Ieşirea din labirint

Ard clipe la temelia templelor,
urnind lespedea simţi
vaierul lanţurilor.

Mai departe de soare,
insula virgină
apărută din mare.
( cu fiori pătrunzi în ea )

Am sărutat vântul, crezând că-s ochii tăi!
Un mesager nevăzut,
vântul călător mi-a dăruit sărutul.

Parfum suav, mister printre stele,
doar buzele tale în vise!
Misterul învăluie
visele tale,
o lume unde puţini au acces.

Capcane de gânduri
despleteşti spre mâine,
înaintezi
în flacăra stinsă a torţei,
printre voci,
respiraţia ei îţi arde oxigenul.

Două clipe-i separă –
atât de aproape şi-atât de departe…

Blocat printre ruine,
paşii lui călcau peste el.

Ea trebuie să reaşeze
mozaicul pieselor,
şoptind o chemare.

Aripile grele
îşi continuă zborul
spre zenit.

– lumină strânsă în cercul iubirii –

 

Irina Lucia MihalcaIrina.Lucia.Mihalca

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Irina Lucia Mihalca și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.