”…S-ar preta și azi, asemenea vremii vechilor noștri cronicari,
să valorificăm talentele prozatorilor și poeților noștri, a scrierilor
acestora, în care istoria vieții noastre își găsesc adăpost și păstrare,
izvor de orientare înspre un viitor cât mai vrednic și în care
să trăim civilizați și sănătoși”.
Oamenii de Litere, au fost întotdeauna acei oameni de seamă, care
aveau/au darul și harul a pătrunde în tainele acestei ființe omenești,
în sofisticatele relații ale oamenilor și conducătorilor la nivelul fiecărei
trepte sociale.
Oamenii de Litere nu sunt strict profesioniști, de litere, aceștia vin
prin acel har iubitor de adevăr, vin din variate domenii ale vieții sociale,
a treptelor sociale, ajungând mari prozatori și poeți.
Istoriografia literarurii românești i-a prezentat întotdeauna și întradevăr
cu adevăratele lor calificări de bază: doctori, pictori, țărani, simpli
muncitori și crescători de animale, tâmplari, preoți, zugravi, profesori,
academicieni, muzicieni, sportivi, studenți, e.t.c.; fie specifici unui popor, fie
deveniți recunoscuți internaționali, aceleași valori umane deservesc.
Să-i apreciem, să-i susținem să crească, fiindcă prin roadele înțelepciunii lor
să creștem și noi în societatea asta omenească.
Vin în fața dumneavoastră cu un deosebit om de litere, doctor de
profesie, de talie internațională, poet și scriitor în același timp,
dl. Dimitrie Grama.
Am primit recent de la domnia sa un număr impresionant de poezii, cu specificația
a fi acestea adunate din ultimele sale cărți publicate. Mai exact 25 de poezii. Mi-am adunat/ales și eu câteva dintre acestea pentru a fi redate cititorilor noștri. Urmând și
celelalte poezii, precum timpul ne permite.
Bineînțeles că voi cere și permisiunea autorului D.G, pentru a fi corect și legal,
mulțumind totodată distinsului doctor, scriitor, poet și prieten, mai ales pentru
bunătatea de a scrie o prefață la cartea mea Scrieri în proză-vol.2,
Ed. ”Cuget Românesc”-Bârda, 2007.
*
JOC
Vino, ți-am spus,
Să vezi primele rândunele
Cum zvâcnesc nervoase
Pe gardul de nuiele
Din fundul grădinii.
Vino, ți-am spus,
să vezi ultima pată pe zăpadă
uitată aprinsă
la poalele muntelui.
Și să vezi norii care
doar primăvara asta
sânt și verzi și portocalii.
După aceea iarăși poți
să intri în casă
și de acolo să mă chemi
pe numele pe care
doar tu îl știi.
Și să ne ascundem
într-un sertar
-două păpuși-
până la toamnă.
DRUM SPRE FERICIRE
Plâng din ce în ce mai mult
Și tu îmi aduni cu grijă
Fiecare lacrimă spunându-mi
Că atunci când plâng
Eu nu le pot prețui.
Îmi spui că așa
Ai făcut întotdeauna
Mi le-ai arătat mai târziu
Să mă bucur de ele.
Dar eu îmi amintesc
Un timp când nu plângeam
Când lacrimile erau doar
Niște stropi întâmplători
De ploaie.
Tu nu ți-l amintești
Umblai turbat atunci
De neliniște și mă loveai
În ochii proști care
Nu înțelegeau ce vrei…
Acum îmi spui că drumul
Nostru spre fericire
N-a fost ușor.
LÂNGĂ MINE PE PRISPĂ CUVINTELE
Lângă mine pe prispă au murit
Cuvintele pe care voiam
Să ți le spun.
Privirea îmi era tulbure
Și mi-e teamă că
Nu te voi recunoaște.
Mîna menită să-ți mîngîie obrazul
Tremură când o ridic
Să-mi pipăi fața
Când mă asigur că exist.
Să știi că uneori îți aud glasul
Deghizat în foșnetul frunzelor
În susurul izvorului și
Mai ales deghizat în tăcere.
Te aștept.
Poate că această după-amiază tîrzie,
Ar fi trebuit să o sacrific rugăciunii
Poate că ar fi trebuit, cu ajutorul
Preoților, să tai păcate:
Știi ce frumos ard păcatele?
Ce mireasmă, Doamne,
Ce mireasmă de rai jefuit…!
VÎRF
Am
mare
respect
față
de
bobul
de
nisip.
Odată
el
a
fost
vârf
glorios
de
munte.
MĂ UIT ÎN OGLINDĂ ȘI TE VĂD
Mă uit în oglindă
Și te văd
Îți ții fruntea aplecată
Și umerii aplecați.
Îmi spui: mi-e rușine!
Am trăit atît
de mult timp,
fără să știu de ce.
Nu, nu-mi spune
Că am avut rostul meu!
Acum e prea tîrziu.
Anotimpul bătrîneții
Este fără de sfîrșit.
Și nu sunt pregătit
să-l înfrunt.
NEBĂGAT ÎN SEAMĂ CU BRAȚELE SCHILODITE
Nebăgat în seamă
cu brațele schilodite,
artrotice,
s-a prăpădit
cel care
o viață întreagă
nu a sculptat
altceva, decât
răstignirea lui Cristos.
La înmormîntare
n-a venit nimeni.
Numai Dumnezeu.
REVOLUȚIE
Revoluție?
O
stare
de
confuzie
generală,
în
care
capetele
tăiate
ale învinșilor,
se
amestecă
pînă la urmă
cu cele
ale
învingătorilor.
ȘTIU, TE CUNOSC PREA BINE ÎȚI SPUI
Știu,
te cunosc prea bine
îți spui,
răsfoind plictisit
cartea vieții.
Ajuns la ultima
pagină,
nu îți amintești
mai nimic
și febril,
atunci,
începi,
să o mai citești odată.
(Nu mi-am permis să schimb ortografia
lui ”Δ în ””, lăsind așa cum autorul
scria la cea vreme” – Ioan Miclău-Gepianu)
*
De la Indexul bibliotecii familiei noastre,
deasemenea în semn de respect, doresc să prezint
titlul cărților dăruite de-alungul anilor
de distinsul Doctor și Poet:
Titlu cărții:
-Bastian și alte confidențe
-Magul
-Versuri
-Ilidia
-Dă-mi mîna ta străine
-Culoarea vântului
-Obsesii comune
-Voi lua cu mine noaptea.
(Sincere recunoștințe pentru autografele puse
pe cărți de autor).
Note bio-bibliografice:
Dimitrie Grama este născut la 25 octombrie, 1947 la Reșița.
A urmat Geologia la Universitatea din Cluj, fiind totodată
component al lotului național de atletism. Cu ocazia unui
Concurs al ”sprinterilor” în Suedia, ”alege libertatea”. La
Stockholm a luat un Masterat of Science la Facultatea de Științe
și apoi a făcut medicina la faimosul Institut ”Karolinska”. După
aceea a lucrat ca doctor chirurg la diverse spitale, unele renumite,
cum ar fi Upsala University Hospital(unde a stat 11 ani), Liverpool
University Hospital, Norfolk&Norwich University Hospital,
King Abdul Aziz Teaching Hospital în Arabia Saudită, etc. În 1985
a publicat câteva poezii în ziarul lui Virgil Ierunca, ”Limite”, la Paris.
Din anul 2000, când a debutat editorial, a publicat: ”Făptura cuvîntului”,
”Pasărea melancoliei”, ”Vînătoarea de umbre”, ”Elegiile depărtării”,
”Suflete atîrnate de catarge”, ”Neguțătorul de imagini”,
”Voi lua cu mine noaptea”, ”Dă-mi mîna ta, străine”, ”Bastian și alte
confidențe”, ”Obesii comune”, ”Versuri”.
Bibliografia: Din cartea ”Ilidia”,Coperta I-a. Autor Dimitrie Grama
( Pe prima filă a cărții autorul scrie autograful: ”Lui Ion Miclău și
Bibliotecii Eminescu – Semnătura.
(Dragă Dimitrie am să-ți mulțumesc până ”voi lua cu mine noaptea”.
Ioan Miclău-Gepianu
Australia, 2022.
Melidonium 