Vavila Popovici. Despre despărțire și depărtare

Scriitoarea VAVILA POPOVICI, ani buni o prezență aristocrată în saloanele culturale argeșene, ne scrie, astăzi, din America. Au trecut, de când a plecat, 12 ani. Timp suficient să afli, dacă vrei, cine ești. Timp să mori. Timp să începi să iubești. Sufletul Vavilei Popovici este un măr, pe care ea însăși l-a împărțit pe jumătate. Fiecare jumătate stă, cuminte, pe farfurioara ei, știind că-i numai o jumătate, dar sperând nebunește că, printr-un miracol, printr-o uluitoare răsturnare de forțe și continente, o pereche de mâini Continuă lectura

Elisabeta Bogățan: Mihai Merticaru — Cântărețul iubirii

Fascinat de arhitectura desăvârşită a sonetului, de muzicalitatea şi frumuseţea sa aparte, Mihai Merticaru se supune cu succes „probei de foc” a rigorilor lui, așa cum dovedește în volumul „Vis și abis”, publicat de Editura Mușatinia, Roman, 2018. Cartea se deschide cu suita de sonete „Parisul (în 14 sonete)”, grupare care amintește de „«coroana», culme a rigorii sonetului”, despre care autorul vorbește în eseul cu care începe volumul, dar Mihai Merticaru nu are ambiția de a mai scrie o coroană( a scris una în alt volum), ci doar sugerează o apropiere, prin Continuă lectura

Virgil Răzeșu: Mândrii paralele

I-am persiflat și am râs de cei care – proroci mincinoși – anunțau sfârșitul lumii în ziua și ora cutare, ba îi acuzam de flecăreală ieftină, dacă nu de prostie sadea.
Iată însă că Măria Sa COVID al XIX-lea, împăratul neîncoronat al lumii, ne servește, fără publicitate, trâmbițe și surle, o schiță de Apocalipsă, așa cum n-a făcut-o nimeni până acum. Suficient ca omenirea întreagă, care n-a învățat niciodată și nimic din propria ei istorie și a repetat cu încăpățânare și sârguință toate greșelile Continuă lectura

Adriana Weimer – poezii

2020 & cu tristețea datorată ravagiilor provocate de COVID 19

Trăim ireal

Trăim ireal
vremuri ce au devenit brusc
ireale!

Izolați
în lume,
în țară,
în casă,
în noi înșine Continuă lectura

Marina Bliderișanu: Ce vezi, copile? – prima mea carte pentru copii și părinți

Marina Blidirisanu

Am stat în așteptare până zilele trecute. Să vină un ceva, să sar de bucurie în sus când ajunge, să mă doară fălcile de la cât am zâmbit, râs.

Să dansez cu Loli și ea să îmi ia din mâini ceva-ul (ceva -urile) și să spună – sunt ale mele! Și eu să mă uit complice către soțul meu și să îi arăt: e și numele tău aici, dar lasă așa! Pentru fata mea până și praful de pe preșul de la ușa casei e proprietate personală. Să nu cumva să spui că nu e așa. Continuă lectura

Galina Martea – Scriitorul, savantul și profesorul Nicolae Mătcaș la onorabila vârstă de 80 de ani

Renumitul și distinsul scriitor, profesor universitar și om de știință Nicolae Mătcaș la onorabila vârstă de 80 de ani. Născut la 27 aprilie 1940, comuna Crihana Veche, județul Cahul, Basarabia, Nicolae Mătcaș (doctor în științe filologice, profesor universitar, doctor Honoris Causa, savant, scriitor – poet, publicist, eseist; Ministru al Învățământului și Științei din Republica Moldova în anii 1990-1994, politician) este un mare luptător pentru ideea de unitate națională românească, pentru verticalitatea valorilor naționale românești, respectivele întruchipând în sine tot ceea ce militează pentru reunirea neamului românesc, Continuă lectura

Emilia Ţuţuianu: Daris Basarab şi reflecţia anotimpurilor

Boris David, poetul ascuns în haina chimistului, este căutătorul alchimiilor interioare ale sufletului, purtându-ne prin versuri, gânduri nerostite la vremea tinereţilor şi în ceasurile de reflecţii personale, în universul său poetic.
Boris David s-a născut în Basarabia, în oraşul port dunărean, Ismail, în 10 mai 1929. În anul 1941, din cauza condiţiilor istorice din Basarabia, se refugiază în România, împreună cu familia. Amintiri triste din acea perioadă le găsim evocate în volumul său de debut: Povod. Continuă lectura

Galina Martea – COVID-19: Recesiunea în economia mondială și consecințele pozitive în schimbările climatice

În istoria omenirii permanent se produc schimbări atât pozitive, cât și negative, iar, în rezultat, efectele shimbărilor sunt de așa natură că modifică nu numai tradițiile sau cursul vieții sociale, dar în același timp reface comportamentul și deprinderile individuale ale cetățenilor în anumite acțiuni și ipostaze. O asemenea schimbare radicală s-a produs la începutul anului 2020 odată cu apariția așa numitei pandemii COVID-19, iar existența umană a devenit o provocare reală și cu accente destul de defavorabile în modul de a supraviețui în continuare. Bineînțeles, omul va trece și peste acest deznodământ nefericit Continuă lectura

SILVIA – GABRIELA ALMĂJAN „NE REVEDEM DUPĂ APOCALIPSĂ?”

(Eugen Dorcescu, ÎNGERUL ADÂNCULUI. Pagini de Jurnal(1991-1998), Editura Mirton, Timișoara, 2020, 537 p.)

s200_eugen.dorcescu

Tocmai am isprăvit o lectură fabuloasă: Îngerul Adâncului. Pagini de Jurnal(1991-1998) de Eugen Dorcescu. O lucrare, pur și simplu, monumentală.

Încă din Prefața semnată Mirela-Ioana Dorcescu, am ,,intrat” în lumea textului. Consider că trebuie să dăm dovadă de empatie pentru a înțelege cu adevărat trăirile unui scriitor. Așadar, de la prima pagină, am încercat să stabilesc o serie de similitudini între mine și autor. Eugen Dorcescu a început să-și aștearnă gândurile, trăirile la 48 de ani. Nu am Continuă lectura

PROF. UNIV. DR. MIRCEA LĂZĂRESCU ÎNGERUL DIN ADÂNCURI. Sau tulburătorul Paşte al anului 2020

s200_eugen.dorcescu

În Săptămâna Patimilor din acest an de nepomenit – în care slujba de Înviere a ajuns să fie oficiată în absenţa credincioşilor –, am primit un neaşteptat dar: versiunea PDF a unei cărţi impozante (537 de pagini, format mare): Eugen Dorcescu, ÎNGERUL ADÂNCULUI. Pagini de jurnal (1991–1998), carte apărută la Editura Mirton, din Timișoara, chiar în preajma Sfintelor Sărbători. Volumul propriu-zis, precedat de un doct studiu introductiv (vom reveni), începe cu următorul citat din Cartea Facerii (2,17) : Continuă lectura

Virgil Răzeșu: O fi sau n-o fi sclavie?

Vineri seara, pe un post TV cu ștaif, un redactor doct și bine informat îi făcea de-a dreptul idioți pe cei care îi taxau de sclavi pe muncitorii noștri agricoli care își câștigă pâinea peste granițile scumpei noastre patrii.
Ne-a spus-o pe față, cu mânie aproape proletară, fără mască : ”Da, sunteți niște idioți !”. Am încremenit. Mi-am tras repede combinezonul de idiot, că nu aveam covizi prin preajmă, și i-am dat dreptate. Cum îndăzneam, și eu și alții ca nine, să aruncăm cu noroi în cei care vor să muncească pentru copii și familie, când sunt plătiți regește și pot să trimită bani în țară (40 de miliarde de euro în ultimii zece ani, preciza redactorul) și câte și mai câte ? Continuă lectura

Virgil Răzeșu – Bilă albă

În toată nenorocirea care ne asaltează, e greu să mai deslușești vreun semn de nor-malitate, ba ești socotit ciudat dacă gândești la așa ceva pe vreme de pandemie. Nutresc sentimentul că starea de neputință care ne învăluie, din ce în ce mai densă și mai neputincioasă, devine un modus vivendi de care nu ne vom mai desprinde niciodată.
Nimic, dar absolut nimic nu se leagă, nu ne reușește. Orice inițiativă, orice tentativă de a urni societatea noastră în întregul ei, din mlaștina în care băltește, sfârșește prin a se degrada, diluată în oceanul de vorbe și de intenții ne duse până la capăt, care ne invadează, într-o maree fără reflux. Continuă lectura

Virgil Răzeșu – Agricultura

Dacă aproape de sfârșitul lunii februarie 2020, Directorul General OMS, grijuliu să nu stârnească panică, declara că nu poate decreta starea de pandemie cu COVID, limitându-se la starea de urgență de sănătate publică de nivel mondial, agresivitatea încoronatului, care afecta mai bine de 120 de țări (din totalul de 197) și înmulțea de 13 ori numărul de cazuri față de epicentrul inițial al Chinei, a făcut ca după puțină vreme, înaltul demnitar să facă ce trebuia. Era prima pandemie (pan=total, întreg) a sec. XXI pentru om. Continuă lectura