Memoriu privitor la comunitatea românească din Ucraina.

În memoria bunicului meu, Gheorghe T. Prelipcean, născut în 1907 la Horodnicul de Jos, ca fiul cel mai mare al lui Tit și al Veronicăi, membru și președinte al Asociației „Arboroasa” de la Cernăuți în perioada interbelică adresez un apel pentru protejarea populației civile românești din regiunile aflate actualmente pe teritoriul Ucrainei.

Bunicul meu, rămas orfan de mic a absolvit liceul „Eudoxiu Hurmuzaki” din Rădăuți, promoția 1927-1928 și apoi a studiat la Facultatea de Istorie din cadrul Universității din Cernăuți fiind bursier, împreună cu fratele său, Aurel, devenit ulterior profesor de franceză la liceul „Eudoxiu Hurmuzaki”. În momentul în care trupele sovietice au ocupat Bucovina de Nord, bunicul meu era student la a doua Facultate din cadrul aceleiași Universități, cea de Drept. S-a refugiat la Hunedoara unde a lucrat în cadrul administrației și s-a căsătorit cu bunica mea. Fiind trimis ulterior la Târgu-Mureș, pe atunci parte a regiunii autonome maghiare, a fost printre primii români acceptați în administrația locală. Și-a încheiat studiile de Drept la Universitatea Babeș Bolyai din Cluj Napoca. Hordonciul de Jos, satul bunicului meu se află lângă granița cu Ucraina, în Bucovina. Numele de „Bukowina”, „Țara fagilor” apare prima dată într-un document emis de domnul Moldovei, Roman I Mușat, la 30 martie 1392, prin care dăruiește lui Ionaș Vitezul trei sate aflate pe apa Siretului, „în sus până la bucovina cea mare, pe unde se arată drumul de la Dobrinăuți…” .

A ÎNCEPUT RĂZBOIUL

„ Herodot, de numele muzelor inspirat, despre vechile istorii ne-a învățat, că nimic din trecutul îndepărtat nu trebuie uitat…” – din cartea de versuri „O mie și una de poeme”

   Astăzi 24 februarie 2022, Președintele rus Vadimir Putin a atacat, printr-o invazie armată, un stat suveran, independent. Sub ochii noștri se desfășoară un război de agresiune, declanșat total nejustificat, în baza unor acuze căutate și în final imaginate. Întrebarea este: Oare se va opri aici?   

RECENZII la cartea de versuri „MĂRTURISIRI” – Vavila Popovici

   Mărturisiri – Spovedanii       

   Cu toate că cele două cuvinte / concepte sunt sinonime, similitudinea nu este totală. Ele își dezvăluie substanța și prin nuanțe particulare, care, însă, nu le îndepărtează, ci le apropie, armonizându-le. Te poți mărturisi în fața oricui, dacă aceasta îți este voia. În fața părinților, a învățătorilor, a prietenilor, dimensiunile cercului dovedindu-se neînchipuit de cuprinzătoare. De spovedit, însă… Numai în fața lui Dumnezeu. E drept, prin mijlocirea unui intermediar, care este preotul.

Tiberiu Tudor: O pagină de Istorie

“În aşteptarea viitorului moment prielnic independenţei, naţionalismul ucrainean se repliază – întărindu-se economic şi militar, precum şi prin expansiune teritorială – în cadrul Uniunii. În 1991, destrămarea Uniunii Sovietice va găsi Ucraina putere nucleară, cu ieşire strategică la Marea Neagră şi cu teritoriul substanţial mărit faţă de 1922 (în dauna României, Poloniei, Cehoslovaciei şi Rusiei).

Prima expansiune survine imediat după semnarea pactului Molotov – Ribbentrop. După ce, la 1 septembrie 1939, Germania invadase Polonia, la 17 septembrie Armata Roşie pătrunde în Polonia pe toată frontiera de est. Graniţele unionale ale R.S.S. Ucrainene sunt extinse spre est până la Vistula.

A doua expansiune este în dauna României şi este o urmare directă a pactului Ribbentrop – Molotov. Prin agresiunea din iunie 1940 asupra României, Uniunea Sovietică  ocupă Basarabia, nordul Bucovinei şi ţinutul Herţa. Nordul Bucovinei, nordul şi sudul Basarabiei şi ţinutul Herţa sunt înglobate R.S.S. Ucrainene; restul Basarabiei, împreună cu o parte din R.A.S.S. Moldovenească (transnistreană) formează Republica Socialistă Sovietică  Moldovenească.

Al treilea moment de expansiune a Ucrainei este după cel de-al doilea război mondial, când părţi din Cehoslovacia antebelică, ocupate în 1939 de Ungaria, sunt anexate de Uniunea Sovietică şi incluse în graniţele R.S.S. Ucrainene.

În sfârşit, în 1954, ucraineanul Nikita Sergheevici Hruşciov, în calitatea sa de prim-secretar al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice, transferă Crimeea de la R.S.F.S. Rusă la R.S.S. Ucraineană, ca satisfacţie dată naţionalismului ucrainean la 300 ani de la Vossoedinenie (unirea cu Rusia, decisă la 18 ianuarie 1654 de către  Rada  de la  Pereiaslav).

E normal ca Ucraina să aibă <<serioase temeri legate de capacitatea ei de a supravieţui, de a se legitima ca stat şi defini ca identitate>>, când ea înglobează teritorii care au aparţinut României, Poloniei, Cehoslovaciei şi – deloc banal – Rusiei, când expansiunea ei teritorială este urmarea unui şir de agresiuni şi rapturi teritoriale ale Uniunii Sovietice, la care R.S.S. Ucraineană a luat parte și cărora actuala Republică Ucraina le este beneficiară. Nu în ultimul rând, cadoul făcut de către  Hruşciov R.S.S. Ucrainene, din teritoriile Rusiei istorice – Crimeea, perla Mării Negre – se dovedeşte a  fi  un  dar  otrăvit  pentru Ucraina  independentă.”

Din cartea :

 „Istoria unei trădări naționale – Tratatul cu Ucraina”, Prof. Dr. Tiberiu Tudor, 2000.

Vavila Popovici – NICI CHIAR AȘA!

  

   Am citit un articol într-un ziar, în care era analizată situația unor țări din Uniunea Europeană care nu și-au exprimat vreo părere cu privire la pretențiile Rusiei de a nu-i admite Ucrainei să adere la NATO etc.

   Este adevărat că unele state doresc să aibă o situația deosebită, o atitudine de așa zisă neutralitate, nedorind să se amestece în conflictele dintre alte state, abținându-se a întreprinde vreo acțiune care ar putea prejudicia interesele uneia dintre părțile participante la conflict

Victor Ravini – Sala de lectură (16)

Trecerea de la lumea profană la lumea sacră

Francezul Arnold van Gennep (1873 – 1957, etnograf și folclorist) analizează riturile de inițiere, numite și rituri de prag sau de pasaj, de trecere de la lumea profană la o lume sacră. El definește ritul de inițiere ca o trecere de la un stadiu al vieții sociale la altul și distinge trei etape: 1. separarea (îndepărtarea de starea civilă de până acum), 2. liminalitatea (lipsa oricărei stări civice) și 3. încorporarea într-n nou context, cu o nouă stare civilă.

Vavila Popovici – FILOZOFIA, RELIGIA, ȘTIINȚA și POLITICA – Benedetto Croce

  

„Împovărarea este cea care ne ia singurătatea, dar nu ne dă companie.” – Benedetto Croce

   Filozoful idealist și spiritualist, criticul, politicianul și educatorul italian Benedetto Croce a dominat viața intelectuală italiană în prima jumătate a secolului al XX-lea. A scris numeroase lucrări de filozofie a istoriei și de estetică și a avut o influență notabilă asupra italianului, comunistul revoluționar Antonio Gramsci care, în 1916 cu doar 10 ani înainte ca regimul fascist al lui Mussolini să-l închidă, a publicat un scurt articol în ziarul cotidian al Partidului Socialist Italian (PSI) – despre motivul pentru care „urăște” ziua de Anul Nou, crezând că este o sărbătoare forțată și spunând: „Aș dori ca fiecare oră din viața mea să fie nouă”. El a conectat această dorință cu socialismul, scriind: „Aștept socialismul și din acest motiv”.

Ben Todică – Coșmar erotic tehnodigital

Eram în curbă la Puțul 2 din Ciudanovița. Pietrele de Granit abia că se mai deslușeau prin covorul de broască lăsat în urma apelor celor 30 de ani de inactivitate. Voiam să văd podul de peste gârlă de unde pompele  bătrânului Turlea trăgeau apă pentru mină, însă în față mea era un zid de calcar alb construit manual și învechit parcă identic cu cel al piramidelor din Egipt. Avea vreo trei metri înălțime și fiind făcut de neprofesioniști lăsa ieșituri din el ca să-l cațeri. Era construit parcă din rămășițe de materiale. Pe ici, pe colo și câte un bloc de motor de basculă abandonat.

Victor Ravini – Sala de lectură (15)

Experiențe exterioare sunt asimilate ca întâmplări psihice

Carl Gustav Jung (1875 – 1961 medic, psiholog și psihiatru elvețian, fondatorul psihologiei analitice) scrie că miturile sunt în primul rând fenomene psihice, care reflectă alcătuirea sufletului. La fel spusese și Feuerbach (Sala de lectură 2). Nu putem ști dacă Jung pornește de la Feurebach sau nu. Oricum, nu îl citează pe Feuerbach. Jung nu este singurul savant care spune aceleași lucruri ca predecesorii și am fi tentați să credem că vine cu o noutate, care nu era nouă, ci doar necunoscută de el și probabil chiar și de unii dintre noi. La Bruyère zicea cam așa: Noi venim prea târziu și găsim totul deja spus. Sau mai exact, el s-a exprimat astfel: Tout est dit, et l’on vient trop tard depuis plus de sept mille ans qu’il y a des hommes et qui pensent.

Vavila Popovici: TERIBILISM, TEMBELISM, VIOLENȚĂ ?

   Despre violență am mai scris cândva, amintind că unii o consideră drept replica omului incult, alții spun că este răutate genetică de care omul nu scapă la timp. De aceea există și legi care pun stavilă violenței. Mânia și mândria îl determină pe om să recurgă la violență, dar și lipsa de disociere a răului de bine. A realiza şi a dori Binele este o virtute ce calmează, linişteşte şi apropie sufletele indiferent de cultură, vârstă sau rasă. Ortodoxia recomandă rugăciunea, binecuvântarea şi iubirea (credinţa, nădejdea şi dragostea) ca mijloace, adevărate arme spirituale împotriva tuturor încercărilor, exagerărilor şi patimilor. Să nu uităm cuvintele Mântuitorului Hristos: „Fericiţi cei blânzi că aceia se vor mângâia”(Ev. Matei 5.7).