Titi Nechita – versuri

Muşuroiul de furnici

Zi de vară şi vacanţă…
Ce-ai putea să-ţi mai doreşti?
Ai scăpat de corigenţă;
Totul este ca-n poveşti!

Mă revăd cu ani în urmă:
Pantaloni sport, mâneci scurte,
Eram ca scăpat din turmă
Drept la bunicuţa-n curte!

Dau năvală că ,,vin turcii”,
Sar iute pe bicicletă,
Nici n-aud vocea bunicii
Ce mă-mbie cu omletă!

N-aveam timp eu de mâncare!
M-aşteptau amicii toţi.
Aveam întrecere mare
La mersul pe două roţi.

Parcă se sfârşea vacanţa;
Tare mai eram grăbit!
Trebuia să fac prezenţa
Să nu-ntârzii, negreşit!

Dar cum pedalam de zor
Să ajung la întâlnire,
Dând s-o iau peste-un răzor
Să scurtez din ocolire

Mă trezii în faţă, frate,
Cu-n muşuroi de furnici!
Dau să-l sar, dar cad pe spate
Într-o tufă de urzici.

Nu vă spun cum am sărit
Din vlăstarele-i hulpave…
Ca un mac m-au înflorit
Cu-ale lor frunze bolnave!

Acum după întâmplare,
Mai bună-ar fi fost omleta!
Dar eu ne-având răbdare
Am stricat şi bicicleta!

Ei, dar ce mai vorbă lungă
Pentr-o tufă de urzici!
Timpul n-are timp să plângă;
Îl aşteaptă alţi amici!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Titi Nechita și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.