Florin Vasile Bratu – versuri

Florin BratuDor

Mi-e dor de timpul viitor,
de peste mâine.
Să sar peste mâine mi-e dor.
Mi-e dor de timpul viitor.

Mi-e dor de ziua învierii
unui popor nehărăzit…
Din jale, griji, necazuri, trudă,
să fie-n lume preamărit.

Mi-e dor de Ţara renăscută,
sub sceptrul domnitorilor cu har,
până-n adâncurile ce limba
sfinţeşte drepturi de hotar.

Mi-e dor de pasul îndreptării
la judecăţi fără de legi,
ce-au moştenit în crezul lor
povara stepelor întregi.

Mi-e dor de lumea nenăscută,
de nou, de dare tuturor…
Mi-e dor de tihna împlinirii,
de peste mâine-mi este dor.

Mi-e dor de zilele rămase
în umbra nopţilor apuse,
de-au atârnat atâta ură
în iarna timpurilor duse.

Mi-e dor de pragul împăcării
cu gândul ce n-a răsărit.
De mine-mi este tot mai dor…
Mi-e dor de timpul viitor.

Mi-e dor de toate ce nu sunt
şi-n inimă mereu mă dor.
Am adunat numai pustiu.
Mi-e dor de timpul viitor.

Mi-e dor de Tine, Doamne,
să dai din mila Ta un semn
că ne-ai rămas Învăţător,
că ne mai vrei la dreapta Ta…
Mi-e dor de timpul viitor.
*
E cale lungă de mi-e dor…

Florin Vasile Bratu (n. 23 martie 1942, Roman), absolvent al Liceului „Roman Vodă” din Roman, apoi al ASE Bucureşti. Debut publicistic în 1961, cu fabule, în revista Urzica. Debut în volum, cu policier-ul O legătură ciudată (1982), la Editura Junimea din Iaşi, urmat de romanul Un manuscris de ocazie (1985), la aceeaşi editură.
Au urmat volumele de poezie: A murit un popor. Versuri amare (2010), Povara
drumului închis. Pamflete cordiale (2011), Durerea veşnică a neîmplinirii. Convorbiri. (2012), Editura Medialux din Bucureşti, Lacome poveri, Editura Crigarux, 2012.

Acest articol a fost publicat în Florin-Vasile Bratu și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.