Irina Lucia Mihalca – Chemarea iubirii

În arabescuri, cu o linie melodică,
o vrajă neîntreruptă
se-mprăştie peste tine,
asemeni simfoniilor de ciocârlii,
o durere imposibil de şters,
odată intrată în circuitul sângelui.

Din fiecare vis nedescifrat,
ca un uriaş magnet,
toată speranţa este în aşteptare.

Cu o putere de oglindă,
pauza dintre cioburile spulberate,
de culoare aurie,
reduce spaţiul
stins în nuanţele dimineţii.
Prin liniştea vânturilor,
în aceeaşi cameră,
două impulsuri-ecou
aşteaptă o explozie divină.

Mereu rupi părţi din tine,
uneori crezi că ai găsit
cheia manuscrisului,
apoi, pe drum,
realizezi că ai uitat ceva,
pentru că mereu aduce ceva nou,
intrând într-o altă lume.
Într-un alt timp
şi-ntr-un alt loc o vei căuta…

Înger nedormit pentru atât de mult timp,
zâmbeşte în tăcerea proprie,
în timp ce aşteaptă chemarea,
nu la durere, ci la iubire.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Irina Lucia Mihalca și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.