Dimitrie Grama – Despre ,,vânătoarea de trofee”

dimitriCreaţia adevărată, de orice natură, este un “act divin”, necondiţionat şi care nu îşi cerşeşte recunoaşterea şi mai ales, nu poate fi judecat de contemporani, oricât de mult cei care se autonumesc judecători sau critici ai artelor, critici al actelor de creaţie inspirativă, fictivă, ar dori sa fie aşa. Nu de mult, am scris un eseu pe aceasta temă, un eseu scurt, cam ca toate eseurile prin care am dorit sa comunic direct cu cititorul , si acum doresc sa fac o remarca importanta privitoare la “condiţia artistică”. Fac aceasta remarca stimulat de ambiţia prostească mass-mediala de a “compara” si “premia” anumite “lucrări”. Compoziţii de muzică şi muzicieni, sculpturi si sculptori, picturi si pictori, poezii si poeţi, romane si romancieri, istorie si istorici, jurnale si jurnalişti, critica si critici, etc., etc. Aici chiar doresc sa mă scuz ca nu am numit toate celelalte activităti aşa-zise “culturale” si nepomenindu-le, probabil ca am ofensat deja o mare parte din pretendenţii la sublima “recunoaştere”. Dar, nu este oare nedrept ca Homer, Platon, Socrates, Dante, Cervantes, Shakespeare, Eminescu şi mulţi alţii să zacă acolo in “nemurirea” lor fără nici măcar o diplomă, o hârtie, care sa ne aminteascăde ei şi mai ales să ne oblige să-i citim şi să-i respectăm? Tocmai astăzi am auzit la radio un interviu cu o cântăreaţă de succes americană, care acum trece in lumea animata a filmului si care declara ca scopul ei primordial este un Oscar . Extraordinar! Ce profunzime! Ce viziune artistica! Am citit de multe ori articole revoltătoare, scrise de cei care nu au fost premiaţi, sau şi mai rău, nu au fost băgaţi in seama de cine ştie ce Comisie, sau Juriu, la cine ştie ce “concurs” literar sau artistic. Într-adevăr revoltător! Caci menirea creaţiilor artistice este promovarea lor mass-mediala, nu-i aşa?! Am fost aprig criticat, de un preot roman, ca am avut tupeul sa mă exprim cu privire la “canonizarea” lui Eminescu, pentru ca in aceasta profunda aberatie doar casta preoteasca are dreptul sa se exprime. Deci, undeva in strafundurile cugetului uman exista, ba chiar mai mult, se dezvolta, evolueaza concluzia total gresita ca exista un standard, o matricola fundamentala si obiectiva, dupa care toate creatiile artistice pot fi judecate, comparate intre ele si, in final, premiate! Orisicine poate sa spuna ca Madonna este mai buna decit Mozart sau Enescu, orisicine poate sa confirme, bazat pe diplome si distinctii, ca Ana Blandiana, in perioada ei de delir comunist si premii, a fost, este si va fi, mult mai mare decât Cosbuc, Goga sau Bacovia ! Superficial privind, asa se pare ca va fi si, din pacate, multi oameni se lasa pacaliti de aceasta “reclama” a valorilor care , in fond, nu se deosebeste prea mult de reclama facuta la televizor produselor casnice, detergentilor, cosmeticelor. Da, mai ales reclama produselor cosmetice! Acum, in momentul de fata, produsul “X”, este formidabil, cel mai bun, ca peste un timp oarecare sa fie inlocuit de urmatorul produs formidabil, promovat de aceiasi firma de experti. Si daca acest fel de gindire si atitudine se poate aplica asa de bine produselor cosmetice, se poate aplica la fel de bine produselor literare sau artistice! Concursurile de creatii literare, artistice si de orice fel, rasar ca niste ciuperci in toate lumea, incercind sa satisfaca o lume de creatori minusculi care bat cu deznadejde la poarta “Nemuririi”.
NU si NU si Nu! Adevaratele opere de arta, adevaratele creatii poetice si muzicale, au avut, au si vor avea intotdeauna cel mai bun si mai decent judecator posibil, cititorul de rind, copilul nevinovat care descopera o lume noua intr-un simplu tablou, muncitorul care se opreste din lucru sa asculte citeva tonuri cintate de un cioban la un fluer cioplit de el. Adevarata creatie nu are nevoie de aprecierea expertilor, nu are nevoie de parerea nimanui, pentru ca indiferent de mofturile unuia sau altuia, de nonsalanta si ignoranta, sau de critica momentana, adevarata arta supravietuieste. Pentru ca adevaratele creatii biruie, ies victorioase din lupta cu imbecilitatea sau ingustimea opiniilor predominante unei anumite perioade oarecare. Lumea, cititorul de rind, “prostimea” duce mai departe si asigura supravietuirea adevaratelor capodopere. Pentru ca le-au fost incrustate in cuget si suflet pentru intotdeauna!

31 Jan. 2007

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Dimitrie Grama și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.