Victor Ravini – Cavalerul Trac și Sf. Gheorghe

 

Pe tatăl meu l-a chemat Gheorghe. În sat i se zicea Ghiță al lu’ Ioniță al Tiții. După clasa a patra, a plecat la oraș să învețe carte și s-a întreținut singur din munca sa. Așa făceau mulți băieți de la țară pe vremea aceea. A absolvit Universitatea din București cu diplomă magna cum laude și a devenit profesor de limba latină și greacă veche. L-au luat pe front. În încercuirea de la Odessa, pe 23 aprilie 1944 a primit în piept un proiectil rusesc ce a explodat în corpul lui și i-a ieșit făcându-i o gaură mare în spate. Mie mi s-a explicat că el a fost un înger trimis pe pământ și că Dumnezeu l-a chemat înapoi la ceruri, chiar de ziua numelui lui. Am crescut cu fotografia tatălui meu și cu iconița Sf. Gheorghe deasupra Continuă lectura

Eugen Dorcescu – versuri

BARBARII
Să nu necinstești pe om la bătrânețile lui, căci poate și noi vom îmbătrâni”.
(Isus Sirah 8, 6)

Barbarii vechi, sălbatici şi păgâni,
Cu gândul doar la pântec și-acuplare,
Lipsiți de-nvățături elementare,
Lipsiţi de Lege, milă şi-ndurare,
Îi detestau amarnic pe bătrâni
Și-i ucideau cu lancea, ca pe câni,
Pentru o-nghiţitură de mâncare. Continuă lectura

Vavila Popovici – poeme

Mi-e teamă

A început să-mi fie teamă de bătrânețe
mai mult ca de moarte!
Mi-e teamă de foame, de frig,
de lipsa de dragoste.
Mi-e teamă că ne vor sui în copaci
și vom cădea răniți
de crengile lor neprimitoare. Continuă lectura

Anca Sîrghie – Un sfert de secol în lumina spiritului

Acum când am în mână primele două numere ale revistei „Lumină Lină, Gracious Light” de la New York în an aniversar, mă întreb cu emoție cum ar fi fost comunitatea românilor din metropola lumii fără această emblematică prezență publicistică. Titlul atât de inspirat al revistei ne poartă cu gândul spre imaginea “lumină lină a sfintei slave a Tatălui Ceresc” pe care, dacă îmi amintesc bine, monahul Nicolae Steinhardt o socotea cel mai frumos vers românesc când formula interogația admirativă “Lumină lină a sfintei slave: mai e alt vers deopotrivă acestuia în limba română?” În greacă, adjectivul din expresia “foos hilaron” Continuă lectura

Virgil Răzeșu – COVID-19, PREZENT ȘI VIITOR

În familia cunoscută a coronavirusurilor , agenți patogeni pentru om și animale, COVID-19 era cunoscut ca o variantă oarecare, căreia nu i se acorda o importanță particulară.
După apariția focarului din localitatea Wuhan, China, de la sfârșitul anului 2019, acesta a devenit o vedetă și nu de mâna a doua.
COVID-19 este creditat cu o mortalitate relativ scăzută, de numai 3%, în raport cu gripa spaniolă, care are o mortalitatea dublă și care la sfârșitul Primului Război Mondial a ucis nu mai puțin de 3 milioane de oameni în Europa și 30 (sau mai mult) în întreaga Continuă lectura

Victor Ravini: De unde atâta ură pe ciobani?

Guvernul francez își bate joc de ciobanii francezi. Administrația franceză îi tracasează în fel și chip, le interzice transhumanța chiar și de pe un munte pe alt munte vecin, sub diferite pretexte și le impune tot felul de norme absurde și restricții, în urma cărora mulți ciobani și agricultori ajung la faliment. Oile franceze sunt duse la ecarisaj, ca să le transforme în conserve pentru pisici și se importă cu avionul oi congelate din Australia și Noua Zeelandă. Probabil că cineva profită din asta. Și cine profită din faptul că sute de țărani francezi ajunși la disperare se sinucid în fiecare an, cam doi pe zi, iar familiile lor Continuă lectura

Victor Ravini: Noi împușcăm porcul

(subtitlu: Avangarda literară din Occident și folclorul românesc)

— Cum poți să explici acest fenomen, că românii dintr-odată s-au aruncat în marea bătălie a modernismului din literatura și arta Europei, lăsând în istoria literaturii, artei și a dezvoltării ideilor o mulțime de nume celebre? m-a întrebat Arne Ruth, pe când era redactor șef la Dagens Nyheter. Cum așa, când până atunci nimeni nu mai auzise de vreun român care să fi dialogat de la egal la egal cu marile personalități ale culturii occidentale? Continuă lectura

Galina MARTEA: O nouă tragedie umană cu consecințe imprevizibile

Dacă în ultimii 75 de ani, în mod aparte pentru Europa, omenirea a avut o viață liniștită și, să zicem, plină de bunăstare, necătând la faptul că în anumite perioade de timp și în anumite regiuni au existat și încă mai există conflicte politice și militare, probleme economice, epidemii de diverse tipuri etc, atunci la ziua de azi lumea s-a regăsit într-o situație extrem de dificilă și tragică, o situație care pune multe întrebări pentru ziua de azi și mâine; o situație care ar putea fi comparată cu o stare de război plină de tensiune morală, economică, alimentară și, nu în ultimul rând, sanitară. Actualmente lumea se Continuă lectura

Virgil Răzeșu: COVID-19 sau ÎNTRE CINISM ȘI MITĂ

Ce strângere de inimă ! Mi-a lăcrimat sufletul când am privit harta Sucevei, cu inelul de comune supuse carantinei și m-am cutremurat.
Am fost primul medic al Circumscripției Sanitare Adâncata (1956-58). Brăilean get-beget, era pentru prima oară că trăiam efectiv la țară și am făcut-o cu o bucurie și o plăcere fără seamăn.
Circumscripția avea în componența ei și comunele Mitocul Dragomirnei și Hânțești. M-au năpădit amintirile : prima pacientă, moara, lampa cu gaz de fiecare zi, spălatul la fântână, dispensarul pe care l-am amenajat în părculețul comunei, prima Continuă lectura

Vavila Popovici: Filozofia, știința, religia și politica (14) – Isaac Newton

„Filozofia este medicina sufletului.” – Cicero
„Știința este cunoaștere organizată.” – Herbert Spencer
„Religia este dialogul etern dintre omenire și Dumnezeu.” – Franz Werfel
„Cei mai mulți își închipuie că politica e un fel de distracție, cu foloase și onoruri. Politica e ceva grav, grav de tot. Ai în mâna ta viața și viitorul țării tale.” – Ion I.C. Brătianu

Isaac Newton a fost un renumit om de știință englez, alchimist, teolog, mistic, matematician, fizician și astronom, savantul care s-a aflat la originea teoriilor științifice care au revoluționat știința, în domeniul opticii, matematicii și în special al mecanicii.
Newton (1643-1727) s-a născut în satul Wolsthorpe, situat la 10 km sud de orășelul Continuă lectura

Valentina Elena Vitan – versuri

Lasciv
Ți-aud pașii în preajmă, dar nu te văd,
în jur e întuneric și fum de țigară îmi inundă nările;
o muzică lascivă și sacadată se aude în aer
cântată în surdină și mi te simt mișcându-te pe ritmul ei.
Mă mișc și eu cu tine, în pas ușor, căci muzica mă înfioară.
O lume decadentă mi se așterne la picioare, Continuă lectura

Doru Mihăescu – Un nedreptățit al vremurilor: George Radu Melidon


Considerând că Romanul posedă, de mai mulţi ani, mai multe şcoli primare şi secundare, publice şi private, care au trebuit să producă măcar cititori cu dorinţa de a-şi spori cunoştinţele şi a satisface curiozitatea prin lectură …”, cu alte cuvinte, având în vedere faptul că fusese, în linii mari, realizat, în urbea sa natală, obiectivul învăţământului popular (primar şi secundar, rural şi urban), pentru care, timp de decenii, militase cu sârguinţă şi ardoare nu numai prin intermediul scrisului, ci şi prin acţiunea practică a deţinătorului mai multor funcţii publice în acest domeniu, la 2 aprilie 1885 (adică la aproape patru ani după revenirea sa definitivă la Roman), George Radu Melidon aprecia că sosise timpul să ofere oraşului său un Meledonium. Continuă lectura

Omagiu cărturarului romaşcan George Radu Melidon

Dacă timpul nu există, ci doar viața pe care o trăim – pentru a lăsa ceva în urma noastră, semn că am existat – atunci putem spune că înfiinţarea Societății Culturale George Radu Melidon, omagiu adus cărturarului romaşcan, iniţiatorul primei biblioteci publice la Roman, profesorul George Radu Melidon, prin donația de carte din 2 aprilie 1885, stă sub semnul continuităţii şi conservării tezaurului cultural local.

Personalitatea complexă a distinsului nostru înaintaș, profesorul, publicistul, cărturarul George Radu Melidon, cât și gestul său altruist de a înființa prima bibliotecă publică în urbea ce i-a fost leagăn și loc de odihnă veșnică, ne-a inspirat și ne-a dat putere de a-i cinsti memoria și a păstra peste veac valorile locului. Pentru frumusețea sufletului său, pentru strălucirea minții sale, pentru bucuria noastră lăuntrică de-a ne constitui în Continuă lectura

Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga

Pe 7 mai 2020 se împlinesc 81 de ani de la moartea lui Octavian Goga, prilej de a ne aduce aminte cu nostalgie de “poetul pătimirii noastre”.

Era o splendidă lună de primăvară. Începutul lunii mai 1938. Poetul, care se întorsese decurând din străinătate, împreună cu soferul pleacă cu maşina de la Bucureşti la Ciucea. Pe 4 mai poetul este în mare vervă, avea o buna dispozitie şi o sănătate de invidiat. Spre prânzul acelei zile fatidice a plecat împreuna cu Alexandru Hodos la Cluj să ia masa cu prietenul lor comun, avocatul Laurian Gabor. La întoarcere pe la orele17, poetul era foarte vesel, interesându-se de masa pentru a doua zi, când trebuia să sosească într-o vizită un principe de Bourbon. Pe când însoţitorul său, vorbea la telefon cu staţiunea piscicolă Continuă lectura

Florin-Corneliu Popovici: Și eu am fost în Abaddón

s200_eugen.dorcescu

(Eugen Dorcescu, Îngerul Adâncului. Pagini de jurnal. 1991-1998, Timișoara, Ed. Mirton, 2020, 537 p.)

7 ani apocaliptici. Nu, nu este vorba de cartea lui Ion Țugui, un best seller care împletește abil realitatea cu ficțiunea, ci de cu totul altceva, menit, după cum se va vedea, să învârtoșeze cultura română (deloc minoră), să producă ,,zaveră” (indignare, revoltă, suspine, ,,tandre” invidii colegiale) în rândul breslașilor purtători de condei (și nu numai), să revoluționeze și, de ce nu, să impulsioneze creația de gen. Dar, cum apocalipsă, în termeni biblici, se traduce prin revelație, la fel și jurnalul lui Eugen Dorcescu, Îngerul Adâncului (structurat pe trei mari paliere textuale, tot atâtea forme/trepte de ucenicie Continuă lectura