Dimitrie Grama – România nu putea face altcumva

dimitriUrmarind de departe, adica din strainatate, ceeace se petrece in Romania de la “revolutie” incoace, am trecut si eu, ca tot omul, prin diverse “stari” sufletesti, care pana nu demult m-au tulburat si as putea zice ca intr-un fel neprevazut si nedorit de mine, mi-au alterat claritatea gindului. In ultimul timp, insa, am incercat sa ma eliberez de influenta covarsitoare a expunerilor mass-mediale si mai ales sa ma eliberez de influenta pe care alti respectabili intelectuali romani au exercitat-o asupra mea, deoarece intr-un bagaj universal filozofico-moral, imparteam aceeasi lingerie.
In multe esee anterioare mi-am aratat iritatia si mi-am varsat veninul, criticindu-i pe cei care, in conceptia mea, nu pot spune altfel decit limitata, nu schimbasera viata romanilor, societatea traditionala, in altceva nou, modern, democratic.
Mi-am alaturat glasul altora, care prin hazard sau prin munca si ambitii personale, au avut posibilitatea sa traiasca altundeva, in asa-zisele democratii de tip vestic si de acolo, avind la indemina arme noi (informatie, siguranta sociala si politica, timp de pierdut, etc., etc.), am inceput sa tragem in plin, sa tragem in tot ceeace nu ne satisfacea noua, celor “de afara”, ambitiile politice, intelectuale sau orgoliul. Glasurile noastre s-au alaturat tipatelor de nemultumire a multor romani din tara, care din cind in cind se trezesc, se revolta la cafenea cu prietenii, isi asculta incantati vorba si dupa aceea trec, ca tot omul bun, la alte subiecte mai actuale pentru buna-starea lor momentana, sau pur-si-simplu, mai interesante.
Pornind de la aceasta experienta trecuta, am incercat sa ma gindesc daca lucrurile se puteau petrece altfel in Romania dupa 1989. Putea oare Romania sa dea un alt exemplu de atitudine si de dezvoltare decit celelalte state fost comuniste, deoarece fara indoiala, doar cu mici diferente, ceeace se intampla in Romania, se intampla si in Bulgaria, Cehia, Ungaria, Polonia, Slovakia, Croatia, ca sa nu amintesc fosta URSS, destramata in coruptie mafiotica de nivel international.

Cu toata deziluzia creata unor intelectuali, cu toate riscurile unei noi revolutii populare, Romania nu putea face altcumva, Romania fiind supusa acelorasi legi istorice, acelorasi legi umane, ca si restul omenirii.
Timp de sute, chiar poate mii de ani, o parte din romani, la fel ca o parte din oricare populatie pamanteasca, prin diverse metode, s-a straduit sa acapareze o bogatie personala, sa-si asigure o dominatie ereditara, alcatuind o societate bazata pe discrepante materiale si sociale. Peste tot, de la epoca de piatra incoace, o parte din oameni au avut ca interes comun si tel primordial, inbogatirea si constituirea de sisteme bazate pe inegalitate intre oameni. In Romania, marea majoritate a populatiei din timpuri stravechi, a fost saraca si exploatata de o boierime bogata si puternica si acest lucru cred ca a fost mult mai evident in Moldova, Valahia si anumite regiuni ardelene. Se poate ca acest impuls, aceasta dorinta “de mai mult”, aceasta dorinta “de control” sa fie parte integrala a constitutiei materialului uman si se pare ca pe linga mizeria creata de inegaliatile sociale, aceasta forta taritoare in interioarele misterioase ale fiintei umanae, reprezinta “motorul” evolutiei societatii umane, la ceea ce suntem noi acum.
Comunistii, doar cu o intorsatura de mana, au “desfiintat” un rost milenar, niveland aspiratiile umane de tot felul, la un nivel bazal, preistoric, nivel care utopic este posibil, dar care intotdeauna “degenereaza”, nefiind suportat de “conditia naturala a omului genetic salbatic, neinblanzit”. Comunistii, au sperat, utopic, ca daca se vor distruge inegalitatile dintre oameni, atunci un “om nou” va crea “o societate noua comunista”, care va dura pentru intotdeauna, insa comunistii nu au luat in considerare varietatea omului salbatic, nemanipulat genetic, care are alte dorinti de indeplinit, ca sa poata supravietui. Insasi comunistii pur-sange, nu si-au putut convinge si transforma proprii copii in altceva decit natura ai forta sa fie, oameni printre oameni, cu calitati si defecte. “Omul nou” nu s-a infaptuit si comunismul, bazat nu pe experienta umana, ci pe o constructie intelectuala, s-a prabusit.
Toate societatile care au trecut prin comunism, incearca acum cu disperae sa reetableze ordinea “trecuta”, bazata pe inegalitate. Cu toate ca, la o privire superficiala, goana unora inspre inbogatire, pare dizgratioasa, acest fenomen si proces este natural si mai ales necesar. Sunt convins ca in Romania, el va continua sa domine societatea inca, cel putin trei-patru generatii sau pana atunci cind o noua clasa bogata va incepe sa se alinieze unor vechi principii morale, deoarece bogatia, in sine, nu mai reprezinta un tel, o excitatie mintala necesara supravietuirii. Abia atunci, noua boierime va putea considera altruismul ca o posibila alternativa spirituala. Doar atunci.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Dimitrie Grama și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.