Mariana Gurza – poesis

Rugă pentru pace

Mă rog pentru tine ţară
cutremurată de atrocităţi,
şi-ţi plâng inima amară
călcată de străinătăţi.

Ce Paşti ai avut, tu frate
sub ploaia bombelor din cer,
de ce atâtea suflete crucificate
pentru mândria marilor puteri ?

Sângele jertfit s-a scurs pe cruce
purificând conştiinţe umilite,
Hristos încă mai plânge
pentru sufletele sârbe chinuite.

Nelinişti

Nu mai aud greierii cântând,
ci doar un urlet înfricoşător
tresar şi nu-mi pot reveni
gândindu-mă la oamenii ce mor.

Liniştea s-a dus, tunetul pătrunde
vestind apocalipsa din scripturi;
unde atunci se vor ascunde
acei ce azi vor noi structuri?

Ce ,,ordine” vor să mai impună
prin sânge şi alte mutilări,
când lumea noastră cea creştină
vrea pace , nu crucificări.

Instrăinare

Am pierdut conştient demnitatea,
rătăcind istoria prin străini,
vrem să reclădim democraţia
cu preţul trădării fratelui vecin.

Stăm iar cu mâna-ntinsă
la marile puteri perene
căci doar-doar primim o şansă
de a intra în sfere europene.

E mult prea mare preţul,
poporul meu e prea sărac,
am fi obţinut din nou respectul
prin demnitatea neamului dac.

Mereu amăgiţi

Mereu amăgiţi,
aşteptăm răsăritul,
ca undele mării
să-mpresoare hotarul,
să ne înălţăm aidoma
unei păsări
pentru a renaşte.
Mereu amăgiţi,
aşteptăm mierea să curgă,
să construim din faguri
lăcaşuri luminoase,
şi împreună, într-un roi
să revărsăm
în grădina sfântă
roadele straduinţei.