Gheorghe A.M. Ciobanu – Critica Raţiunii…(po)etice

Gh.A.M.CiobanuMaRu mai rupe ,,tăcerea” de raft, acum cu o asimptotă: ,,Neajungerea de sine” (volum de poezii apărut la Editura Muşatinia din Roman, condusă de destoinica Emilia Ţuţuianu Dospinescu). Un nou volum liric, mai puţin cu colorit de toamnă, cu aşteptare sau în amurg, ci cu o poetică interogativă, dialogantă, bogată în profunzimi meditative. O spune chiar autoarea: ,,Nu văd de ce gena minţii, n-ar fi pentru poezie”. În literatura lumii, ne mai întâlnim cu astfel de gânduri ,,cyrus”, îmbrăcate în broderie poetică: ,,Psalmii” biblici, versificaţi, mai apoi, de Dosoftei, ,,Viaţa lumii” de Miron Costin, , monologul lui Faust, ,,Tragedia omului” a lui Madach, sau acel imens poem dantesc, despre ,,Dincolo”.
Şi în aceste versuri ale autoarei, ,,ieşite” de sub o tiparniţă muşatină, în condiţii grafice excepţionale, ne întâlnim cu un uşor ,,imperativ” spre certitudine, cu o subînţeleasă ordine etajantă a ideilor, un ortogonalism bine venit, pentru o planetă mignonă ca Terra. La câţiva paşi de ea, ,,precum e pe pământ aşa-i şi-n cer”. În realitate, ,,dincolo” e un ,,aici”, un aici gândit, dar şi prefigurat. Aşa se motivează, poate, acele ,,imperative”, care devin, în poezie ,,pancosmice”. Un infinit necunoscut, orânduit gospodăreşte prin Mendeleev. După uşoare ,,ridicări din umeri”, care emană un scepticism doar creionat, poeta noastră, acum filosofic, alunecă spre un miraj utopian, ca ,,mama, mult prea mamă”, din ,,Mioriţa”, prefigurându-se şi pentru viitor, un ,,alter-om”, cu ,,alter-împliniri”, aflate toate sub superiorul ,,Pro”. Un ,,alter-mâine”, deschis înspre Nemărginire şi nu închis cu un Nemărginit.

neajungerea-de-sine

Maria Rugină – Neajungerea de sine. Editura Muşatinia 2013


Prin multe din viziunile sale, quasi – ,,să fie”, acest ,,Memento” poetic pare generat, nu atât de o ,,Ars poetica”, ci mai mult de o ,,Ars socio-etica”. Visează o comunitate a unui ,,mâine” epurată de a-tot-lacoma ,,gaură neagră” a speciei noastre: ,,care ep care”, în locul căreia doreşte, poetic doar, un ,,care cu care”. S-ar simţi împlinită, dacă vieţuirea de pe Terra ar fi ,,biofilă” şi nu ,,biovoră”, deşi e conştientă că acest ,,devorism”, e firesc, e necesar, corelând cu singurătatea spaţială a Terrei.
Antitetismul interuman poate determină de îndată o ,,involuţie” ireversibilă a Omului şi a întregului spaţiu spiritual al acestuia. O teamă de întuneric, care îi dă poeziei sale, strigăt de ,,Memento” şi imperativism de ,,Baricadă”.
Undeva, în volum, un SOS umano-patriotic, cu trimitere la perspectivele, puţin îmbucurătoare, ce stau în faţa afirmării istorice, naţional şi planetar şi a poporului român şi a frumoasei sale limbi vorbite, amândouă puse la încercări fatale. Un popor, de a cărui neegalată inteligenţă, marile puteri sunt, uneori, necontemporane. Crezul autoarei în valoarea lui Homo, este învăluit în dezamăgire. O altfel de baricadă, ridicată la răscruci continentale şi oceanice. Un SOS, ce poate deveni SS – ,,Singuri în Singurătate”.
MaRu, aflată permanent pe culmi alpine, nu zăboveşte la o lirică de dragoste, deşi acestea două, pentru mulţi, se află în ipostaza de pleonasm. Iubirea, pentru ea, îşi are un spectru foarte larg, ca şi Lumina, dar fără de ,,infra” şi ,,ultra”. Superlativă pentru autoare e ,,Iubirea de iubire”, ca un Mont Blanc al acestui sentiment. Coperţile externe dau volumului dualitate. O grafiere ce ne spune, mai mult decât două poeme lungi. Pe prima, e simbolic pentru Homo de pe Terra. De la clorofilă, la protoplasmă, iar de la fruntea departe privitoare, la un toiag elastic, ca instrument ce duce şi la ,,faber” şi la ,,sapiens”. Pe ultima copertă, un Homo numai Homo, care deschide sau opreşte Timpul, ce-şi are Spaţiul sub domnia lui.
,,Gânditoarea de le Pietricica”, dar nu pe gânduri, ci cu gânduri. Toate trecute, prin alambic poetic. Un tot, aflat între ,,a fi” astfel şi ,,a simţi”, altfel.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Gheorghe A.M. Ciobanu și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.