mai puţin cunoscute capcane iniţiatice eminesciene este poemul MITOLOGICALE. Însuşi titlul, prin sufixarea cuvântului „mitologic”, avertizând asupra unei funcţii de împlinit în plan sacral – cu sufixul „-ale” – trimite la semnificaţia derizoriului, ilariantului (de tip zaharicale – sau, la Creangă: puricale…).
Numai în două cazuri, omenirea reacţionează astfel, faţă de sacru:
1- când mitul a fost uitat şi s-a degradat, formal, până la forma-funcţie de divertisment (dar orice mit poate reînvia oricând, autoenergetizându-se – pentru că el pre-există, din vecie spre vecie, în GRĂDINA ARHEILOR…);
2- când mitul trebuie protejat, cu orice preţ (chiar cu preţul aparenţei derizorii), de către iniţiaţi, în faţa valului agresiv-profan ( a se vedea măştile de tot felul – cele mai cunoscute fiind cele de carnaval… – dar semnificaţia esoterică a acestor măşti s-a pierdut, uneori aproape total… – puţini ştiu, de exemplu, că Arlechino are funcţie funebru-infernală…).
Textul eminescian oferă un traseu iniţiatic dintre cele mai interesante.
Aparent, pentru un lector plictisit şi neavizat – poemul este o parodie autohton-românească, de gust îndoielnic, a scenelor mitice olimpiene – având drept protagonişti, solitari şi bufoni, perechea mitică URAGAN-SOARE. Aparent fără rost, nejustificabil în economia unei scenete mitice riguroase, capătă relevanţă, spre final, o pereche uman-alchimică, împinsă de poet spre forma derizorie: MARGARETA nu e MARGARETA lui Goethe – ci o proastă frumoasă, care-şi aşteaptă un amant extrem de terestru(în aparenţă) – nu FAUST-întineritul prin magie mefistofelică – ci „scriitor la subprefectură”. Scriitor-Creator – trecut sub „zodia” derizoriului administraţiei pur terestre. >>>

Reclame

Ioan Miclău ,,Gepianul”: Scrisoare de confirmare şi mulţumire

LastScan (2)Prea Iubite Profesor dr. Adrian Botez, Lumină de Suflet Însufleţitor al Neamului Românesc, Dascăl întru Curăţenia morală a tinerei generaţii romaneşti, Multă Sănătate si Fericire întregii Dumitale Familii! Ai Dumneavoastră neschimbători si sinceri prieteni, Ioan si Florica Miclau – Australia.

Frate mie în Duh de Românie, Domnule Prof. dr. Adrian Botez, cu mare plăcere confirm primirea prestigioasei Reviste ,,CONTRAATAC” Nr.30, mai 2013, însoţită de volumul de poezie întitulat, ,,La Prohodul Bradului”, autorul fiind Domnia Voastră! Le-am primit cu cea mai caldă recunoştinţă, DAR, să ştiţi că nici nu m-am putut despărţi de revistă până nu am citit-o. Sunt convins că au dreptate cei ce numesc această Revistă, Revista Revistelor Culturii şi Educaţei morale şi creştine! >>>

Ioan Miclău – Adrian Botez: ,,Spirit şi Logos în poezia eminesciană”

ADRIAN-BOTEZScriitor de mare sensibilitate si forta creatoare, un erudit al zilelor noastre, Adrian Botez reuseste a se ridica  deasupra valului spumos ce caracterizeaza azi literatura romaneasca, incercand ai da acesteea o mai luminata directie cum ar fi,  curajul actului critic, inviorarea  exprimarii libere care sa fie bazate pe o morala crestina desavarsita. Om de o larga  cultura, prin profesie dascal si filosof al culturii, romane si universale, a mai fost daruit, cred, de insasi Pronia Cereasca din belsug cu harul poeziei  si al intelegerii artelor in general. Scriitor fecund,  editeaza  cu mult succes si prestigiu Revista “Contraatac” in cadrul Grupului Scolar “Gheorghe Bals” din orasul Adjud, cu sprijinul ARP (Asociatia Romana Pentru Patrimoniu)-Bucuresti, fondata de venerabilul erudit roman Artur Silvestri. >>>

Adrian Botez – versuri

         O pasăre cenuşie

o pasăre cenuşie stă – şi mă
priveghează – din copacul ei
descărnat

ceasul n-a mai găsit de cuviinţă să se
vădească – şi
n-a mai sunat >>>

Incantaţia cosmică a unui iniţiat: N.N. Negulescu

Avem în faţă poemele unui iniţiat, N.N. Negulescu. Un transmodernist iniţiat. Sunt două volume („Lacrimi de diamant”1 – cu o prefaţă de Florea Miu – „Forma Cuvintelor” – şi „Ochiul de foc”2 – cu o dublă prefaţă: una de Harion Voroneţeanul – „Calea Regală”, precum şi una de Petre Ciobanu: „Metafizica triunghiului originar”). Ambele volume sunt împărţite în câte cinci secţiuni: >>>

Dialoguri privilegiate – Prof. Dr. Adrian Botez

 

Maria Diana Popescu: Stimate Prof. Dr. Adrian Botez, bine aţi venit! Să vorbim, vă rog, despre atmosfera care v-a zidit ca Om, Profesor şi Scriitor.

Prof. Dr. Adrian Botez: Bine v-am găsit şi Doamne, ajută! „Atmosfera care m-a zidit”…M-am născut, ca bucovinean din Bucovina de Sud, într-o vreme vitregă, pe care, probabil, n-am conştientizat-o decât parţial, atunci – prin bărbaţi cunoscuţi (mulţi, din acelaşi sânge şi Duh cu mine), bărbaţi maturi şi cu priviri blânde, dar încăpăţânate, cu guri destinse în zâmbete sincere, vizionare şi temerare, cu frunţi înalte şi demne – care dispăreau, dintr-odată (ca luate de vânturi rele), din lumea asta, precum personajele din Maestrul şi Maragareta al lui Bulgakov (încă nu plecase Armata Sovietică din „casa noastră”), şi într-o familie cu o istorie foarte încordată, marcată de martiri naţionalişti însângeraţi. De mic am fost educat să fiu responsabil faţă de aceşti oameni „trecuţi” şi faţă de această istorie: asta mi-a marcat toată viaţa, chiar dacă au existat perioade în care nu >>>

Prof. dr. Adrian Botez- Epopeea „Voshopole”, de Nida Boga

CUVÂNT  ÎNAINTE LA  „VOSHOPOLE”

Întrebarea pe care mi-o pun are în ea un sâmbure tragic: de ce nu au avut …românii, până acum, ambiţia, orgoliul — să semnaleze, măcar (dacă nu să impună), fraţilor lor români, de la nord de Dunăre, existenţa acestei măreţe si mistice epopei: VOSHOPOLE, de NIDA BOGA? Să fi avut atât de amară conştiinţa a unei înstrăinări ireversibile, între fraţii aceluiaşi Neam-Spirit? Să se fi resemnat să moară, îngropaţi alături de comoara lor inestimabilă — decât să fie subapreciaţi, sau chiar respinşi, atunci când vor fi dezvăluit strălucirea divină a epopeii lui NIDA BOGA, sub ochii fraţilor din nordul Dunării? Ştiau şi ei, cum, ştim şi noi, că marile neamuri se întemeiază pe epopei, pe MAREA POVESTE A ÎNCEPUTULUI, CU GERMENII VIITORULUI – şi sunt respectate (şi temute) de celelalte neamuri, graţie unei cât mai măreţe temelii epopeice? >>>