Petruș Andrei: Oana Andrei Pavăl – poeta duioșiei și a dorului

oanaAndrei Paval

Oana Andrei Pavăl

Cu ,,Sărutul mării” ( ,,The kiss of the sea” – Editura ,,Sfera”, Bârlad, 2014) sensibila și duioasa Oana Andrei Pavăl se află la a doua apariție editorială.
Trăind în Canada ( Toronto), Oana nu a uitat ,,Ulița copilăriei” din cartierul Munteni din Bârlad, Colegiul Național ,,Gh. Roșca Codreanu” cu legendarii profesori și colegii olimpici, Facultatea de Informatică din cadrul Universității ,,Al. I Cuza” din Iași, n-a uitat țara sa natală și poetica limbă română.
Primele poezii scrise de eleva și studenta Oana Andrei i-au fost găzduite de revista ,,Sympozion” ( Iași), nr. 27, miercuri, 22mai 1996, Suplimentul de cultură inclus în nr. 1787 al cotidianului ,,24 de ore”. Poetul Lucian Vasiliu este cel care îi semnează certificatul de noblețe: ,,Studentă a Facultății de Matematică de la Universitatea ,,Al. Cuza”, bârlădeanca Oana Andrei ( născută la 24 septembrie 1976), fiica poetului Petruș Andrei, scrie o poezie grațioasă, densă liric, primăvăratică. Limbajul e adolescentin, desenul curat, demersul tandru. De la Ion Barbu și Dan Barbilian citire, poezia și geometria fac sublimă casă”.
În prefața primului volum ,,Sărutul curcubeului” ( Editura ,,Sfera”, Bârlad, 2008) intitulată ,,Poezia celor cinci anotimpuri”, prefațatorul adăuga: ,,Poeziile acestui prim volum zugrăvesc sufletul frumos și, desigur, neliniștit al adolescentei de pe băncile liceului și ale amfiteatrului. Întâlnim în versurile ei toată gama sentimentelor și toate capriciile naturii: adiere, freamăt, înnourări, prime averse dar și raze de soare și cer senin. O poezie a anotimpurilor anului și omului, a zâmbetului de primăvară, a gâlcevei sufletului cu trupul, a tristeții fiorului de iarbă când simte tăișul coasei, a nuanțelor din culori și a alternanțelor dintre lumină și întuneric. Poeziile sale sunt idile pastelate, romanțe, litanii sau ,,Descântece de inimă rea” ( op. cit, p. 5).
001Cel de-al doilea volum păstrează în titlu ,,Sărutul” din volumul de debut. Sărutul este ,,un simbol al uniunii și al adeziunii reciproce, care a căpătat încă din antichitate, un înțeles spiritual.” ( Jean Chevalier-Alain Gheerbrant: ,,Dicționar de simboluri”, Editura ,,Artemis”, București, 1994)
În ,,Cartea Cărților” ( ,,Cântarea Cântărilor”) întâlnim sărutul divin care ,,desemnează adeziunea spiritului la spirit”; organul corporal al sărutului este gura ,,loc de ieșire și izvor al răsuflării”; ,,cel al cărui suflet iese prin sărutare aderă la suflet.”
Sfântul Duh purcede din sărutul Tatălui și Fiului: ,,Întruparea este sărutarea dintre Cuvânt și natura umană; uniunea dintre suflet și Dumnezeu din timpul vieții pământești anunță sărutul perfect ce va avea loc în veșnicie.” (op. cit., p.200)
În această paradigmă trebuie citite și ,,Sărutul curcubeului” și ,,Sărutul mării”.
,,Curcubeul este cale de mediere între lumea de aici, de jos, și cea de dincolo, ascunsă în înaltul cerului.(…) Curcubeul care apare deasupra corăbiei lui Noe reunește apele inferioare și pe cele superioare, două jumătăți ale oului lumii, ca semn al restabilirii ordinii cosmice și a gestației unui nou ciclu.” (op. cit, p.421) Curcubeul este simbol al legământului și al împăcării, iar marea este ,,Simbol al dinamicii vieții. Totul se ivește din mare și totul se întoarce în ea: loc al zămislirilor, al transformărilor și al renașterilor; marea este deopotrivă o imagine a vieții și a morții.” Marea simbolizează lumea și inima omenească în calitate de sălaș al patimilor” ( op. cit. p.270). ,,Marea se află între Dumnezeu și noi. Ea desemnează veacul prezent. Unii o străbat, alții se îneacă în ea. Ca să traversezi marea, e nevoie de un vas; starea căsătoriei desemnează un vas șubred; ” O navă trainică este creația iar poetul este: ,,Nadir latent poetul ridică însumarea/ De harfe răsfirate ce-n zbor invers le pierzi/ Și cântec istovește, ascuns cum numai marea/ Meduzele când plimbă sub clopotele verzi.” ( Ion Barbu, ,,Joc secund”)
Poeta Oana Andrei Pavăl a ales un motto inspirat pentru cartea de față: ,,La nevoie, poezia ne poate fi prieten, psiholog, vacanță și rugăciune” și este dedicată ființelor celor mai aproape de inima ei, lui Viorel și celor doi adorabili copii, Viviana și Victor, cu toții călători pe marea vieții.
Dintre cele cinci anotimpuri poeta preferă anotimpul estival al iubirii, iubirea în toate ipostazele ei, dar mai ales pentru poezie, aceasta fiind o adevărată ,,Comoară”: ,,Ascund/ în artă/ iubirea/ adevărată/ ce nu moare/ vreodată/ iubire veche/ de suflet/ pereche/ ce mă îmbie/ să rămân vie.” (p. 22)
O creație intitulată simplu ,,Dragoste” face elogiul celui mai frumos sentiment omenesc: ,,Aștept mângâierea/ mâinilor tale/ și-a noastră/ sărutare/ din cap până-n picioare./ Le simt venind/ ca o revărsare/ divină/ mișcare lină/ din întuneric/ spre lumină”. (p.52)
Ciclul nopților ( Musset, Young, Macedonski) din primul volum este continuat: ;;Martie”, ,,Aprilie”, ,,Nopțile la Axon”, ,,Ianuarie”.
Fire meridională, Oana Andrei Pavăl îndrăgește soarele, lumina, căldura, mai ales pe cea sufletească, de aici și dorurile ei: de copilărie, de casa părintească, de părinți: ,,Mi-am rătăcit/ undeva/ pe un alt continent/ poemele mele toate./ din ele jumătate/ erau iubire/ celelalte erau/ de ură, lene sau/ matematici superioare./ Doar iubirea din ele/ am luat-o cu mine,/ restul a rămas/ un gol rătăcit/ în versuri rătăcite.” ( ,,Emigrant”)
Între dominantele acestui nou volum de versuri se află sentimentul religios, iubirea creștină; exemplificăm, cum altfel, decât cu o ,,Rugăciune”: ,,Ridică-mă,/ Doamne,/ deasupra/ dorințelor mele,/ ajută-mă să urc/ la stele./ Arde-mi,/ Doamne,/ toată trufia/ amintește-mi/ că Tu scrii/ acum poezia./ Adu-mi,/ Doamne,/ mereu aminte/ că gelozia/ nu-i printre/ cele sfinte./ Înalță-mă, Doamne,/ la Tine-n/ Cetate/ măcar/ pe jumătate” (p.14).
Cu o doză mai mare de subiectivism, citez poezia ,,1iunie” care mi se pare dintre cele mai izbutite și care este scrisă ,,Pentru tăticu” dar și pentru cele două surori și pentru ,,jumătatea mea mai bună”:

,,La mulți ani! tot mai frumoși,
ca rândurile acestea prea albe,
ca jumătatea ta mai bună,
ca cele trei fete de împărat
cu prinți trubaduri și copii minune,
ca roadele grădinii ursului
și-ale casei cu pereți din cărți.
de ziua ta și-a copilăriei îți urăm
mulți ani, multă iubire, multe bucurii –
la fel de multe și divine ca versurile care
curg din inima ta într-a noastră!” (p.74)

La mulți ani și ție, Oanabella, și la mai multe reușite departe de țară dar aproape de inimile noastre.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Oana Andrei Pavăl, Petruş Andrei și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.