George Petrovai – Balada politrucului de paie

Aveam de mic un fel de-a fi
prin care voia mi-o-mplineam –
din negru alb la țanc făceam,
imun la dreptul de-a roși.

La școală străluceam constant
doar la turnat și copiat…
Dar ce-mi păsa când mama-n mine
vedea un mare om de stat!

Măicuță scumpă,
gândul meu
se-ntoarnă către tine ne-ncetat
cum pasărea din depărtări
la cuibul ei revine an de an,
ca prin prinosul meu de mulțumiri
a-ncrederii regină să devii
pentru a ta răbdare c-un golan.

Ca să fac soarta să rodească
cum mamei i s-a revelat,
de-acel partid aveam nevoie
unde păcatu-i stimulat

c-o etică și un statut
ce trimit justul la plimbare –
povară de nesuportat
pentru intrușii-n cățărare.

(Căci ce-i morala? Paravanul
pentru nevolnicu-nchistat,
piatra de moară atârnată
de gâtul unei vreri fără rabat!…)

Și l-am găsit. Partidul-stat
– curat Eden pentru borfași –
unde minciuna și hoția
fac din nimicuri niște ași.

Dar pentru asta nu-i de-ajuns
ca să fii fruntea-ntre lichele.
Supunerea lingușitoare,
chiar de-i ca luna printre stele,

nevoie are de răbdare
să-și întăreasc-acel fior,
ca mai apoi, când timpu-i vine,
să se înalțe ca un sor

aducător de nelumină
pe un politic cer noros,
până ce altul îl umbrește
și traiu-n țară merge-n jos…

Nebun e-acela ce gândește
că în putere-i fericire!
Puterea-i fum și aparență
și-o prea târzie amăgire.

Cu-atât mai mult când ții morțiș
să pară totul democratic –
politica-i cu totul șuie
pentr-un popor tot mai apatic.

Măcar în bolșevismul tont
simțeai o bucurie din topor
când gloata turmentată aclama
partidul și al său conducător.

Pentru c-atunci nu exista
spre viitor decât o cale –
bine dresat, poporul resemnat
partidul îl urma agale.

(Firește că-n ascuns și-atunci
se murmura mereu-mereu,
furtună-ntr-un pahar cu apă
pentru regimul forte și ateu.)

Dar azi, în pluripartidism,
regimul fără frontiere
schimbat-a oaia în berbec
și politrucii-n hahalere,

mai bine spus oameni de paie
în slujba unor idealuri,
ce șanse au de împlinire
doar pentr-acei naivi de-a pururi…

De-aceea, nu e de mirare
că sunt profund duplicitari:
Dacă-n politică-s hoinari,
în bani găsesc o consolare!

Sighetu Marmației,
23 iulie 2014

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în George Petrovai și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.