Evocări culturale romaşcane: Cezar Petrescu

Cezar PetrescuConfraţii i-au creat lui Cezar Petrescu legenda unui om monden, bogat, client al cazinourilor, căsătorit de cinci ori, privind lumea din goana unui Buick, în care era fotografiat uneori alături de soţiile sale mai mult sau mai puţin tinere. Realitatea pare alta, el fiind dacă nu un personaj cu un destin tragic, oricum cu unul sinuos şi contorsionat, căruia viaţa îi serveşte din când în când mari amărăciuni.
Criticismul social al operei lui Cezar Petrescu aparţine acelei atitudini de spiritualitate ultragiată într-un sistem social de neacceptat.
Visul său a fost de a scrie o noua Comedie umana, o Cronică românească a veacului XX.
Criticul şi istoricul literar Garabet Ibrăileanu scrie în articolul După război, apărut în revista Viaţa românească, din 1921: „Credem, sperăm că de acum înainte, gratie zdruncinărilor sociale, măririi patriei, tradiţiei mai lungi literare, vom avea o literatură matură, preocupată de idei, de probleme, o literatură care să privească viaţa serios din multele şi variatele puncte de vedere din care poate şi trebuie privită o literatură care trebuie să fie transcripţia artistică a considerării sociologice, psihologice şi filozofice a vieţii, în sfârşit ca să repetăm acelaşi cuvânt, o literatură a vârstei mature. Transcripţia literară a acestei lumi noi şi complicate, executate de scriitorii dezvoltaţi în aceste condiţii va trebui să dovedească această noutate şi toată această complicaţie. Si această transcripţie va fi romanul social touffu, plin de probleme şi documente omeneşti”.
Încercând să le îndeplinească. Cezar Petrescu se va strădui să răspundă: „Va trebui un Balzac, care probabil va apărea, dacă va fi cerut – cum a apărut întotdeauna la noi, când i-a sosit epoca, scriitorul reprezentativ”.
Cezar Petrescu asemenea lui Balzac, care a zugrăvit societatea franceză într-o imensă Comedie umană, şi-a conceput opera sa ca pe o vastă Cronică românească a veacului al XX-lea, structurată în cicluri distincte: Război şi Pace, Rodul pământului, Capitala care ucide, Târgurile unde se moare, Fantasticul interior, Satyricon, Rădăcinile din celălalt veac, Romanele create după 1944, Cărţi pentru copii.
Încadrându-se în buna tradiţie a operei interbelice, Cezar Petrescu se impune prin concepţia sa asupra destinului uman, atribuind valoare de docu¬ment romanului. Solitudinea interioară a omului în societatea burgheză a secolului al XX-lea, dezechilibrul psihic devenind o problematică umană majoră în cadrul marilor oraşe, manifestată printr-o profundă izolare şi împărtăşită de autor în Cuvântul înainte la Plecat fără adresă: „Infernul lor, dublat de Infernul tragic al singurătăţii la care e condamnat individul, în marile aglomeraţii urbane, ca de altfel aiurea, oriunde”. Volum declarat de scriitor drept axul operei sale de romancier, ,,pe acest roman se centrează aproape toate cărţile tipărite pînă acum, cele cîte stau în sertar începute şi aşteptându-şi rîndul, cele cîte vor veni”.
Plecat fără adresă este un adevărat roman-portret al lui Cezar Petrescu, nu prin asemănări între autor şi personajul central – care reprezintă pe omul veacului, acela care pleacă la drum ,,odată cu veacul”,, atunci când demarează acesta şi care soseşte odată cu el la o tragică scadenţă, ,,fără adresă, în neant” – dar şi prin paralelismul cu biografia cărţii.
Obsedat de condiţia fiinţei, de aspectele grave ale alienării („este nevoie să vezi, nu să observi”), Cezar Petrescu se consideră „un fidel şi lucid interpret al destinelor omeneşti”.
Omul secolului al XX-lea devine o victimă a singurătăţii fără putinţă de salvare, întrucât situaţia sa este suspendată, nesigură, fără reazem interior şi sortită prăbuşirii. Dacă unul îndrăzneşte să năzuiască „spre altceva nobil şi pur, acela într-ales ispăşea mai crunt abaterea de la mediocra orânduială”. (Ochii strigoiului – Cugetarea, Bucureşti 1943, voi. 1, pag. 34). El însuşi este acel care-şi atrage asupră-şi cu inconştienţă şi superficialitate toate nefericirile atât din cauza abdicării de la anumite cerinţe fundamentale implicate în condiţia sa umană, cât şi a neînţelegerii datoriei sale. În aceste condiţii, eroii devin nişte învinşi „într-o societate în lichidare care se auto devoră”, iar creaţia autorului este considerată o „apologie a învinşilor”.
În această lume predispusă decăderii morale, oamenii sunt incapabili să-şi înalte privirea spre lumina dătătoare de viaţă, o ignoră şi se complac să trăiască în întuneric: „ Venit-am în lumea aceasta pentru o judecată anume, acei ce nu văd să vadă şi cei ce văd să ajungă orbi” (Matei). Pe această idee biblică este coordonată acţiunea romanului Duminica Orbului.

A lăsat posterității circa 70 volume – romane , nuvele, piese de teatru, proză fantastică și literatură pentru copii, studii, note de călătorie și memorialistică:

ROMANE
Cronica românească a veacului al XX-lea

Ciclul „Război şi pace”

– Întunecare, 2 volume. Editura Scrisul românesc, Craiova. 1927- 1928
– Cartea Unirii, Bucureşti, 1929
– Cei trei regi, Editura Cartea Satului. Bucureşti, 1934
– Ochii strigoiului, 3 volume. Editura Cugetarea Georgescu-Delafras, Bucureşti, 1943.
– Războiul lui Ion Săracu, Editura Naţională Mecu. 1945.
– Tapirul, 2 volume. Editura Cugetarea. Bucureşti, 1946- 1947.

Ciclul „Capitala care ucide”

– Calea Victoriei, Editura Naţionala S. Ciornei. Bucureşti. 1929.
– Plecat fără adresă. Editura Naţionala Ciornei. Bucureşti. 1932. Ediţia definitivă. Editura Cugetarea, Bucureşti, 1941.
– Duminica Orbului, Editura Universală Alcalay, Bucureşti. 1934.
– Cheia visurilor, Editura Naţională Mecu, 1935.
– Adăpostul Sobolia, Editura Naţională Mecu, 1945.
– Carlton, Editura Naţională Mecu, 1946.

Ciclul „Rodul pământului”

– Comoara regelui Dromichet, Editura Naţionala Ciornei. 1931.
– Aurul negru, Editura Cugetarea. Bucureşti, 1934.
– Apostol, Editura Cugetarea, Bucureşti, 1935.
– 1907, 3 volume, Editura Cugetarea. Bucureşti, (Mane. Techcl… Fares, 1937; Noi vrem pământ, 1938: Pământ, mormânt…, 1943).

Ciclul „Târgurile unde se moare”

– La Paradis general, Editura Cartea Românească, 1929.
– Oraş patriarhal, Editura Cugetarea, Bucureşti, 1933.

Ciclul „Fantasticul interior”

– Simfonia fantastică, Editura Naţionala Ciornei, Bucureşti, 1929.
– Baletul mecanic, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1931.

Ciclul „Satyricon”

– Kremlin, Editura Naţionala Ciornei, Bucureşti, 1931.
– Greta Garbo, Editura Timpul, Colecţia Curentul, Bucureşti, 1932.
– Nepoata hatmanului Toma, Editura Naţionala Ciornei (Colecţia Rosidor), 1932.
– Floarea de agave, Editura Naţionala Ciornei, Bucureşti, 1933.

Ciclul „Rădăcinile din celălalt”

– Romanul lui Eminescu, trilogie: Luceafărul, Nirvana, Carmen Saeculare, Editura Naţionala Ciornei, Bucureşti, 1935, 1936.
– Ajun de revoluţie, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1954.

Ciclul „Realităţile contemporane scriitorului după 1944”

– Oameni de ieri, oameni de azi, oameni de mâine, Editura Tineretului, Bucureşti, 1955.
– Vladim sau drumul pierdut (postum). Editura pentru Literatură, Bucureşti, 1962.

NUVELE

– Scrisori – debut – 15 ani – revista Semănătorul, Iaşi, 1907.
– Scrisorile unui răzeş, Editura Cultura Naţională, Bucureşti, 1922.
– Carnet de vară, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1927.
– Omul care fi-a găsit umbra, Editura Cartea Românească, Bucureşti, 1928.
– Aranca, ştima lacurilor, Editura Naţionala Ciornei, Bucureşti, 1929.
– Cain şi Abel, Colecţia Biblioteca pentru toţi, Bucureşti, 1936.
– Doctorul Negrea, Editura pentru Literatură şi Artă, 1949.
– Două inimi tinere, Editura Tineretului, Bucureşti, 1951.
– Nepoata lui Moş Ursachi, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1953.
– Ai noştri ca brazii, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (colecţia Luceafărul). Bucureşti,
1955.

POVESTIRI

– Trei povestiri cu morţi (Omul din vis, Păianjenul negru. Poveste de iarnă). Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1926.
– Flori de gheaţă (Colecţia literară a Casei Şcoalelor), Bucurcşti, 1931
– Vino şi vezi, Editura Tineretului, Bucureşti, 1954.
– Moara de la Cotul Dracului, Editura Tineretului (postum), sub îngrijirea lui Mihai Gafiţa. – – Cele dintâi povestiri, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, Bucureşti, 1958.

CĂRŢI PENTRU COPII

– Povești, Editura Naţionala Ciornei, Bucureşti, 1921.
– Pif… Paf… Puf…, Editura Naţionala Ciornei, Bucureşti, 1930.
– Fram, ursul polar, Editura ziarului Curentul, Bucureşti, 1932.
– Iliuţă, Copilul, Editura Cartea Copilului, Bucureşti, 1939.
– Omul de zăpadă, Editura Naţională Mecu, Bucureşti, 1945.
– Cocârţ şi bomba atomică. Editura Naţională Mecu. Bucureşti, 1945.
– Neghiniţă, Editura de Stat. Bucureşti, 1949.

ESEU

– Alexandru Macedon, Editura Cartea vieţii. Colecţia Oameni mari. Bucureşti, 1928.
– Despre scris şi scriitori, Editura de Stat pentru Literatură şi Ană, Bucureşti, 1953.
– Scriitorul şi epoca sa, Editura de Stat pentru literatură şi Artă, Bucureşti, 1954.
– Scrisul românesc, Colecţia Societăţii pentru răspândirea ştiinţei şi culturii, Bucureşti.
– Alexandru Vlahuţă şi epoca sa, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă. Bucureşti. 1954.
– Oameni de cultură înaintaşi, Editura Politică. Bucureşti, 1954.
– Mărturiile unui scriitor, Editura Frontul Democraţiei Populare, Bucureşti, 1957.

NOTE DE CĂLĂTORIE

– Însemnări de călător, reflecţii de scriitor. Editura Cartea Rusă, Bucureşti, 1958.

DRAMATURGIE

– Ochii strigoiului, 1944. Premieră Teatrul Naţional, Bucureşti.
– Mânzul nebun.
– Pârjolul, 1954. Premieră Teatrul Armatei, Bucureşti.
– Întunecare, 1955. Premieră Teatrul Naţional. Bucureşti.

SCENARII FILM

– Nepoţii gornistului, ESPLA Bucureşti, 1952.

Bibliografie:
– Plecat fără adresă, Cezar Petrescu, Ed. Cartea Românească 1973
– Duminica Orbului, Cezar Petrescu, Ed. 100+1Gramar, 1997
– Calea Victoriei, Cezar Petrescu, Jurnalul Naţional, 2009
– Pagini din istoria liceului Roman-Vodă din Roman, 1872-1972

bibliotecari: Emilia Ţuţuianu, Doina Enea, Silvia Rojniţă
– Secţia Împrumut carte Adulţi –
Biblioteca Municipală Roman

Acest articol a fost publicat în Cezar Petrescu și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.