ŞTEFAN DUMITRESCU – ŢIE NE RUGĂM, DOAMNE !

Carte de rugăciuni şi poezii pentru cei mici
Cusută cu slove sfinţite şi arnici !

          Poezie psihoterapeutică şi religioasă

Doamne Dumnezeule, slavă Ţie !
Ocroteşte-i şi-i ajută în viaţă pe
Copiii noştri : Raluca Teodora,
Monica Iuliana, Carmen Silvia,
Ovidiu Ştefan
şi Sarmis Tiberiu ! Dă-le,
sănătate şi noroc în viaţă şi ţine-i
în Marea Ta iubire şi milă !

                 POEZIA  PSIHOTERAPEUTICĂ

Mitul lui Orfeu, unul din Miturile fundamentale ale antichităţii şi ale omenirii, îşi are obârşia în spaţiul Carpato- Istro- Pontic. Se ştie de mult timp că muzica, o anumită muzică, are efecte psihoterapeutice asupra fiinţei umane bolnave. S-au scris lucrări pe tema aceasta, şi muzica se foloseşte, de mult timp, ca mijloc psihoterapeutic în multe clinici de recuperare din lume. Ramură a practicii psihoterapeutice numită Meloterapie, efectele vindecătoare, benefice ale muzicii sporesc atunci când ea este însoţită de poezie. De sugestia ideatică, de reprezentarea concretă creată de cuvânt. Puţini au ştiut până acum însă că şi poezia are virtuţi psihoterapeutice, ca şi muzica. Afirmaţia aceasta o facem după mulţi ani de cercetări pe această temă, în acest domeniu, al psihoterapiei.
Într-adevăr, poezia, nu toată poezia desigur, îţi hrăneşte sufletul. Ea pătrunde în zonele cele mai adânci ale fiinţei noastre, ea ne umple spiritul cu o materie inefabilă, respiraţia dumnezeiască. Dacă lumea în care trăim, şi noi , care trăim în această lume, suntem atât de bolnavi, este pentru că Omul în “înţelepciunea” lui a alungat poezia din viaţa şi din universul său. Să nu vă îndoiţi o clipă că poezia, poezia aceasta pe care v-o dăruim, are profunde efecte psihoterapeutice. Sunt profesorul de Psihologie şi Pedagogie şi logopedul Ştefan Dumitrescu. Ca logoped şi ca psiholog şcolar, am utilizat cu bune rezultate poezia şi basmul ca mijloace şi metode psihoterapeutice, reuşind să tratez dereglări psihice şi dezechilibre în faţa cărora medicina s-a dovedit neputincioasă. Fiind scriitor, am căutat să concepem şi să creăm acel tip de poezie şi de basm care are cele mai eficiente, cele mai complexe, profunde şi durabile efecte psihoterapeutice asupra micii fiinţe umane, care este copilul. Aveţi un copil care traversează o perioadă de criză, care are ca efecte apariţia unei uşoare bâlbâieli (care ulterior poate să se stabilizeze) ,citiţi-i din această Carte, sau puneţi casetele cu poezie şi muzică psihoterapeutică şi o să vedeţi ce efecte miraculoase are poezia psihoterapeutică. Aveţi un băieţel sau o fetiţă care fac pipi în pat, la o vârstă încă înaintată, şi aţi încercat toate tratamentele recomandate de medici ? Încercaţi şi acest tratament cu poezie (şi muzică ) psihoterapeutică. O să rămâneţi uimit de efectele benefice ale poeziei psihoterapeutice.
Cum să utilizăm poezia psihoterapeutică pentru copiii noştri, fie că suntem părinţi, fie că suntem educatoare? Foarte simplu… După ce obţinem o stare de liniştire, de relaxare a copilului sau a copiilor noştri (psihoterapia de grup), dăm drumul la casetofon.. Sau, într-o atmosferă plăcută, plină de pace, noi suntem cei care citim, utilizând o intonaţie caldă, adecvată, poezia. Poezia vine către noi, bună, ca un elixir, şi sufletul nostru o receptează prin toţi porii.
Dar şi noi, oamenii maturi, avem nevoie de această poezie, care ne linişteşte sufletul obosit şi amărât de mizeria vieţii. Suntem cu toţii tracasaţi, stresaţi. Ne aşezăm în fotoliu, sau ne întindem pentru un sfert ori o jumătate de oră în pat, şi punem casetofonul cu această poezie psihoterapeutică, încărcată de substanţă vindecătoare, plină de pace. Dacă vă mai îndoiţi încă, experimentaţi acest tip de poezie psihoterapeutică şi o să rămâneţi uimit de efectele ei benefice .
Dar şi pentru oamenii şi copiii care cred că sunt sănătoşi, este bună această poezie. Poezia face bine, poezia ne îmbogăţeşte, ne re-creează pe noi pornind dinlăuntru, din sufletul nostru! Pentru că Poezia, adevărata poezie, este Iubire, este deci Dumnezeu ! Dumnezeu este cu noi ! DOAMNE, SLAVĂ ŢIE !

                            SLAVĂ TIE, DOAMNE !




            Doamne Dumnezeule,
            Lumină dulce,
            Slavă Ţie,
            Iţi spun eu care
            Nu sunt pe lumea aceasta 
            Decât un puf de păpădie

            Sunt un copilaş
            Ca toţi copilaşii
            De cinci anişori
            Şi  Te simt cum mă ţii
            Cu răsuflarea 
            De subţiori. 

            Doamne, Tu eşti
            În lumina de primăvară,
            În dulceaţa văzduhului,
            De afară.

            În flori, în zumzetul
            Albinelor şi în miei,
            În zâmbetul şi  în
            Ochii părinţilor mei !

            Doamne, pentru că
            Tu eşti mare
             Şi eşti Stăpânul  a toate,
             Am la Tine o mare rugăminte, adâncă :
             Dă-le bunicilor mei sănătate !

            Fă-i pe bunicii mei să
            Trăiască  mult !
            Doamne, şi-Ţi jur că numai
            De Tine şi numai de Tine
            O să ascult.     






























              ŢINE, DOAMNE   IISUSE,  LUMEA !



           Doamne, dacă Lumea aceasta
           E ca o gogoaşă,
           Tu o înmiresmezi
           Şi o faci mai gingaşă !

           Faci privighetorile să cânte
           Atât de frumos că te-nfioară,
           Faci lumina să fie de miere,
           Pe-afară.

           Faci câmpurile să fie,
           De belşug, grele,
           Cum e oceanul de valuri
           Şi cerul de stele.

          Doamne Dumnezeule,
          Iisuse  Christoase,
          Lumea aceasta  a sărbătoare
          Şi a sufletul Tău miroase !

          Tu ţine-o, Doamne, în palmă,
          Cum ai ţine o vietate,
          Şi mângâi-o, Doamne, pe creştet,
          Cu bunătate !

          Suflă  peste ea,
          Atâta duh,
          Cât albastru
          Ai pus în văzduh !