Crucea Mântuitorului – simbolul creștinismului 

  Înălțarea Sfintei Cruci – prăznuită la 14 septembrie – este cea mai însemnată sărbătoare a Sfintei Cruci, dintre cele patru sărbători consacrate Crucii Mântuitorului: 

* Înălțarea Sfintei Cruci – 14 septembrie  

* Duminica Sfintei Cruci – a treia duminică din Postul Mare  

* Scoaterea Lemnului Sfintei Cruci – 1 august, Duminica a 6-a după Rusalii  

* Arătarea Sfintei Cruci pe cer, în Ierusalim – 7 mai

  Înălțarea Sfintei Cruci este prăznuită în post și rugăciune, spre cinstirea Domnului, care a fost răstignit pe Cruce pentru mântuirea noastră. 

    Obârșia sărbătorii se află la 300 de ani după răstignirea Mântuitorului pe dealul Golgotei.

În  acest răstimp, creștinii care credeau în Hristos erau supuși la cele mai înverșunate chinuri de către păgânii care îi obligau să se aducă jertfe zeilor. Așa a câștigat credința creștină, mii de sfinţi mucenici, începând cu Sfinţii Apostoli, care au murit pentru credinţa lor în Hristos, mulţi dintre aceştia fiind spânzurați pe cruce, ca Însuși Hristos. 

Timp de aproape 300 de ani, Imperiul Roman, având conducere păgână, a fost ca o nesfârşită Golgotă plină de cruci, sfinţite de sângele martirilor creştini. Din jertfa acestora a răsărit steaua biruinţei creştine împotriva păgânătăţii, care a fost pentru totdeauna înfrântă, prin trimisul Domnului – împăratul Constantin. Lupta pentru domnie a fost dintotdeauna cu vărsare de sânge, iar Constantin cel Mare a trebuit să meargă la război cu oastea sa mică, împotriva conducătorului de mare oaste – Maxentie, care râvnea tronul Romei. Atunci s-a petrecut minunea ca o vedenie. Lui Constantin i s-a arătat pe cer semnul Sfintei Cruci făcut din stele mai strălucitoare decât lumina soarelui. Tot din stele era scris pe acea cruce: „Cu aceasta vei birui”, iar împăratul s-a cutremurat, căci el nu cunoscuse până atunci puterea acelui semn. Spre izbânda în luptă, un înger i s-a arătat în vis și l-a îndemnat să pună semnul acela pe toate scuturile şi steagurile ostaşilor săi.  Aşa a şi făcut împăratul, dând poruncă să se coasă pe toate steagurile şi pavezele ostaşilor săi semnul Sfintei Cruci, apoi a pornit cu toată nădejdea în luptă cu Maxentie şi cu ajutorul Sfintei Cruci l-a biruit, scăpând pe creştini pentru totdeauna de groaza prigoanelor, Constantin fiind primul împărat creştin al Romei. 

    Mai târziu împăratul a considerat semnul biruinței cu cel pe care Domnul îşi vărsase sângele pentru mântuirea oamenilor – Crucea. Atunci, mama sa – împărăteasa Elena – a mers la cetatea Ierusalimului să o caute, dar nimeni nu mai ştia unde şi dacă se mai păstra. Cei ce ÎI răstigniseră pe Hristos, vrând să şteargă orice urmă despre moartea şi învierea lui Sa, au ras vârful dealului Căpăţânei şi au nivelat locul, iar mai târziu unul dintre împăraţii păgâni a construit acolo un templu, pe care împăratul Constantin cel Mare a pus să-l dărâme, pentru a construi o biserică creştină. Săpându-se sub temeliile fostului templu păgân s-au găsit acolo trei cruci şi piroanele de la cei tri crucificați: Iisus Hristos și cei doi tâlhari. 

S-a întâmplat că tocmai atunci murise în cetate o fată de neam bun. Atunci, gândindu-se la o minune, Episcopului Macarie al Ierusalimului a sfătuit pe lucrători să atingă trupul moartei de fiecare din cele trei cruci. Când s-a apropiat crucea Domnului de acea fată moartă, minunea s-a petrecut, ea a înviat şi a început a umbla. Toți cei prezenți s-au închinat cu semnul crucii, strigând cu glas tare și slăvind pe Dumnezeu: „Doamne miluiește!”Convinși că este minune dumnezeiască, iar Hristos este Mesia, mulți păgâni s-au convertit la dreapta credință. 

În scurt timp, împărat Constantin a terminat de zidit măreaţa biserică ctitorită de el pe Golgota întru amintirea patimilor şi învierii Domnului. A fost atunci sobor mare de episcopi creștini, ca să săvârşească slujba sfinţirii bisericii, iar serbările sfintei târnosiri au ținut zile în şir. S-a adunat mulțime mare de creştini în cetatea sfântă, să vadă şi să admire măreţia şi frumuseţea vestitei ctitorii împărăteşti. Toţi doreau să vadă şi lemnul Sfintei Cruci a Răstignirii Domnului, care fusese descoperită mai înainte. De aceea, episcopul Macarie s-a suit pe amvonul cel înalt al bisericii şi ţinând cu braţele sale Sfânta Cruce, a înăltat-o în văzul tuturor. Toți care au văzut-o, se închinau şi se rugau: „Doamne, miluieşte-ne!”

Era ziua de 14 ale lunii lui septembrie din anul 335, zi care a rămas de atunci închinată Înălțării Sfintei Cruci, pe care o prăznuiește toată creștinătatea în fiecare an. 

 Despre taina Sfintei Crucii au propovăduit mai întâi Apostolii: 

„Iar mie să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine și eu pentru lume.”  (Sf. Ap.Pavel  – Gălăteni 6,14.) 

„Cuvântul Crucii pentru cei ce pier este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.“ (Sf. Ap.Pavel – Corinteni 1,18

Cuaceastă cinstire, a tainei Crucii, au străbătut creștinii din anul 300 d.Hr. pe vremea Împăratului Constantin cel Mare (306-337), până în vremurile noastre, Crucea devenind simbolul creștinismului, prin care însuși împăratul s-a creștinat, în urma minunii semnului ceresc „semnul Sfintei Cruci”, purtând mesajul „Prin acest semn vei învinge.” 

Altă dovadă de cinstire a Sfintei Cruci a fost descoperirea la Ierusalim a lemnului Crucii pe care a fost răstignit Iisus Hristos, tot în acea perioadă. 

 Din multă evlavie creștină, lemnul Sfintei Cruci a fost împărțit în fragmente mici pentru biserici din întraga lume, spre har din „puterea lui Dumnezeu”.

De atunci a început prăznuirea Sfintei Cruci la 14 septembrie. 

Crucea rămâne Altarul celei mai mari Jertfe dumnezeiești pentru mântuirea omenirii prin „semnul lui Hristos” si al crestinismului. Este, după Sfânta Scriptură: „Semnul Fiului Omului”. 

„Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului” – Mântuitorul Însuși (Matei 24-30).

(Surse: Doxologia; Viețile Sfinților – http://www.crestinortodox.ro)

Rugăciune Sfintei Cruci 

Să învie Dumnezeu, să se risipească vrăjmaşii Lui şi să fugă de la faţa Lui, toți cei ce-L urăsc pe Dânsul! 

– Să piară, cum piere fumul, cum se topeşte ceara de faţa focului, aşa să piară diavolii de la faţa celor ce-L iubesc pe Dumnezeu şi se însemnează cu semnul Crucii! 

– Bucură-te, Preacinstită şi de viaţă purtătoare Cruce a Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului Iisus Hristos, şi S-a pogorât la iad şi a călcat puterea diavolului şi te-a dăruit nouă pe tine, Cinstită Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmașul! 

– Îngrădeşte-mă, acoperă-mă şi mă păzeşte, Doamne, cu puterea Cinstitei şi de viaţă purtătoarei Tale Cruci, depărtând de la mine tot răul! 

– În mâinile Tale, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, Îţi încredinţez sufletul meu, păzeşte-mă, binecuvintează-mă, miluieşte-mă după mare mila Ta şi după mulţimea îndurărilor Tale şi viaţă veşnică îmi dăruiește! 

Amin” 

Troparul Sfintei Cruci

Miluiește, Doamne, poporul Tău și binecuvântează moștenirea Ta! 

Biruință bine-credincioșilor creștini asupra celui potrivnic dăruiește și cu Crucea Ta păzește pe poporul Tău, acum și pururea, în vecii vecilor!

Amin! 

Maria Filipoiu 

București, România