Titi Nechita – Un motan boem

Azi îmi spune o vecină
Întâlnită prin grădină
Că la ea în bătătură
A fost mare lucrătură!

Lume multă şi pestriţă,
Chiar şi-o hoaţă de vulpiţă,
Toată hoarda din ogradă
Ba şi unii de pe stradă

Îmbrăcaţi la patru ace
Şi apucături stângace,
Parcă vin la o agapă
Ce aşteaptă să înceapă!

Vrând să văd ce se întâmplă,
Apucându-mă de tâmplă
Şi lăsând-o pe vecină
Merg să văd cine-i de vină.

Mică nu mi-a fost mirarea
Să văd toată adunarea,
Dar m-am dumirit pe dată
De ce curtea-i pastelată!

Motanul vecinei mele
S-a gândit privind la stele,
După mintea pisicească
Ziua să-şi sărbătorească.

A fost veselie mare
Nu a fost doar o-ntâmplare!
Şi un chef peste măsură!
Vă spun eu că-s bun de gură!

Invitaţi unul şi unul
Dau năvală cu duiumul
Pe motan să-l fericească
Viaţă lungă să-i dorească.

Doar un şoricel mai hâtru
Cu o mină de maestru
S-a găsit să cârcotească
Pe motan să osândească.

Fiind pus pe loc în temă,
Ca să scape de problemă
Îl apucă de mijloc
Şi-l pofti cu drag la joc.

Lânga ei s-a prins pe dată
Toată lumea adunată.
Cum nu-i horă să nu-mi placă
Am jucat şi eu oleacă!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Titi Nechita și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.