Teo Cabel – poezie

Teo cabelÎn biblioteca vieții
Am găsit volume cu foile goale

Le vântură vântul
Nimeni nu va mai scrie pe ele
Albul lor apasă ca un bloc de marmură
În care zace un David nesculptat

Un zeu anonim mă trage de mânecă
I-am permis să existe și nu îi jertfesc nimic
Golgota mea încă o car cu roaba

Peste foi date la topit
Arahnida întinde repede lacomă de literă o pânză
Albul îl spulberă
Avalanșă rece ca sucul de soc scos din frigider

Îmi adun toate imaginile rămase orfane
În oglinzi tulburate de coada somnului akedic
Și mă semnez
Cine?

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Teo Cabel și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.