AGAPE
Adâncul albastru se stinge-n durere.
Două roze se-apleacă spre geam.
N-am niciun vis, dorințe nu am…
Și e noapte, și-i somn și-i tăcere…
Multe gânduri se ascund sub pleoape.
Un lanț de cuvinte se rupe din piept.
Nici nu mă rog și nici nu aștept…
“Ești Eros, ori poate – Agape? …”
- * *
S-au luminat străzile toate –
Felinarele-n aur le-au învelit.
Un ghemotoc de minuni s-a foit…
Și-i tăcere, și-i somn și e noapte…
- * *
E-un cer fără stele, atât de aproape.
Privindu-l, o roză, s-a încruntat.
Și-un ghemotoc de minuni a oftat…
“Ești Eros? Ori poate – Agape…”
MAI EȘTI
Hai să tăcem sub cerul gol,
Iubita mea din rozul vis.
Și s-amorțim în calda toamnă
Ca trista floare de narcis.
- * *
Hai să ne pierdem pe un veac –
Pe-un rid în timp, pe-un boț de lume.
Și traiului de pământean
Să-i dăm un rost, să-i dăm și nume…
Hai să ne pierdem printre gânduri,
Să ne găsim în gândul sfânt.
Și fericiți s-ajungem, poate,
Din nou străini pe-acest pământ…
- * *
Hai să tăcem sub cerul gol,
Iubita mea din rozul vis.
Și tot ce n-am știut a spune,
Să spunem, poate, în abis…
Melidonium 