(In memoriam)
Acest Mărțișor dureros din acest an, pentru noi, cei din Nordul Bucovinei, ne aduce încă, pentru noi, un eveniment trist. Se împlinește un an de când ne-a părăsit pentru totdeauna poeta creștină de la Timișoara Mariana Gurza, originară din Bucovina noastră.
Personal nu ne-am cunoscut niciodată. Dar virtual, prietenia noastră a început cu peste 30 de ani în urmă.
Prin intermediul unui vrednic cupcean, adevărat fiu al satului Cupca, regretatul domn Petre Ciobanu, cel care a finalizat monografia satului său de baștină, am primit o carte de a ei. M-au impresionat poeziile autoarei, încă nu prea cunoscute de mine pe atunci. Mai ales că printre ele, erau câteva dedicate Bucovinei. Am prezentat acea carte de versuri pe paginile ziarelor noastre. Iar peste un an, prin intermediul unor studenți ce-și făceau studiile la Timișoara, am primit volumul „Nevoia de a sfida tăcerea”. Pe ultima ei copertă am descoperit publicat un crâmpei din acel material dedicat poetei din Timișoara, ce-l publicasem în ziarul „Plai Românesc”, în luna decembrie a anului 1999.
Nu mult după aceasta m-am trezit într-o seară cu un sunet de telefon, se vedea după sunet că era de departe. M-a sunat Mariana Gurza, așa chiar s-a prezentat. Am vorbit cam vreo jumătate de oră, la telefonul staționar. Așa a început de prin 1999 prietenia noastră la distanță.
Primind câte o nouă carte de la dumneaei, le prezentam pe paginle ziarelor noastre, iar uneori mai publicam pe ici, pe colo, și câte o poezie-două, mai ales cele dedicate Bucovinei.
Aveam să aflu pe parcurs că Bucovna, mai bine zis Nordul Bucovinei, dar mai ales satul Cupca, de pe Valea Siretului, îi era în suflet, era baștina mamei ei, Viorica, care era originară din acest sat bucovinean. Pe parcursul întregii sale vieți, neostenita doamnă Mariana Gurza, a păstrat întru-n colț al inimi sale, dragostea de acest meleag, de oamenii și locurile dragi de aici. Avea să-mi povestească mai târziu, când deja apăruse mijloacele de comunicare, prin Internet, că fusese cu vreo 40 și ceva de ani în urmă la Cupca. Aștepta ziua când avea să mai revină pe aici. Se bucura mult că soarta a rânduit ca eu personal să am serviciul aici, ca profesoară de limba franceză, iar pe urmă ca pedagog-organizatoare. La rândul meu, ca publicistă scriam și publicam mereu despre evenimentele, oamenii, activitățile desfășurate în școală, din această veche așezare bucovineană.
Pe urmă îmi publica câte ceva prin unele reviste din România, iar eu la rândul meu publcam despre ea sau despe cărțile ei, prin zarele noastre. Iar când am început să public cărțile proprii, Mariana Gurza, și-a găsit loc pe paginile unora dintre ele.
O prietenie și o colaborare intensă ne-a apropiat și mai mult odată cu aparția revistei online „Logos și Agape”, la care era redactor-șefă, unde publicam aproape în fiecare săptămână câte ceva: fie din viața școlii, fie a satului, despre oamenii și evenimentele de aici, despre sărbătorile noastre de suflet. Și nu numai de la Cupca, dar și din Pătrăuții de Jos, satul meu de baștnă, aflat în vecinătatea satului Cupca, din întreaga Bucovină. Era legătura spirituală cu baștina dragă.
Prin intermediul unor cunoștințe au ajuns într-o zi mai multe cărți de ale mele, dar și unele ziare și reviste de aici, la domiciliul ei din Timișoara. S-a bucurat mult. Mi-a mulțumit frumos. Era sinceră și binevoitoare cu toată lumea.
Poeziile ei mi-au plăcut întotdeauna. Sincere, pline de adevăr și retrăiri sufletești. Dedicate bunulu Dumnezeu, căci aveam să aflu că era de fapt, poeta creștină, numită astfel de conaționalii săi. Vorbea despe problemele globale, despre frământările sufletești, despre viață, natură, anotimpuri… Un capitol aparte, era dedicat celor dragi din familie: mamei, memoriei bunicului și tatălui, pe urmă soțului, copiilor, prietenilor. Iubea oamenii, și oamenii o iubeau.
A plâns mult pierderea mamei sale Viorica, în 2019, refugiată, din Cupca, și trăind departe de baștină, cu dorul mereu în suflet. M-a rugat atunci, să fac tot posibilul să i se tragă clopotele în ziua înmormântării la baștină. Desigur că i-am îndeplinit dorința. Am publicat condoleanțe și în ziarele noastre.
Cu vreo 3 ani în urmă, prin intermediul domnului profesor universitar Dumitru Mnerie, cu care am făcut cunoștință la Conferința ASCIOR de la Buzău i-am trimis mai multe lucruri simbolce de la baștină. Și-a dorit puțin pământ din satul Cupca. Am luat puțin de pe un strat cu flori din curtea școlii. I-am trims ștergare țesute și brodate, aici la baștină, câteva mere din livezile satului căruia îi ducea dorul, pui de flori din ghiveciuri… Vroia să simtă „aroma” de neuitat a baștinii. Bineînțeles că ne-am trims una alteia și cărți.
Am rămas plăcut impresionată de cartea „Apropieri”. Am descoperit aici la 1 capitol materiale de ale mele dedicate poetului-martir Ilie Motrescu, despre care pe tot parcursul vieții am scris și scriu, i-am dedicat 4 cărți și sute de materiale publicate prin reviste, ziare, almanahuri, calendare…. Dar am găsit și un material ce mi l-a dedicat mie personal. Iar la capitolul 2, am găsit câteva dintre materialele mele dedicate ei, unul chiar publicat cu pseudonimul meu literar. Desgur, nu lipsesc din acest volum nici alți bucovineni despre care a scris și i-a promovat în scrierile sale.
Anume Mariana Gurza, a publicat o carte despre „ambasadorul” bucovinean în Țara Bârsei, doctorul în silvicultură, autorul monografiei istorice a satulu Cupca, Petre Ciobanu. Regret că nu am în biblioteca mea personală această carte. Nu-i mai rămăsese nici autoarei, ca să-mi trimită. A mai publicat și despre avocatul și ziaristul Vasile Plăvan, despre poeta muceniță Aspazia Oțel Petrescu, despre alții. Baștina cu oamenii ei dragi, i-au fost mereu în suflet. Nu odată la ședințele cenaclului literar pe care îl conduc, la liceul unde sunt profesoară, la biblioteca din satul meu natal Pătrăuții de Jos, dar și din alte sate, am amenajat expoziții de carte, am citit poeziile, am discutat despre activitatea literară a poetei timișorene cu rădăcini cupcene, Mariana Gurza. Ce surpriză am avut de ziua mea de naștere, în anul 2018, când în revista pe care o edita online cu atâta pasiune, am descoperit o poezie dedicată mie personal, dar unde este pomenită, desigur și Bucovina. Minunat lucru! Ceva de neuitat!
Vroia în vara anului 2020 să ajungă la Cupca, am invitat-o chiar să vină pentru câteva zile la mine acasă. Aveam atâtea să ne povestm, să-i arăt locurile de baștină, să-i arăt atâtea locuri frumoase din Bucovina, ce o păstra în suflet. Dar, a început pandemia, granițele s-au închis și n-a reușit să ajungă atunci. Am liniștit-o spunându-i că totul e trecător în lumea aceasta. Va trece și perioada asta grea și neapărat va reveni la baștina pe care dorea atât de mult să o revadă.
Nici în cele mai negre vise nu puteam să-mi închipui ce avea să se întâmple. După cum spuneam mai sus comunicam cel mai adesea prin Messenger. Trimițând un material, mi-a spus așa printre altele, că e bolnavă de Covid. Am încurajat-o, spunându-i că milioane de oameni au fost salvați, și ea se va însănătoși. Duminica, m-am rugat în biserică pentru sănătatea ei, dar se vede că Dumnezeu îi i-a acolo sus pe cei mai buni dintre noi. Vestea ce am primit-o prin Internet, iar tot în acea seară și de la profesorul Dumitru Mnerie din Timișoara, m-a lăsat fără grai, se pare, m-a frapat. După ce am plâns așa ca să-mi răcoresc sufletul, trecând prin prisma memoriei toți acești ani de prietenie, fie și la distanță, i-am înștiințat și eu pe cei care aici, o cunoșteau pe cea care fusese Mariana Gurza. Am comemorat-o mai întâi în biserica din satul ei de baștină. Duminica, după oficierea serviciului divin, la rugămintea mea preotul a rugat toți enoriașii să rostească un „Tatăl nostru” în memoria poetei creștine de la Timișoara, originară, după mamă, din satul Cupca. Personal, am trecut-o în lista celor răposați alături de rudele mele trecute în lumea celor drepți, la slujbele din biserică, unde este pomenită de fiecare dată. De asemenea am organizat câteva măsuri de comemorare la căminul cultural din Pătrăuții de Jos, la biblioteca de aici, la ședințele cenaclului literar de la liceul din Cupca. Am publicat în ziarul „Gazeta de Herța”, din 2 aprilie 2021 un material (In memoriam) intitulat „Dulcea și amara Bucovină a Marianei Gurza”. Un alt articol în memoria ei, în săptămânalul „Monitorul Bucovinean”, iar tot acest material a fost publicat și în ziarele ce nu mai apar tipărite, dar online „Zorile Bucovinei”, „Libertatea Cuvântului”, ș.a. La 16 aprilie tot în ziarul „Gazeta de Herța” a apărut și un grupaj de poezii la rubrica „Din lirica dedicată Bucovinei” ale poetei Mariana Gurza, dedicate Bucovinei, pe care a iubit-o atât de mult.
Pentru mine Mariana Gurza a rămas ca o icoană în sufletul meu. Bună, înțelegătoare, atentă, corectă, binevoitoare, amabilă, sinceră, talentată, inteligentă…
Am adunat cele publicate de și despre ea prin ziarele noastre bucovinene într-o mapă aparte, or, am nu numai o mare bibliotecă proprie, dar și arhivă cu materiale despre oameni, locuri, evenimente, sărbători etc. Cu mare părere de rău a trebuit să trec mapa de la rubrica celor ce activează și crează, la capitolul unde îi păstrez pe cei trecuți în eternitate.
Salut și mă bucur, deși m-aș fi bucurat de zeci de mii de ori dacă era în viață și scriam aceste rânduri la timpul prezent cu felicitări și urări de bine, că dl profesor Dumitru Mnerie, dar și alți oameni de suflet de acolo de la baștina unde și-a petrecut viața și și-a desfășurat activitatea literară și filantropică, neuitata noastră colegă de breaslă, poeta, activista Mariana Gurza, au găsit de cuviință, de a publica o carte, la un an de la trecerea ei pe un alt tărâm. Ideea editării unui volum dedcat acestei minunate ființe, acestei doamne, în adevăratul sens al cuvântului este un lucru extraordinar. Răspund și eu, modest, la chemarea aceasta de a o comemora pe cea care mereu va dăinui în inimile noastre, neuitata și draga noastră MARIANA GURZA.
Eleonora Schipor, profesoară, scriitoare, Nordul Bucovinei
…
Poeziile Marianei Gurza dedicate Bucovinei
Baladă pentru un prieten
Aș vrea să-ți dăruiesc lumină
Doină din dulcea Bucovină,
Râurile albe și codrii visători
Iubirile tăcute printre nori.
Aș vrea să-ți cânt balada veche
Născută de ai noștri în serile de veghe.
Dar ce mic e-al meu cuvânt
În fața muntelui cel sfânt.
Nimeni nu știe ce dor cumplit
Umblă prin lume rătăcit.
Răcoarea ce o simt te înfioară
Aidoma florilor de primăvară,
Cugetul curat și pătrunzător
Hoinar pornește-n zbor
Iar spre frații noștri năpăstuiți;
E tare greu să fim, din nou, uniți…
Rămâi doar printre noi același
Urmaș de suflet a lui Ștefan…
M-aplec
M-aplec
cu fruntea –mi
spre zidurile binecuvântate,
lăcașuri bucovine,
lăcașuri de amar,
m-aplec spre tine
Doamne,
cu rugă sfântă
pentru neam…
Plai de dor
Frumoasă,
ai pătruns în sufletul meu,
ca o pasăre măiastră,
Bucovină,
plai de doină,
plai de dor…
Sfânt și binecuvântat
îți este neamul,
neam nemuritor.
Frumoasă,
te-ai cuibărit în gând
ctitorindu-ți
urmașii
prin iubiri…
Neam străbun
Spre tine mă îndrept
cu brațe de flori
cu râs de fecioară
cu dor.
Spre tine m-aplec
cu palmele cuprinzându-te
iubindu-te în mine,
dorindu-te
neam străbun.
Spre tine pășesc
culegând în tihnă
mângâieri moldave,
luptând cu mine,
zbătându-mă
în lanțuri înroșite,
neputincios.
Mi-e dor de dulcea Bucovină
Privirea se cațără spre piscuri,
Mângîind înaltul în veșmânt.
Aș vrea să strig, să am putere,
Să-mi chem strămoșii din mormânt.
Mi-e dor de dulcea Bucovină.
De frații mei însingurați,
Ce nu au nici o vină,
C-au fost de alții alungați.
Speram, să primesc lumina
În țara mea, binecuvântată
Dar m-am trezit străină,
Cu inima-mi îndurerată.
Uităm să fim români,
Egoismul ne împresoară.
Sărmanii bucovineni,
Rătăciți prin țară,
De ce simt că totul e o cumplită povară?
Cântec
Ai venit printre noi,
Ca un cântec,
Dăruit întru-n miez de noapte,
În șoapte de fagi,
Răvășit de zbucium și durere.
Iubirea, doar ea,
A rămas încremenită,
Aidoma stâncii înverșunate
Neclintită,
Și legată de glie.
Doar tu poți zări
Ce-i dincolo de nori,
Inima încă,
Mai cântă pentru Bucovina,
Nu te poți opri,
Tăcerile te cheamă,
Umbrele străbunilor te încunună.
Rămâi așa cum ești,
Cântec pribeag,
Adunător de stele rătăcite,
Clepsidra curge, prieten drag,
Ne-ntâlnim în locuri sfinte
Iar anii trec, dar prin cuvinte
Eu plâng.
MARIANA GURZA
Melidonium 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.