Mihai Dascălu – Dulcea minciună (anti-omagiu unei Declaraţii)

stefan.cel.mareIn loc de motto: Ce-ai facut cu glia basarabeana cotropita, „eliberatorule”?

Spre marele regret al mancurtilor de toata spuma, Declaratia de suveranitate a Republicii Sovietice Socialiste Moldova[1] (Nr.148-XII, din 23.06.90, “Vesti” Nr. 8/192, 1990) e patrunsa de o perversa Minciuna; inca din primele randuri. Cine nu crede, sa ia atitudine.

Textul spune: „Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova de legislatura a XII-a in cadrul primei sesiuni, apeland la adevar ca toti oamenii sunt egali si au dreptul la viata, libertate si bunastare, intelegand responsabilitatea istorica pentru soarta Moldovei, care are istorie proprie, cultura si traditii milenare, respectand dreptul la suveranitatea tuturor popoarelor, in scopul instaurarii legii, protectiei legale si stabilitatii sociale, exprimand dorinta poporului, declara solemn:

1. Republica Sovietica Socialista Moldova este un stat suveran. Suveranitatea R.S.S. Moldova este unica si necesara conditie a existentei statalitatii Moldovei. (…)”

Citatul este indeajuns, ca sa creionam usor „i”-ul ce razbate, Un moment oportun, de altfel, sa evaluam si durerea de cap (implicarea ne rugata) a iluminatilor vizavi de “soarta Moldovei”. Vreau sa cred ca argumentarea solida a Declaratiei ne va ajuta sa determinam tara raportata: o fi vorba despre „Moldova” – parte constitutiva a statului roman sau „Republica Moldova” – copilul din flori si vesnicul vasal al Federatiei Ruse?

I. Individualizarea „Sovietul Suprem al Republicii Sovietice Socialiste Moldova de legislatura a XII-a…“, ce indica? Nu altceva decat taierea “suverana si independenta, unitara si indivizibila” a radacinilor, cu alte cuvinte, continuitatea voluntara a rupturii de vatra – sub panza constitutiei modificate a unei ordinare colonii rusesti. Cu incantatoarele notiuni „republica / legislatura” descinde, ne dam bine seama, artileria grea a „tovarasilor” scoliti de / si impreuna cu Kremlinul. Dar care e suportul juridic al incursiunilor lingvistice angajate?

Doua sunt clauzele, ce ne ajuta in explicatii. Una isi trage originile din expansiunea tarismului peste Nistru, cealalta – reflecta apetitul defunctei Uniuni Sovietice.

A. Oricine poate lejer constata, prin intermediul surselor aflate la indemana, cum la tratativele din a.1812 Rusia Tarista presa Inalta Poarta sa-i cedeze ceea ce nu apartinea nici uneia din partile beligerante: dintru intai, ambele Tari Romane; dupa aceea, doar Principatul Moldovei; pe urma, Moldova pana la Siret; potolindu-si, in sfarsit, pofta pe linia Prutului. Incheierea Tratatului de la Bucuresti din 16/28 mai 1812 contura inceputul rasunatoarei drame a pamanturilor moldovenesti rapite de slavi, ce dureaza deja mai mult de doua secole.

Oficioasele formule ale Tratatului ruso-turc[2] delimiteaza grijuliu concesiile admise pe seama Moldovei: „Art. IV: Prutul, de unde acest rau patrunde in Moldova, pana la varsarea lui in Dunare, apoi din acest loc malul stang al acestui fluviu pana la Chilia si la varsarea sa in Marea Neagra, vor forma hotarul celor doua Imperii: Rusia si Turcia. Art. V: Partea din Moldova asezata pe malul drept al Prutului este parasita si data Sublimei Porti, iar Inalta Poarta lasa Curtii Imperiale a Rusiei pamanturile din stanga Prutului, impreuna cu toate fortaretele, orasele si localitatile care se gasesc acolo, precum si jumatate din raul Prut, care formeaza frontiera dintre cele doua Imperii.“

Singurul acest izvor ajuta cititorul sa clarifice cea mai abcd-ista dezlegare a uimitoarei farse, prin care o jumatate din populatia Principatului (cea subjugata) e catalogata de cotropitor mai tarziu – aproximativ, de pe la a.1918 incoace – drept „moldoveni” („cistie” = adecvati); ceilalti, identificati pe mapamond – vai! – in calitate de „rumani“. In plus, de la distanta a peste 200 de ani, frazele protocolare ale hraparetilor talhari dezvaluie totala goliciune a statuletului incropit pe rapa Durlestilor: raul Prut patrunde in Moldova, dar nu-i hotar. Ceea ce constituie chintesenta dureroasei probleme a Basarabiei.

Se vede bine acuma, ca truda de a restrictiona umbra “fratelui mai mare” in frecventa intrebare nu necesita efort distinct, chiar din partea paturilor eterogene. Se cere un pic de bunavointa, un gram de dorinta si totala credinta ca adancimea ipocriziei desfasurate de senior cu mana vasalului nu poate respinge cuvintele mantuitorului: “Aveti ochi, si nu vedeti? Aveti urechi, si nu auziti?” (Marcu 8.18)

Mai subliniem, in special, ca firava autonomie a Basarabiei din perioada anilor 1816 -1828 nu poseda ansamblul de instrumente caracteristic masinariei sine statatoare de stat. Fictiunea ei – daca si s-ar pune intrebarea – o demonstreaza Legea tarului din 29 februarie / 15 martie 1828, plasand Basarabia la catastiful „oblaste” (gubernie) [3]. Dovada peremptorie ca in rastimp (a.a.1812-1828) ocupantul cauta pur si simplu solutia. Iar pravoclavnica avertizare a Legii precum ca „toate afacerile se lucreaza in limba rusa” nu lasa loc alternativei si ne indreptateste supozitia.

Cancelaria Curtii Imperiale rusesti avea perfecta constiinta de periclitarile ce incercau Principatul – la cateva decenii de la rusinoasa lui sfasiere – fiind semnatara Conventiei de la Paris (7/19 august 1858), prin care modera reglamentari de drept international, unul din subiectele carora tocmai e nominalizata Moldova:

„Conventia incheiata intre Austria, Franta, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Sardinia si Turcia, pentru organizarea Principatelor, Paris (7/19 august 1858)

Care, avand depline puteri, recunoscute a fi in forma cuvenita, s-au intrunit in Conferinta la Paris si au hotarat urmatoarele:

Art. 1 — Principatele Moldovei si Valahiei, constituite de acum inainte sub denumirea de „Principatele Unite ale Moldovei si Valahiei“, raman sub suzeranitatea M.S. Sultanul. (…)”[4]

Asadar, in lumina evenimentelor posterioare a.1812, Rusia intelegea sa trateze Principatul la nivel de actor al dreptului international. Ba cata vanzoleala sa-l inghesuie sub protectia sa, indiferent de inclinarea balantei pe axa balcanica. Destul de limpede pentru orice minte sanatoasa ca ea acaparase nu statul Moldova, ci desigur interfluviul Nistru-Prut, supranumit Basarabia. Nu este pentru prima oara cand rationamentele reproduse conduc la constatarea unei indispensabile judecati: desi conforma conditiilor anevoioase ale epocii, traditia statala moldoveneasca isi continua evolutia progresiva.

B. „Antichitatea” suportului (cum insista zelos „cronica de curte“) are o zi fixa de nastere – 12 octombrie 1924, tragandu-si obarsia din importul de revolutie pe spatiul moldovenesc al Transnistriei, odata cu instituirea arbitrara a Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenesti (R.A.S.S.M.). Militarismul exorbitant al U.R.S.S. inlesneste reocuparile violente ale Basarabiei din 28 iunie 1940 / august, 1944. Chiar primul val, succedat de dezmembrarea ei injusta[5] (interesant, in cate bucati?). Ca pana la urma, pe cea ramasita (cu adevarat, pe-un picior de plai, pe o gura de rai) sa fie instituita parodia „a lea- Teara Moldaviei“. Realmente, o batjocura, chipurile, cea mai sovietica si socialista „Maldova” (lua-te-ar dracul, int-rusule, pentru satanismul practicat, de-a valma cu Pactul de „neagresiune” Molotov-Ribbentrop). Cu ce ocaziune si de la cine s-au rapit, printre altele, Tinutul Herta, Insula Serpilor cu o parte a deltei Dunarii? Apoi, cate nenorociri mai are de suportat Tara steagului cu Cap de Zimbru?

Comparativ cu laitmotivul statalitatii autohtone, cei vreo 48 de ani plantare silnica a sovietelor pe taram mioritic (1941-1940, 1991-1944) atesta un esec lamentabil: „feerica” R.S.S.Moldoveneasca reprezenta / reprezinta, in fapt si de jure, panorama scornita a dualismului kominternist (fanariotul contemporan). Din care motive, punerea semnului egalitatii intre facaturile politice R.A.S.S.M. – R.S.S.M. – R.M. si mandrul stat al Moldovei este impardonabila si absolut incompatibila. Ramane de netagaduit ca din 5/24 ianuarie 1859, Moldova, in jurul careia mimeaza vartos „revolutionarii” imperialisti, prospera in cadrul statului modern Romania.

Evident, ex-Uniunea Sovietica si post-independentistii erau / sunt cei care o fac pe mortul in popusoi, neglijand dispersia absurda a statului moldav. Istoriografia de langa comuna Bacioi rupe pingele in a inocula ideea ca unul, raionul Cimislia, echilibreaza ca valoare parametrii strabunei Moldove. Pe cat converge oare mizeria onoarei nationale? Preluand stafeta, puzderia aderentilor “statalitatii” Chisinaului ne-statal sileste in politica paguboasa, combinata cu ponegrirea angro a Romaniei (parte constituanta a careia este Principatul Moldova; altfel spus, dincolo de Prut zace inima / istoria / caminul / poporul si tot ce tine de consecventa moldoveneasca).

Aducem aminte, in aceasta legatura, duritatea sovieticilor la securizarea propriilor hotare. O proba a ambiantei anului 1947, vazuta din fereastra Kremlinului, scoate vadit la iveala ticalosenia lor fata de vecini: “Наша внешняя политика ясна, – говорил товарищ Сталин. – Она есть политика сохранения мира и усиления торговых отношений со всеми странами. СССР не думает угрожать кому бы то ни было и – тем более – напасть на кого бы то ни было. Мы стоим за мир и отстаиваем дело мира. Но мы не боимся угроз и готовы ответить ударом на удар пoджигателей войны… А те, которые попытаются напасть на нашу страну, – получат сокрушительный отпор, чтобы впредь не повадно было им совать своё свиное рыло в наш советский огород.[6]” (Politica noastra externa e certa – explica tovarasul Stalin. – Este o politica de mentinere a pacii si consolidare a relatiilor comerciale cu toate tarile. U.R.S.S. nu intentioneaza sa ameninte pe cineva sau – mai mult – sa atace pe cineva. Noi promovam pacea si sustinem cauza pacii. Dar nu ne este teama de amenintari si suntem gata sa raspundem cu lovitura la tentativa agresorilor razboinici… Iar acei care vor incerca sa atace tara noastra, – vor primi o riposta zdrobitoare, ca pe viitor sa nu incerce asi baga ratul sau de porc in gradina noastra sovietica. – Traducerea ne apartine. M.D.)

De ce isi bat insa joc tradatorii de gradina moldoveneasca si o arunca in desuetudine?

II. Mesajul Declaratiei cu referinta la „…responsabilitatea istorica pentru soarta Moldovei, care are istorie proprie, cultura si traditii milenare, respectand dreptul la suveranitatea tuturor popoarelor, in scopul instaurarii legii, protectiei legale si stabilitatii sociale, exprimand dorinta poporului…“, ce arata?

Lecturand comentariul in contradictoriu, rog oponentul sa accepte o usoara suspensie de la plauzibilul criteriu „deja-vu“: a) de unde si cum „responsabilitatea istorica pentru soarta Moldovei” cade pe umerii obositi ai clasei muncitoare de pe sesul Bicului? Am vazut mai sus, soarta Principatului s-a decis efectiv, in a.1859, prin infaptuirea Unirii – odata si pentru totdeauna! b) cine-a imputernicit „alesii” sa vorbeasca (preferential, nu „maldavineste“) in numele descalecatorilor Bogdaniei? c) fara pic de tagada, Moldova „are istorie proprie, cultura si traditii milenare“. O mentiune ce se refera in egala masura la orice regiune a Tarii si care nu poate fi legata, in unicat, de o localitate anume – Noua Sulita, Storojinet, Cernauti, Hotin, Balta, Cetatea Alba, Tatarbunar, Ismail, Reni… In trista realitate curenta, asemenea incursiune capata logica fara de cat in dreapta Prutului; d) mai mult, daca se invoca „dreptul la suveranitatea tuturor popoarelor“, atunci locuitorii satului Todiresti (cate unul in raionele Anenii Noi / Ungheni) se reunesc, indubitabil, cu aborigenii habitatului carpatin (sat Todiresti, din partea “extremista, romano-fasista“, cate unul in judetele Iasi / Vaslui), de unde au fost fracturati; e) prea-democratica accentuare „exprimand dorinta poporului” tinteste, cu siguranta, imbinarea fragmentelor moldovenesti imprastiate silnic, ceea ce va asigura – cu o doza astronomica de precizie – instaurarea „legii, protectiei legale si stabilitatii sociale” in sud-estul Europei. Dumnezeu sa ajute, ori, o lume stie ca poporul si pamantul moldovenesc sunt dezbinate, pe cand UNITATEA releva virtutea cea mai valoroasa a neamului.

Ca de a ei soarta vitregita retraieste insasi muma-MOLDOVA, sta marturie urmatorul pasaj dintr-un Act mai vechiu: „…suntem acelasi popul, omogen, identic ca nici un altul, pentru ca avem acelasi inceput, acelasi nume, aceiasi limba, aceiasi religie, aceiasi istorie, aceiasi civilizatie, aceleasi institutii, aceleasi legi si obiceiuri, aceleasi temeri si aceleasi sperante, aceleasi trebuinte de indestulat, aceleasi hotare de pazit, aceleasi dureri in trecut, acelasi viitor de asigurat si, in sfarsit, aceeasi misie de implinit.“[7] Cati din protozaurii ce masoara cu ochii Piata Marii Adunari Nationale din centrul urbei ar putea specifica despre care Patagonii s-o fi scris priveghea? In ce an de pana la era noastra?

Din nou, cu ce temei isi asuma oficialii un toponimic ce constituie tezaurul intregii natiuni? Nu incape indoiala, ca atribuirea abuziva a cognomului acopera impertinenta califilor de o ora, ca si cum iar fi absolvit (in mintea lor) de stringenta refacerii Patriei. Sa-si fi luat, barem, un alt calificatif, fie unul derivat. Par exemple, „New Moldova”, cum ar fi, Moldova Noua. Numai ca denumirea „Moldova Noua” e patentata in judetul Caras-Severin si apare iminenta divirgentei cu locatarii orasului respectiv – dumnealor oricand pot sesiza instanta privitor la epatanta isprava. Din cealalta parte, Io sunt gata sa atac nereusita denominatie ce voaleaza frontiere naturale. Arogarea uzufructului descopera, fara echivoc, prozaica pozitiune a unui impostor, secesionist curat, cazut in ispita satanei. Spre deosebire de pinguinii regali (Aptenodytes pataqonicus), care, increzandu-se impulsului de integrare pan-europena, si-au formulat genericul „Unitate prin diversitate“. Iata ca unele detalii le desprinde paralela dintre contemporaneitatea – ce tinde sa adune popoare si tari sub o unica deviza – si Chisinaul ingamfat – ce-si abandoneaza consangenii si trecutul.

III. Dupa frumoasa remarca „in scopul instaurarii legii, protectiei legale si stabilitatii sociale, exprimand dorinta poporului…” multimea astepta cu urechile ciulite (e atat de firesc!) promulgarea REVENIRII la bastina. Macar a segmentului central al Basarabiei, in desavarsirea avantului poetic si civic al lui V.Alecsandri din „Hora Unirei“:

„Hai sa dam mana cu mana

Cei cu inima romana,

Sa-nvartim hora fratiei

Pe pamantul Romaniei! (…)”

Ce-au intreprins, insa, „proletarii” invederati?

IV. Au notificat fals: „Republica Sovietica Socialista Moldova este un stat suveran. Suveranitatea R.S.S. Moldova este unica si necesara conditie a existentei statalitatii Moldovei.” Mentionam interferenta debordanta (deloc accidentala) a unei fantome comuniste cu pasnicul Principat. Portiunea rasariteana a caruia (ne repetam fortat) a fost inghitita de Rusia samoderjetului in blestematul an 1812; inrobita repetat de bolsevici in a.a.1940 / 1944. Cuceritorii si-au facut / isi fac mendrele in stravechea mosie valaha cum au vrut. Initial si-au croit gubernie (sub orice aspect n-ai cantari, aparenta autonomie (amintita anterior) conteaza mai putin de zero), ulterior, o microscopica respublicuta, ca sa iasa la finis cu o cogeamite nano-„terisoricuta”. Amar de „independente” – toate, incat, nici sa razi, nici sa plangi. Doar ca pe placul suzeranului si al colonistilor.

Esential este sa percepem punctul major de reper, izbitor la ochi: Basarabia n-a fost niciodata in istorie o unitate teritorial-administrativa separata, daramite „stat“?

Si atunci, daca Principatul se dezvolta, bine merci, la vest de Prut, cum s-ar putea, Doamne, ca o aschie (R.S.S. Moldova, cu pretinsa ei „suveranitate“) sa etaleze „unica si necesara conditie a existentei” unui corp integral? De ce se denatureaza intentionat lucrurile? Nu ar fi mai intelept sa intregim Moldova, ci nu sa o rupem in bucati?

Nu degeaba marele istoric A.D.Xenopol concepe visul de aur al tuturor romanilor „ca granitele Statului vor cadea odata impreuna cu acelea ale nationalitatei lor .”[8] Frumos deziderat, dar divina asezare a Moldovei intre raul Ceremus si Marea Neagra, Nistru, Muntii Carpati si Dunare e pangarita parca inadins de dusmani:

– Sublima Poarta – peste 300 de ani;

– Imperiul Austro-Ungar – domina Bucovina 144 de ani;

– matusca Rusi – cucereste jumatatea orientala a Principatului (Basarabia) si o detine 106 ani in detentie (zicandu-i gingas – anexare). Aspirand inca „legitimarea” raptului, are tupeul sa recomande Basarabia ca entitate (-?) in afara Patriei;

– gulag-ul rosu – se pune (nu) pe glume cu inventarierea „respublicilor Moldavia“. Pe parcurs (1924-1991), reitereaza jaful si, in scopul anihilarii reminiscentelor de restaurare etnica, sechestreaza imediat zona invadata. Gradina matusii Lisandra din sat Vanatori, Nisporeni (sub Ungheni), o proclama dubios (la Moscova -?) cea mai „moldoveneasca” suprafata din Univers.

– Federatia Rusa – angreneaza diapazonul debusolat al convulsiilor multietnice si constrange cu geo-proiectul „federatiunei” moldo-ivanesti;

– beizadelele fariseilor barbari, impreuna cu puzderia „moldovenistilor” – preiau stafeta denigrarii indigenilor, excitand infocat pseudo-„statul nostru rodnoi” (scump) asupra firei obiective a materialismului dialectic.

P.S. Depasirea bunei cuviinte de catre asupritor, ne justifica intrebarea ce se refera la noi toti. Ei bine, pradati am fost atat de mult, ca ne facem deja a “nu observa” dispersarea? Ca nu trebuie sa fii mare profesor intru a constata nimicnicia gloriei din exemplul ce urmeaza. Desi e adresata tinerei generatii (!), naratiunea „Poporul roman, care traieste astazi in Romania si Republica Moldova, …“[9] ignora autenticitatea teritoriilor (si a conationalilor) instrainate brutal si absolut nu corespunde veridicitatii. Dimpotriva, fara a consulta enciclopedii sau a efectua sapaturi arheologice costisitoare, se poate rezuma prezenta „fosilelor” romanesti de jur imprejurul Romaniei.

(…)

Mihai Dascălu / 22 iunie 2014

(Schita in lucru. Pentru doritorii de a semna articol complet– e-mail: dascalu.mi@gmail.com // RM. Chisinau. Relatii GSM-069693437)

Note:

[1] http://www.constcourt.md/pageview.php?l=ro&id=275&idc=11; accesat la 22 iunie 2014.

[2] http://www.cimec.ro/Istorie/Istoria-romaniei-in-texte.pdf; accesat la 22 iunie 2014.

[3] A.Boldur. Istoria Basarabiei. Editura Victor Frunza. B. 1992. P.333.

[4] http://www.cimec.ro/Istorie/Istoria-romaniei-in-texte.pdf; accesat la 22 iunie 2014.

[5] Decretul Prezidiumului Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 4 noiembrie 1940 „Cu privire la stabilirea granitei intre Republica Sovietica Socialista Ucraineana si Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca” (http://ro.wikipedia.org/wiki/RSS_Moldoveneasc%C4%83 – accesat la 22 iunie 2014). De unde fireasca concluzie ca Republica Moldova nu intruchipeaza „pamanturile din stanga Prutului”, adica Basarabia. Cu atat mai mult, „mandra” Republica Moldova n-are chip sa infatiseze statul Moldova.

[6] “Иосиф Виссарионович Сталин. Краткая биография“. Editia a doua, corectata si completata. Moscova-1947. Tiparita la Editura Militata a Ministerului Fortelor Armate al Uniunii R.S.S. P.146.

[7] Proiectul de rezoluzie al Adunarii ad-hoc a Moldovei (7/19 octombrie 1857); http://www.cimec.ro/Istorie/Istoria-romaniei-in-texte.pdf; accesat la 22 iunie 2014.

[8] A.D.Xenopol. Istoria romanilor din Dacia Traiana. Editia a IV-a. Vol.I. Editura stiintifica si enciclopedica. B. 1985. P.46.

[9] Prima mea carte de Istorie romaneasca si europeana. Pagini alese si povestite de Boris Craciun si Daniela Costin. Editura Portile Orientului. Iasi. 2006. P.32.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Mihai Dascalu și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.