Momente din maratonul vieții lui Nicholas Dima, o conștiință a românismului în America

‑Anca Sîrghie: Stimate domnule profesor Nicholas Dima, am aflat din cărțile dumneavoastră, între care Maratonul vieții din 2019, atât de bogată în mărturii legate de spectaculoasa dumneavoastră existență, că ați urmat Liceul „Mihai Viteazul” din București, după care, la Politehnică în anul al II‑lea ați fost arestat și dus la Închisoarea din Aiud. Nici aceea, nici altele, ce au urmat, din cauza atitudinii de revoltat politic anticomunist, n‑au reușit să vă demoralizeze. Dumneavoastră v‑ați păstrat curajul, reușind să terminați Facultatea de Geografie la Universitatea din București. Imposibila acceptare a regimului comunist a făcut ca, în final, să plecați din România socialistă. În 1968, erați în Austria, de unde ați ajuns în SUA. O izbândă avea să fie doctoratul realizat la Universitatea Columbia din New York. Este cunoscută activitatea dumneavoastră la Radio Vocea Americii, pe care îl ascultam cu mare interes în anii aceia întunecați. Citindu‑vă cărțile de confesiuni, am aflat că timp de 4 ani ați fost directorul Catedrei de Studii Europene la Școala Superioară Specială a Armatei Americane „John F. Kennedy” la Fort Bagg din Carolina de Nord. O experiență interesantă ați trăit‑o și în Etiopia, unde timp de doi ani ați predat la Universitatea din Addis Abeba. V‑a șocat contradicția dintre triburile rămase, parcă, în epoca de piatră și cronicile cu cei 237 regi și împărați. O evoluție spectaculoasă în tot! Știm că ați scris 12 cărți, dintre care 5 în limba română și 7 în engleză. După Revoluția din decembrie ‘89, ați revenit în România și ați ținut conferințe la Universitatea Româno‑Americană din București. Înțeleg să încep acest interviu cu…începutul. Ce amintiri aveți despre familia în care v‑ați născut și despre copilărie? Cum ați evoluat ca tânăr, ca să ajungeți omul cumva „deosebit” de azi?