…Despre cum poezia ne-a furat moartea

Un roman epistolar Aurel Dumitrascu-Adrian Alui Gheorghe/ FRIG sau Despre cum poezia ne-a furat moartea (Epistolar 1978-1990), Editura Charmides (580 pagini, 2014; multumim Mihaela si Gavril Tarmure; lansarea va avea loc simbata, 19 iulie 2014 la Bistrita/Nasaud, la Festivalul Poezia e la Bistrita). Cred ca e o carte ca o lectie de supravietuire … Prefata acestei neobisnuite carti e semnata de un tinar intelectual, Irinel Antoniu. O redau mai jos, pentru frumusetea si justetea receptarii… (AAG)

AAG&AurelDumitrascu.

Prefata
POST RESTANT
Să ne bucurăm, căci ne scriu poeţii!
Peregrinate prin sate nemţene, garnizoane ostăşeşti, cămine de nefamilişti, spitale şi alte locuri în care deceniul al nouălea îi va fi aruncat pe Aurel Dumitraşcu şi Adrian Alui Gheorghe, trecute prin tolbele unor mai mult sau mai puţin binevoitori poştaşi, de multe ori citite, probabil, de ochi vigilenţi înainte ca adrisantul să le primească, epistulele acestea vin, iată, să ne dea veşti despre lumea din care-au fost trimise, cu frigul şi fricile ei, cu iluzii, cărţi, tristeţi şi, mai ales, cu vreun ultim – pînă-n clipa aceea – vers ce pare a le sublima pe toate. >>>

Reclame

Scriitorul la aniversare – dialog cu scriitorul Adrian Alui Gheorghe

„Miza vieţii nu e să trăieşti veşnicii care să se transforme în clipe, ci clipe care să conteze ca veşnicii …”
– Anul trecut ai publicat un roman, „Urma”, care a avut un foarte serios succes de critică şi chiar un notabil succes de librărie, în aceste vremuri care nu par să fie propice lecturii. Nu s-au stins ecourile legate de acea carte, iar acum ţi-a apărut un nou roman, „Laika”, la aceeaşi editură prestigioasă, „Cartea Românească”. Ce înseamnă acest lucru, că ai renunţat la poezie?
– Nu, nu am renunţat la poezie, evident, numai că poezie scrii doar atunci când îţi vezi sufletul, inima. Poezia e o solemnitate, cuvintele se încarcă de importanţa clipei într-un mod aparte, cred în inspiraţie, în idee, în har, în munca pe text. Când vrei să vezi lumea, în mişcarea ei, scrii proză, scrii eseu, scrii teatru. Dintotdeauna mi-am dorit să mă exprim în toate genurile, mi-aş fi dorit să trăiesc doar pentru scris, din scris. În poezie, ştii şi tu, poţi să păcăleşti pe cei care ar avea curajul să citească, sunt o mulţime de simulanţi care au invadat spaţiul public, care dau senzaţia necunoscătorilor că poezie e orice improvizaţie de cuvinte făcută cu o falsă afectare. De asta, poezie scriu rar, ritmul de editare al unei cărţi noi e cam la cinci ani. Anul viitor, probabil că voi scoate o carte nouă de poezie. Spunea un latin, Horaţiu parcă: „Două lucruri dacă nu sunt foarte bune, nu sunt bune deloc: pepenele roşu şi poezia”. >>>

Adrian Alui Gheorghe – versuri

Vine Iisus!

Şi se făcea că lumea românească
Aflase de venirea lui Iisus,
Guvernul se-ntrunise acolo, sus,
Şi-au început miniştrii să vorbească:

Să-i cerem, spuse unul, saci de bani,
Să-i cerem ranguri şi maşini şi case,
Să-i cerem vile şi femei frumoase,
Să-i cerem sănătate şi mulţi ani…!

Pe sacul lui e bine să te-ncaieri,
Şi funcţii să ne dea, să stăpînim,
Şi Raiul să ni-l dea, să-l împărţim,
Să nu-l mai lase la calici şi fraieri…!

Iisus privindu-i clătină din cap
Ca prins de-o tulburare, cu ecou:
Decît pe mîna ăstora să-ncap,
Mai bine răstigniţi-mă din nou!

Adrian Alui Gheorghe interviu la radio Timişoara, în preajma aniversării PS Ioachim Băcăuanul Episcop vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului

Inaugurarea bustului EMINESCU la Piatra Neamţ

,,Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.”

DSC_4640DDD

Stimaţi prieteni,

Înainte de a vă mărturisi cât de rău îmi pare că nu sunt alături de dumneavoastră la această sărbătoare de o singulară importanţă, daţi-mi voie să aduc omagiul meu celor care au făcut-o posibilă. Pentru că, în climatul societăţii româneşti de azi, o asemenea iniţiativă este nu numai un act de cultură, ci şi unul de curaj, o iniţiativă mergând împotriva curentului şi punând în lumină o impresionantă încărcătură polemică.

Pentru a sprijini această afirmaţie – care ar putea părea ciudată, dat fiind că se referă la înălţarea firească a unui monument închinat poetului naţional – aş vrea să aduc două argumente, plasate la capetele opuse ale axei culturale, două întâmplări neasemănătoare, dar la fel de incredibile şi la fel de tulburătoare prin semnificaţii.

>>>

Adrian Alui Gheorghe – ,,Supravieţuitorul” şi alte poeme

                      … şi femeia a creat bărbatul

                      I.

Poți să scrii un poem de iubire împotriva iubirii?
mă întreabă vecinul meu partenerul de șah plictisit
tot timpul de prezența femeilor și a poeziei
sub forma ei
                   decantată când toată lumea urlă când comunicarea
se face prin
cartea de credit și contul din bancă prin cadavrele
înțolite ale oficialilor pentru care nu găsești suficient
                  pământ ca să-i îngropi și mestecându-și țigara
aproape
                  stinsă cu gust de măr putrezit în viscerele mari ale
                  toamnei – ,,… când eram mic trăiam pentru iubirea
perfectă
                  dar o mare iubire este a tuturor ca o ploaie viața
întreagă
este istoria unei infidelități”. 
am râs. >>>

„În lipsa culturii şi a educaţiei, care trebuie făcute chiar cu forţa, vom înlocui cîinii maidanezi de pe stradă cu indivizi maidanezi … ” – Stelian Ţurlea în dialog cu scriitorul Adrian Alui Gheorghe

– Aţi publicat anul acesta, la Polirom şi Cartea românească două volume total diferite, romanul „Urma” şi antologia „Născut în 58”. De la ele aş vrea să începem interviul acesta. Antologia poeţilor născuţi în 1958, ca şi dvs, cuprinde nouă poeţi şi un critic. Care a fost motivul alegerii acestora, pentru că s-au mai născut şi alţi scriitori în 1958?

– Alegerea acestor nume nu a fost chiar întîmplătoare, a existat o stare de afinitate cu fiecare dintre poeţii prezenţi în antologie, a fiecăruia cu fiecare. Şi apoi toţi poeţii din antologie sunt nume importante în literatura română de azi, propun paradigme diferite, au cărţi şi poezii memorabile. Ceea ce ne uneşte, de fapt, este diversitatea discursurilor poetice, a stilurilor, a experienţei literare şi culturale. Liviu Georgescu vine din America, Vasile Gârneţ de la Chişinău, Varujan Vosganian este un politician pregnant, Nicolae Ţone este un fantastic descoperitor de amprente avangardiste în literatura română, Bogdan Ghiu este şi un strălucit traducător, de nuanţă chiar, din literatura franceză. Lor li se adaugă universuri poetice de mare densitate „girate” de Ioan Es. Pop, de Lucian Vasilescu, de Radu Voinescu. Lor mă alătur cu bucuria de a fi parte într-un grup aleatoriu, constituit pe un amănunt biografic, dar atît de talentat. Prezenţa lui Vasile Spiridon, cel care ne portretizează critic pe fiecare, este o completare benefică a proiectului nostru. Dacă am da la export o antologie de poezie precum „Născut în 58”, sunt convins că am avea succes, s-ar putea vorbi nu de individualităţi poetice, ci chiar de individualitatea unei literaturi. Că noi aici pierdem constant, nu ne prezentăm în lume şi în Europa cu o literatură bine aşezată, cu valori multiple, ci o facem sporadic, întîmplător, pompieristic, cu individualităţi care par rodul hazardului şi nu rodul unei culturi de excepţie. Domnule Ţurlea, permiteţi-mi să duc mai departe ideea

>>>

,,Optzecismul merită un prohod vesel. Pentru că în urma lui rămîne o mare poezie” – Al. Cistelecan în dialog cu Adrian Alui Gheorghe

„Un stagiu de bibliotecă pe poeţii interbelici “din raftul doi” ar diminua mult sentimentul inovaţiei de azi…”

– Domnule Al. Cistelecan, sînteţi unul dintre cei mai crezuţi critici ai poeziei contemporane, o voce autoritară care a făcut, de multe ori, ordine în ierarhiile momentului. Cu obiectivitatea dvs. recunoscută, vă rog să apreciaţi unde se află poezia românească actuală în raport cu Europa ? Dar în raport cu poezia românească din secolele trecute?Dar în raport cu potenţialitatea „duhului” din limba română?
– Îndurare ori măcar puţintică răbdare, stimabile şi stimate Adrian Alui Gheorghe! Astea sînt întrebări pentru un biet recenzent literar? Cu asemenea radicale inclemenţe, care m-ar pune de îndată într-o situaţie de incompetenţă eroică, vreţi să începem? Sau poate gîndul dvs. (bun, nu zic nu) e să isprăvim chiar înainte de a porni? Nu sînt chiar atît de închipuit şi nici atît de sclifosit încît să mă aventurez senin, ca şi cum mi s-ar cuveni, pe urmele unor asemenea întrebări absolute. Rezon! Pe urmă, oricît de flatant mi-ar suna în urechi ceea ce aţi spus, mă simt ridiculizat

>>>

George Anca – Cărţile lui Dimitrie Grama la Colocviile de Marţi

dimitriCărțile lui Dimitrie Grama (Gibraltar), Ilidia, povestiri, (Ed.Conta, 2012) și Singuri împreună, poezii, (Ed. TipoMoldova, 2013), au fost lansate pe 19 noiembrie 2013 la Colocviile de Marți, găzduite de Centrul socio-cultural Jean Louis Calderon din București. Autorul și-a salutat prietenii, în puține cuvinte, neplăcându-i, a spus, ridicarea în slăvi, cât să-i fie frică să se mai uite în jos. Adrian Alui Gheorghe, antologatorul și postfațatorul lui Grama, l-a contextualizat cu Roland Gaspar, Baudelaire, Pessoa, Ante, neuitând de Eminescu, iar Corneliu Zeană i-a dedicat un Palimpsest pentru suflet perpretrând ecouri din Spiru Fuchi şi Konstantinos Kavafis. Profesorul chirurg Florian Purghel, coleg de școală și de atletism de performanță, a pus pe masă cartea chirurgiei oncologice cu aura lui Grama. Ce actori vor recita poemele, quasizen expresionist, ale lui Dimitrie, fie și la teatrul de poezie al Colocviilor, vor opta pentru unele ca acestea, din Singuri împreună:

>>>

Colocviile de Marţi- Ilidia-Iliada. Întâlnire cu scriitorul medic Dimitrie Grama (Gibraltar)

Marţi 19 noiembrie 2013, a avut loc evenimentul cultural Colocviile de Marţi: Ilidia-Iliada, întâlnire cu scriitorul medic Dimitrie Grama (Gibraltar). Evenimentul s-a desfășurat la Centrul socio-cultural „Jean Louis Calderon”, Bucureşti.

Dimitrie Grama (n.1947). Scriitor român, de origine aromână. Trăiește în Europa Occidentală, profesând în Danemarca, Marea Britanie, Gibraltar (Chairman of Surgical Services, Deputy Medical Director). Poet, eseist şi filosof, personalitate a medicinei europene. Scrie poezie denumitã de autor „cotidianul mistic” (Pentru mine, barierele plantă-animal-om, la fel ca şi toate celelalte bariere, cum ar fi: spaţiu-timp, vis-realitate etc. sunt doar nişte invenţii recente). Cãrţi reprezentative: „Dã-mi mâna ta, strãine!”, „Pasãrea melancoliei”, „Neguţãtorul de imagini”, „Voi lua cu mine noaptea”, „Bastian, şi alte confesiuni”, “Ilidia”. În legătură cu romanul memorial Ilidia, s-a vorbit de frescă minimaliastă.

>>>

Supranaturalul: care pe care. Adrian Alui Gheorghe – Urma

aluigh-urmaÎncă un poet care a cotit spre proză! – poate fi reacţia imediată a celui care vede pe rafturile librăriilor cel mai recent volum al lui Adrian Alui Gheorghe, întrucît în ultimii ani am avut ocazia să înregistrăm numeroase astfel de translaţii. O asemenea judecată este anticipată şi de editor, dovadă textul de pe coperta a patra: „Urma nu este cartea unui poet convertit la proză, ci e un roman scris după toate regulile genului“. Nota nu numai că se dovedeşte adevărată, dar romanul lui Adrian Alui Gheorghe oferă şi ceea ce se pierde din vedere în cazul altor texte literare apărute de ceva timp: plăcerea lecturii. În doar 148 de pagini, autorul îi poate crea cititorului impresia unei după-amieze cîştigate.

„Aparenţa“ pare să fie cuvîntul de ordine al volumului de faţă, de la prima şi pînă la ultima pagină. Nimic nu prevesteşte, în prima parte a cărţii, notele de suprarealism şi experienţele magice cu care se va încheia. Cu un început care ar merita o ecranizare (de altfel, întreaga poveste este cinematografic expusă), se desfăşoară în ritm rapid un roman realist, infuzat de experienţa carcerală şi de atmosfera Epocii de Aur a terorii, temă cu care ne-am obişnuit şi care a devenit un trade-mark al literaturii române post-’89: „Aiud, 18 noiembrie, 1960. Dimineaţa, la ora cinci fără cinci, pe cînd se pregătea schimbarea gărzilor, un gardian a observat pe zăpada proaspătă, căzută peste noapte, urme de bocanci care veneau dinspre gardul de sîrmă ghimpată şi care duceau spre pavilioanele deţinuţilor“. >>>

Părintele Iustin Pârvu: o misiune creştină şi românească

Iustin ParvuPărintele Iustin Pârvu, este prezent în acest zile cu noi sfaturi duhovniceşti, prin volumul apărut la Editura Doxologia, Iaşi, 2013, sub titlul „Părintele Iustin Pârvu: o misiune creştină şi românească”. Ediţia este îngrijită de Adrian Alui Gheorghe, scriitor care, de altfel, a scos mai multe cărţi de convorbiri cu părintele Iustin Pârvu în ultimii ani, cărţi vândute ca pâinea caldă în toată ţara. Ba, unii editori, mai pragmatici, au umplut librăriile din toată ţara cu ediţii-pirat ale acestor volume. >>>

Adrian Alui Gheorghe în delegaţia română la Târgul Internaţional de la Frankfurt, Germania

Adrian.Alui.GheorgheDupă Târgul de Carte “Libris” din perioada 3 – 6 octombrie, scriitorul Adrian Alui Gheorghe participă la cel mai mare eveniment de acest gen din lume – Târgul Internaţional de la Frankfurt, Germania. Scriitorul pietrean face parte din delegaţia României în care sunt patru scriitori invitaţi ai Ministerului Culturii şi ai Institului Cultural Român. “Este cel mai important târg de carte din lume, ţara noastră are stand independent, unul impresionant, iar delegaţia scriitorilor este compusă din Florina Ilis, Nora Iuga, Nicolae Prelipceanu şi eu”, a declarat Adrian Alui Gheorghe. >>>

„Părintele Iustin Pârvu: o misiune creştină şi românească”

Iustin Parvu«În chilia mică a părintelui Iustin par a se întâlni toate drumurile din România. E o intersecţie de duh şi speranţă. Aici se întâlnesc toate colburile şi toate disperările şi toate încercările. Oamenii aduc bruma lor de suflet, o cară cu ei de departe iar în chilie, pe un colţ de pat sau stând în genunchi, lasă toată oboseala ca alpiniştii care după ce au atins vârful se relaxează pentru că ştiu că urmează mult mai lesnicioasa coborâre. Povestea o credinioasă care venise aici, cu ceva ani în urmă, să se descarce de aproape “eterna” poveste a bărbatului beţiv din casă, destul de prezent în societatea noastră. A început să detalieze părintelui povestea soţului ei care îşi neglija copiii, părinţii, i-a spus până unde a mers degradarea acestuia şi umilinţa celor din jur, şi-a exprimat neputinţa, disperarea. Părintele părea rupt de realitatea imediată, părea rupt şi de povestea bietei femei, spunea doar din când în când: “Da, măi…! Da, măi…!”. Când a terminat femeia de povestit, după ce şi-a deşertat păsul, părintele a coborât parcă dintr-un coşmar în care lucrurile nu păreau să fie >>>

Eveniment editorial – Adrian Alui Gheorghe: „Urma”

aluigh-urmaÎn spirit gogolian ne apare ultima carte semnată de scriitorul Adrian Alui Gheorghe la Editura „Cartea Românească” în aceste zile. „Urma” sa este o proză ingenioasă, plină de umor, cu întorsături ciudate de situaţie, cu un suspans dus la extrem. El ia un fragment din viaţa plină de cruzimi nemaiîntâlnite dintr-un penitenciar celebru între temniţele comunismului, Aiud, şi îl parodiază; o răzbunare, plină de grotesc, pentru cei care au murit aici, dar şi un elogiu al spiritului inventiv al celor care au înfruntat regimul de teroare din aceste închisori. >>>

Nicolae Băciuţ – un gazetar de excepţie, înveşmântat în poezie

N. Băciuţ, În spatele oglinzii,„În spatele oglinzii” încearcă să se situeze Nicolae Băciuţ, acum, cu noua sa carte de Dialoguri literare, împrumutând, solidar,  nu de puţine ori, rolul personajului „oglindit”, partenerul său de conversaţie, pendularea psihologică fiind posibilă datorită martorului mai mult sau mai puţin impasibil care a devenit internetul, instrument pe cât de demonizat, pe atât de util în a anula depărtările de ordin… geografic măcar. Sunt „dialoguri la distanţă” – aşadar, fapt care, mai mult ca sigur, nu s-ar fi observat dacă autorul nu s-ar fi destăinuit din start, în prefaţă, demonstrând, în fond, că un bun gazetar poate face interviuri convingătoare şi fără reportofon, şi fără studio de înregistrare, în orice situaţie şi din orice colţ al pământului. Poţi „vedea”, „simţi” inclusiv mimica, grimasa interlocutorului, chiar aflat la sute de kilometri distanţă, dacă ştii cu adevărat să-l „citeşti”, inclusiv printre rânduri. Desigur, nu este o întreprindere facilă, pentru aşa ceva e nevoie de experienţă profesională, de cazustică, de inteligenţă – mai ales – şi, nu în ultimul rând, de iubire de oameni. Fiindcă iubim ceea ce cunoaştem, şi invers: ceea ce iubim descifrăm mai degrabă decât fiinţele, lucrurile neplăcute, pe care le evităm de la bun început, din instinct de conservare. >>>

La Biblioteca Mihai Eminescu din Australia

Se vede ca lumea nu are de gand sa lase Cartea deoparte!  Vorba din popor, “nu dai pasarea din mana pe cea de pe gard”, adica din aer! Se reinprospateaza bibliotecile romanesti din Romania si cele de pretutindeni!  Asa iata si aici la Antipozi, la biblioteca romaneasca “Mihai Eminescu”- Australia  vin daruiri de carte romaneasca  tot mai des. Recent, am primit doua carti din partea Dlui. doctor Dimitrie Grama, tocmai din Gibraltar. Avem placerea de a prezenta cartile si multumi  autorului pentru bunavointa si atentia domniei sale. Confirmam primirea cartilor:

Ilidia, autor Dimitrie Grama, Ed.Conta, 2012, 140 pag. Ilustratii: Dumitru Bezem

Versuri, autor Dimitrie Grama, Ed.Conta, 2010, 93 pagini.

(Sincere Multumiri pentru autografele domniei sale)

Scriitorul si poetul  Dimitrie Grama este o pesonalitate bine cunoscuta in arealul scrisului romanesc, dar si in cel al valorilor Stiintei si mai ales Medicinei moderne internationale. Un adevarat prototip barbelian, deci tot romanesc, dar cu aripi mai curajoase, zburand ca un Phoenix din Carpati spre Suedia, spre nordul Norvegian,  Danemarca, Arabii, Gibraltar actualmente. >>>

Trei importante premii literare la Neamţ

Scriitorii răspund la întrebarea: “Consideri că ai meritat?”

Vineri, la Filiala Iaşi a Uniunii Scriitorilor a fost sărbătoare: ca în fiecare toamnă, au fost acordate Premiile literare ale filialei pentru cărţile publicate de membri  în anul 2011. Din cele câteva premii, puţine dar cu atât mai prestigioase, acordate anul acesta de juriu şi de conducerea filailei, trei au ajuns în Neamţ: Adrian Alui Gheorghe – Premiul “Restitutio” al Filialei US, pentru punerea în circulaţie a operei lui Aurel Dumitraşcu, în anul 2011, publicând jurnalul acestuia,  “Carnete maro”, două volume, şi antologia de poezie “Cartea neterminată”, apărută la Editura Dacia XXI din Cluja Napoca; Emil Nicolae – Premiul de excelenţă al Filialei, acordat de conducerea acesteia; Cristian Livescu – premiul pentru >>>

Un nou număr al revistei Conta

Cel mai recent număr al revistei CONTA  a fost lansat la Sestri Art Gallery din Piatra Neamţ. La manifestare au participat, alături de câţiva dintre redactorii şi colaboratorii publicaţiei, cititori ai revistei. Au participat, de asemenea, fraţii gemeni Irina şi Andrei Nuţu, (prezentaţi publicului de scriitorul Adrian G. Romilă), elevi ai liceelor de artă şi, respectiv, Calistrat Hogaş din Piatra Neamţ, care au interpretat, cu real talent, câteva piese muzicale originale. >>>

Adrian Alui Gheorghe – versuri

BALADĂ

Sunt lucid, dar îmi foloseşte la ceva
luciditatea? te întreb pe tine
care te pregăteşti continuu să mori 
în casa mea:
îmi foloseşte la ceva luciditatea? >>>

Adrian Alui Gheorghe – „Poezia este, în ultimă instanţă, practica metafizicii. Ca şi religia”

Nichita Stănescu a fost entuziasmat de nume şi mi-a spus că … „e o poezie în sine”
 
– Dragă Adrian Alui Gheorghe, ce vrea să însemne numele acesta al tău, unic în literatura română, deşi e unul ostentativ neaoş românesc? Vrea să sugereze descendenţa ultimă? Sau poate pe cea dintotdeauna? >>>

Adrian Alui Gheorghe- Imposibila solidaritate

Cum deosebim un popor de o populaţie? Definiţie abruptă: o populaţie trăieşte după reguli scrise; un popor trăieşte, mai ales, după reguli nescrise.

Legile scrise asigură (sau nu asigură) ordinea, justiţia, dau pedepse, dau recompense. Legile nescrise acţionează ca un liant între oameni: sînt obiceiurile, cutumele care dau stabilitate «tribului», individualitate, îi asigură onoarea şi continuitatea. Legile scrise sînt diverse şi se pot modifica; legile nescrise sînt unice. Dacă respecţi legile scrise ale unei ţări devii un cetăţean onorabil, poţi urca pe scara socială, poţi să te pierzi în mulţime fără să trezeşti interesul cuiva. Legile nescrise ale unui popor rămîn însă greu accesibile unui străin – >>>

Adrian Alui Gheorghe- “Am ştiut dintotdeauna că destinul meu va fi unul literar”

Opera scriitorului Adrian Alui Gheorghe este subiectul disertaţiei, care va fi susţinută public în data de 27 iunie, la Universitatea Bucureşti, de către un tînăr scriitor şi traducător, Andrei Alecsa, care îşi definitivează astfel masteratul în traducerea şi promovarea literaturii române pentru spaţiul anglofon, sub coordonarea doamnei Lidia Vianu. Întreaga lucrare de susţinere a masteratului este, de altfel, dedicată operei >>>

Adrian Alui Gheorghe- Luna Zadar (IV)

o ştie aproape. Helga nu pricepea aceste apucături ale bărbatului său, însă le acceptă ca mai toate lucrurile pe care le făcea şi le spunea Toma.     

9. Toma Penescu era bogat, poate că era cel mai bogat om de pe insulă. Trecuseră mai bine de patruzeci de ani de cînd ajunsese aici la capătul lumii, mînat sau atras de mirajul iubirii. Dar nu acea Valentina, scufundată de tot în cutele memoriei sale, însemna iubirea pentru Toma, ci Helga şi acest mediu în care totul părea să fie dragoste. Uneori mai privise peste ocean, pînă departe, însă de fiecare dată revenea în realitate înfricoşat că aceasta ar putea să dispară ca fumul, lăsîndu-l ca o scînteie stinsă la discreţia vîntului. Helga nu îmbătrînise nici măcar cît îmbătrînise obrazul oceanului, pielea îi strălucea ca unei adolescente, se împlinise doar devenind din an în an mai frumoasă. Nu se mai scufunda în apele oceanului, după perle, dar lunga >>>

Adrian Alui Gheorghe- Luna Zadar (III)

Toate femeile de pe insulă l-au visat la tinereţe, atunci cînd vine zburătorul, dar nici una nu părea să i se fi dăruit. Aproape toţi s-au dus să ceară un sfat de la Oranka, la necaz, dar nimeni nu o mai recunoştea după asta, ascundea bine acest lucru. Le dădea sfaturile cele mai bune, dar nimeni nu le urma, de parcă ar fi fost incapabili să înţeleagă cu adevărat ce le spusese.Îi cereau leacuri, pe care le prepara ca nimeni altul, dar niciunul nu avea curajul să le şi ia. Vorbea pe înţeles, dar nimeni nu putea reproduce apoi ceea ce spunea el. Dacă erai trist şi te întîlneai cu Oranka deveneai şi mai trist. Dacă erai vesel şi te întîlneai cu Oranka, deveneai şi mai vesel. Cine se >>>

Adrian Alui Gheorghe- Luna Zadar (II)

Oricum, în cîteva zile spera să găsescă un mijloc de a pleca spre Kuala Lumpur, portul cel mai important, unde vin vase din toată lumea. Nu era aşa de departe pînă acolo, Tam Atam îi spusese că în cel mult două săptămîni se va ivi o ocazie. Reflectînd însă la situaţia lui, Toma Penescu înţelese un lucru îngrozitor: nu prea mai avea unde şi la ce să se întoarcă. În ţară vînduse totul, banii îi cheltuise cu nesăbuinţă, în mare parte, pe biletul de croazieră, un serviciu stabil nu-l aştepta, aşa că nu era nici o grabă. Era în lume şi trebuia să ia lumea de partea sa. Era greu, dar nu imposibil. După cîteva luni de trîndăvit pe insulă Toma Penescu dădu cu mîna de fundul buzunarului, banii se topiseră. În acel moment Tam Atam îl anunţă că îi găsise o slujbă: profesor de engleză pentru cîţiva copii ai unor indivizi din protipendada locală. Putea primi pînă la doi dolari pe oră sau aproximativ şase ringgit, moneda locului. Toma se prinse, nici nu avea încotro. În felul acesta îşi lărgi cunoştinţele, învăţa el însuşi despre civilizaţia din >>>

Adrian Alui Gheorghe- Luna Zadar (nuvelă) (I)

„Atunci, copilul tăcu şi se născu” (Petre Ispirescu)

1. În 19…. , cred că era în luna octombrie, a apărut volumul de prozo-poeme al lui Toma Penescu. Volumul se numea Descoperirea numelui şi era a cincea carte a autorului. Primele patru cărţi, un amestec de poezie, proză şi filosofie nu atrăseseră prea tare atenţia, deşi cei care scriseseră în revistele de specialitate recunoscuseră că autorul are talent, că este original. Dar fie că formula nu era pe gustul publicului larg, obişnuit mai mult cu moda chiar şi în acest domeniu, fie că între public şi critici nu s-a legat un dialog, cert e că primele patru volume trecuseră mai mult neobservate. Timpul le preluase la păstrat, pregătindu-le, cum se întîmplă cel mai adesea, pentru postumitate. Am putea spune, astfel, că mai fiecare autor trăieşte în paralel cu propria postumitate, că fiecare acţionează după noroc, după cît îi rezervă soarta. Sau destinul? Cea de a cincea carte a lui Toma Penescu produse, însă, brusc >>>

Nicolae Sava: „Scriitori din Neamţ” Antologie – un ghiveci

La Editura „Razesu”, sub coordonarea lui Virgil Razesu, a fost editata recent o antologie a scriitorilor nemteni, o carte care se vrea un fel de „tablou de familie al creatorilor de literatura„, cum foarte plastic se exprima în prefata acesteia criticul literar Cristian Livescu. Neamtul a dus lipsa de o antologie întocmita profesionist si care sa reprezinte ce are mai bun în materie de literatura acest judet. Acum vreo sase ani a încercat regretatul Laurian Ante o astfel de antologie – un esec regretabil, acesta neavînd nici un fel de criteriu de valoare -apoi, ceva mai recent, Emil Bucuresteanu a încercat, si în mare parte a si reusit, sa duca la lumina o antologie a poetilor din Neamt. Nici încercarea lui nu poate fi catalogata un succes datorita aceleasi carente: lipsa criteriului de valoare. Recenta antologie despre care vorbim are celasi pacat: autorul ei a adunat de la toti condeierii nemteni (si nu numai!) >>>

Adrian Alui Gheorghe- Cultura e o chestiune de morală

O înşiruire de nume, de titluri de cărţi sau chiar de idei “goale” nu ţine loc de cultură. Pentru că, conform definiţiei unanim acceptate, “cultura e ceea ce îţi rămîne după ce ai uitat totul”. Adică: produsul culturii este educaţia. Cultura o vezi pe stradă, în magazine, în curte, pe scara blocului…

1. “Sîntem deştepţi rău…!”

Pe la începutul secolului al XIX-lea, filosoful C. Rădulescu-Motru făcea o culpă românului şi cu precădere intelectualului, pentru acel ―”aer de superioritate” păgubos pe care şi-l arborează atunci cînd e vorba de cultura sa, de locul său între celelalte naţii megieşe, de locul său în Europa. ―Sîntem deştepţi rău…! par să spună semenii noştri uitîndu-se de la o presupusă înălţime spre naţiile care au (ne)şansa să ne fie contemporane. ―Sînt inculţi!, declară ritos cîte un profesoraş căzut în autoadmiraţie după ce află că vreun partener întîmplător din Vest nu ştie cine sînt Grigorescu, Enescu, Eminescu…! Adică, zice românul, eu ştiu de Voltaire, de Camus, de Sartre, iar el e atît de ignorant că nu a auzit de celebrităţile române? E un afront, e un act de barbarie comis împotriva culturii române care e admirabilă…! O înşiruire de nume, de titluri de cărţi sau chiar de idei ―goale nu ţine loc de cultură. Pentru că, conform >>>

Adrian Alui Gheorghe: Anul Caragiale? O „actualitate” tautologică

„ Petele de pe conştiinţă şi gaura din nădragi au fost prea adesea acoperite, la noi, cu o minciună convenabilă. Caragiale a pus punctul pe i, a pus degetul pe rană atunci cînd nu a pus chiar sare pe rană… „

1. Caragiale, judecat.

Anul acesta e, în toate calendarele culturale, „Anul Caragiale”, ilustrul dramaturg şi creator de „prototip românesc” adunînd vreo sută şi şaizeci de ani de la naştere şi vreo sută de la moarte. Celebrarea lui Caragiale mi se pare, totuşi, în actualele condiţii, o ofensă adusă realităţii… ! Dimpotrivă, mi s-ar părea mult mai logică o judecare a lui Caragiale! Hai, nu vă grăbiţi cu protestele, scoteţi-vă discursurile festiviste din urechi şi încercaţi să-mi daţi dreptate. Toţi spunem că “acest” Caragiale este „extrem de actual”. Nu cumva el a croit o realitate, acum o sută şi mai bine de ani, din care nu mai putem ieşi? Caragiale l-a inventat pe Mitică, o creatură dîmboviţeană care vrea să >>>

Intelectualul şi aspiraţia creştină: Părintele Iustin Pârvu în dialog cu Adrian Alui Gheorghe

„Intelectualul mai mult folos are de ştiinţa sa dacă stă sub autoritatea Bisericii. Marii noştri cărturari, oameni de cultură, scriitori, au fost deopotrivă credincioşi şi patrioţi. Un intelectual în Biserică e un model urmat de tot creştinul. Dar intelectualul să nu vină doar ca să aibă imagine, cum vin politicienii noştri, ci să fie parte din atmosfera curată în timpul Sfintei Liturghii, în viaţa armonioasă a Bisericii.” >>>

Adrian Alui Gheorghe- Cine mai are nevoie de cultură?

O definiţie abruptă şi des folosită, atribuită lui Edouard Herriot, un fost prim ministru al Franţei în perioada celei de-a treia Republici, spune despre cultură că este ceea ce rămîne după ce ai uitat totul. Recunoaştem că definiţia e paradoxală şi că generaţii întregi au verificat să vadă cu ce au mai rămas după ce au uitat… totul. În virtutea acestui paradox, putem spune că recunoaştem gradul de civilizaţie al unei societăţi privind pur şi simplu strada. Aici intră comportamentul indivizilor: cum, ce şi cu ce intensitate vorbesc, cum îşi zîmbesc, cum se îmbracă, cum şi ce mănîncă, cum şofează, cum poartă cravata, cum îşi strîng mîinile, cum respectă timpul propriu dar şi pe al celor din preajmă. >>>

Mihai David – Ghindăoani: in memoriam

publicist, Neamț (1908-1999)

Se naște la 14 martie 1908 în satul Ghindăoani, com. Bălţăteşti, judeţul Neamţ. Fiu de ţărani. Cursurile primare în satul natal, Şcoala Normală de Băieţi „Gheorghe Asachi“ din Piatra Neamţ, promoţia 1927. Învăţător în Bălţăteşti şi Ghindăoani, om deosebit de cultivat, prin scrisul său s-a impus în viaţa spirituală a judeţului Neamţ. A colaborat la numeroase publicaţii din localitate şi din ţară, din care amintim: Reformatorul, Avântul, Revista Corpului Didactic, Petrodava, Apostolul, Ceahlăul. >>>

Vasile Spiridon – Fişă de dicţionar: Adrian Alui Gheorghe

Adrian Alui Gheorghe: născut la 06.07.1958 în Topoliţa- Grumăzeşti, jud. Neamţ este ultimul copil (al cincilea) al lui Constantin (funcţionar agricol) şi al Măriei (casnică, născută Silea). Absolvent al liceului “Calistrat Hogaş“ din Piatra Neamţ. A urmat Facultatea de Filologie (secţia Română-Limbi clasice) a Universităţii “Al. I. Cuza”, din Iaşi, între 1983-1987. Doctor în Filologie, din 2004, al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi cu lucrarea: “Tinereţe fără bătrîneţe” şi sentimentul tragic al timpului”. >>>

Adrian Alui Gheorghe – biografie

poet, Piatra Neamţ

 S-a născut pe 6 iulie 1958, sat Topoliţa-Grumăzeşti, judeţul Neamţ, cunoscut scriitor şi publicist. Cursurile primare şi gimnaziale în satul natal: Liceul Calistrat Hogaş din Piatra Neamţ; Facultatea de Filologie (limba română-limbi clasice) Universitatea  Al.I. Cuza, Iaşi. Debut literar, în revista Cronica, 1973. Colaborări în presa literară. >>>

Adrian Alui Gheorghe în dialog cu Dimitrie Grama – „Să fii fiul mai multor patrii este, în fond, o şansă enormă..”

Dimitrie Grama este născut la 25 octombrie 1947 la Reşiţa. La Stockholm a luat un Master of Science la Facul­tatea de Ştiinţe şi apoi a făcut medicina la faimosul lnstitut „Karolinska„. După aceea a lucrat ca doctor chirurg la diverse spitale, unele renumite cum ar fi Upsala University Hospital (unde a stat 11 ani), Liverpool University Hospital, Norfolk & Norwich University Hospital, King Abdul Aziz Teaching Hospital în Arabia Saudită, acum în Gibraltar etc. Prin 1985-86 a publicat cîteva poezii în ziarul lui Virgil Ierunca, ,,Limite”, la Paris. Din anul 2000, cînd a debutat editorial, a publicat: „Făptura cuvîntului„, „Pasărea melancoliei„, „Vînătoare de umbre„, „Elegiile depăr­tării„, „Suflete atîrnate de catarge„, „Neguţătorul de imagini„, „Voi lua cu mine noaptea„, „Dă-mi mîna ta, străine” şi „Bastian şi alte confidenţe” etc. >>>