Istoria militară a orașului Roman (1831-1947)

Istoria militara a orasului Roman 1831-1947

Cuvânt înainte

Cu patru ani în urmă, la 7 mai 2015, tânărul istoric Sorin GRUMUȘ lansa la Cercul Militar Roman prima lucrare de sinteză din viața sa, un volum de 250 pagini, cu o documentare consistentă în arhive, biblioteci și pe teren, intitulată Istoricul Regimentului 14 Dorobanți „Roman” (1872- 1944), care s-a tipărit la Editura Centrului-Tehnic Editorial al Armatei, București.
La lansare, istoricul Sorin Grumuș a informat asistența că „lucrează intens” la o lucrare de sinteză „de circa două volume” intitulată Istoria
militară a orașului Roman (1831-1947). Mulți dintre cei prezenți au primit
sceptici informația. Să scrii istoria unui oraș ca Roman – una din cele mai mari garnizoane militare a țării – pe durata a peste un secol de viață cazonă, nu cumva este o cutezanță prea mare pentru un tânăr istoric Sorin Grumuș, care abia a împlinit 43 de ani în 22 februarie din acel an, 2015, și este la a doua sa carte?!
Și iată că această lucrare de sinteză, în două volume – cum preconizase autorul – este gata pentru tipar, grație efortului de cercetare și creație al
istoricului Sorin Grumuș.
Sunt onorat – ca istoric militar, membru în Comisia Română de Istorie Militară – să răspund invitației autorului pentru a scrie un Cuvânt-înainte la această amplă sinteză de istorie militară românească, Istoria militară a orașului Roman (1831-1947).
Cu precădere, la sfârșitul secolului al XIX-lea, după războiul ruso- româno-turc din anii 1877-1878, orașul Roman a devenit una dintre cele
mai mari și puternice garnizoane militare din această parte estică a țării,
situație menținută și dezvoltată până după cel de-al Doilea Război Mondial. Poziția geografică – la vest de râul Siret, pe o ușoară colină, și la confluența râului Moldova cu râul Siret, precum și pe traseul nord-sud al căii ferate Suceava-Pașcani-Roman-Focșani și a șoselei paralelă cu linia C.F.R. – a conferit gir favorabil devenirii orașului Roman ca importantă garnizoană militară. De-a lungul anilor, în această garnizoană s-au cumulat numeroase structuri (unități) ale forțelor terestre (infanterie, artilerie, tancuri etc.), inclusiv aviație, centre de instrucție și, mai ales, în anii celor două războaie ale secolului al XX-lea, locații pentru comandamente de mari unități militare operative.
Meritul deosebit al lucrării de față, a autorului ei, istoricul Sorin Grumuș, este identificarea și descrierea tuturor structurilor militare ce au ființat în orașul Roman, pe parcursul perioadei cercetate, 1831-1947. Cele 37 de secțiuni ale lucrării le nominalizează expres sau în context – faptă pe care nu a îndrăznit să o întreprindă nimeni până în prezent în istoriografie;

după cum, nu avem știință să existe o lucrare de sine stătătoare care să prezinte istoria militară a unui oraș – garnizoană militară de pe teritoriul României.
Cu atât meritul istoricului Sorin Grumuș este deosebit și îi acordăm aprecierile noastre, în numele cititorilor. După cum merită aprecieri și pentru felul în care și-a organizat discursul științific, astfel încât – pentru actualul stadiu al cercetării sale – să clarifice toate aspectele privitoare la fiecare structură militară în parte: descrierea istorică, inclusiv a acțiunilor militare de război la care a luat parte; șirul comandanților care s-au aflat la comanda acelei structuri, cu fișa biografică și foto-portretul aferente, incluse în pagină; personalități militare sau civile prezente în respectivele structuri; eroii și veteranii de război, nominalizați cu fișă personală, și, de la caz la caz, pe perioade de război: războiul ruso-româno-turc din 1877- 1878; cele două războaie balcanice din anii 1912-1913; războiul pentru Întregirea Națională din anii 1916-1919; al Doilea Război Mondial – campania din Est (1941-1944) și campania din Vest (1944-1945).
Se poate spune că travaliul de cercetare, sistematizare și redactare prestat de istoricul Sorin Grumuș a fost imens, iar rezultatul cât se poate de îmbucurător: un compendium de istorie militară al orașului Roman, care, fără îndoială nu este exhaustiv și va fi îmbogățit în viitor cu mai multe informații și interpretări.
Merită a fi evidențiate câteva aspecte, consemnate pe larg în lucrare, și anume: 7 dintre personalitățile militare prezente în structurile militare din
garnizoana Roman în perioada cercetată au devenit miniștri de Război, iar
4 dintre alte personalități militare au deținut importanta funcție de șef al Marelui Cartier General al Armatei Române.
Miniștri de Război, cu indicarea anilor de ministeriat: General Alexandru Anghelescu, 1886-1887; General de brigadă Gheorghe Manu,
1869-1870, 1888-1889, 1904-1906; General de Brigadă Nicolae Dabija,
1879; General de Divizie Ion Rășcanu, 1919, 1919-1920, 1920-1921; General de Corp de Armată Nicolae Samsonovici, 1932-1933; General de Divizie
Traian Moșoiu, 1920; General de Divizie Mircescu Ludovic, 1926-1927.
Șefi ai Marelui Cartier General: General de Divizie Constantin Prezan, 1916-1918, 1918-1920, fost comandant al Diviziei 7 Infanterie
Roman, 1911-1913; General de Divizie Adjutant Ion Istrati 1909-1911, fost
comandant al Diviziei 7 Infanterie Roman, 1916; General de Divizie Alexandru Lupescu, 1923-1927; General de Brigadă Dumitru Iliescu, 1916, fost ofițer în Regimentul 4 Artilerie Roman.
Cât privește personalitățile militare și civile, române sau străine, prezente în garnizoana Roman în perioada cercetată, șirul acestora este
destul de mare. Vom da doar câteva exemple, în atenția cititorului. Preotul
greco-catolic și scriitorul Ion Agârbiceanu, care a funcționat în Roman în

urma refugiului din Ardeal, în 1916, și care a fost apoi confesorul corpului de voluntari români ardeleni, foști prizonieri în Rusia. Sublocotenentul de rezervă Gheorghe Brătianu (1898-1953), fiul prim-ministrului Ion C. Brătianu și al Principesei Maria Moruzi-Cuza, președinta Societății de Cruce Roșie din Iași, în anii 1916-1919, viitorul mare istoric și discipol al lui Nicolae Iorga a fost, pe front, ofițer de legătură în Regimentul 4 Artilerie Roman, rănit la Cireșoaia în anul 1917, iar ulterior, căpitan de rezervă în evidența Diviziei 7 Infanterie, mort la Sighet în închisoarea deținuților politici. Maiorul medic militar Marcu Câmpeanu (1872-1948), ofițer în Regimentul 14 Dorobanți Roman, întemeitorul clinicii de oftalmologie din garnizoana Roman, cel care în anul 1899 a ținut la Cercul Militar din Roman cea dintâi conferință de psihologie militară din lume. Maiorul Panait Donici (1825-1905), născut în satul Buruienești din județul Roman și înmormântat în curtea bisericii din Valea Ursului, a fost primul comandant al unei unități militare de geniu și întemeitorul armei geniului din România. Episcopul Dr. Partenie Ciopron (1896-1980), episcop al Armatei Române în anii 1937-1948 și episcop eparhiot al eparhiei Romanului și Hușilor în anii 1962-1978. Ca episcop al Armatei Române a fost în repetate rânduri în mijlocul militarilor din garnizoana Roman, fiind între altele coleg la Facultatea de Teologie din Cernăuți, în anii 1929-1933, iar apoi avându-l în subordine pe preotul militar căpitan Gheorghe Adăscăliței, confesorul garnizoanei Roman.
Dintre personalitățile străine prezente în garnizoana Roman, aduc în atenția cititorului pe cea a generalului Dimitrie Șcerbacev (1857-1932), general rus de infanterie, comandantul armatelor rusești din Moldova în anul 1917, cu cartierul general la Socola. După victoria revoluției bolșevice din Petrograd, cade în dizgrație și este urmărit de agenții bolșevici pentru a fi lichidat. Din ordinul Regelui Ferdinand I, i se asigură protecția individuală permanentă de către o companie din Regimentul 14 Dorobanți Roman, la conacul boierului Bogdan Lupu din Gâdinți, pe malul stâng al Siretului, transversal cu orașul Roman.
Ce pot să spun, la final, în fața manuscrisului lucrării Istoria militară a orașului Roman (1831-1947) de Sorin Grumuș, decât că face cinste autorului ei prin felul cum a fost concepută și redactată, cu deschideri spre îmbunătățire în viitor, și că reprezintă în istoriografia militară românească o importantă și necesară realizare, unică și originală în felul ei.
Felicitări autorului!

Profesor universitar doctor în istorie Aurel PENTELESCU, Membru în Comisia Română de Istorie Militară

GRUMUȘ SORIN. Născut la 22 februarie 1972 în orașul Roman, județul Neamț. Între anii 1986-1990 urmează cursurile liceale ale Colegiului Național „Roman-Vodă” din orașul Roman. În anul 1993 absolvă Institutul Militar de Intendență și Finanțe „Gheorghe-Lazăr” din Sibiu, secția- subofițeri. Este licențiat în istorie și a absolvit un master în Cultură și literatură română la Facultatea de Litere – Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău. Lucrări publicate: Istoricul Regimentului 14 Dorobanți „Roman” 1872-1944 (2015). Lucrări în pregătire: Distrugerea elitei militare românești, 1938-1989. A publicat numeroase studii și articole pe teme de istorie militară în presa de specialitate, fiind prezent cu comunicări la diverse reuniuni științifice și în volume colective. Este rezident în municipiul Roman.