Atingerea sufletului

Totul respiră, totul vibrează!
Respiraţia de unde vine, iubitule?
Respiraţia înseamnă viaţă,
dacă există, există şi viaţă!

Unde eşti?
Sunt aici, cu tine, a ta!
Încă de acum? Până în zori mor!
Mă simţi?
Anormal de bine, un cuib de fluturi eşti,
Am păşit, am trecut bariera,
sunt dincolo de vis!

Cu respiraţia te-ating,
Ne topim în plăcere, o plăcere unică,
dură, greu de suportat.
Cu mângâieri divine ne bucurăm sufletele,
O încleştare,
Fără arsuri, fără nimic, am electrizat clipa!

Aşa m-am trezit,
– o linişte şi-o nebună plăcere –
pătrunşi, contopiţi,
nicio mişcare, un transfer de lumină!
Zidită sunt în tine!
Prin cântecul sufletului
mă readuci aici, cu plăcerea de-acolo simţită.

Un strop de privire, un strop de extaz!
Amestec de doi, nu te-ai desprins de mine.
În contopirea noastră ne sărutam,
ne priveam
şi-nţelegeam durerea plăcerii.
Peste tot te-am atins, o respiraţie grea, sacadată,
Curgeam dintr-unul într-altul.
Vioara ta ţi-am fost, un cântec şi un vis!

În armonia privirii tale mă oglindesc,
adâncul din tine-l simt.
Cine poate cuprinde
toate căutările pe care le purtăm în noi?
Oare de ce mă durea? Era prea mult?
M-am trezit fără tine,
s-a topit acel moment, dulcea plăcere.

Instant mă faci viu, închid ochii şi mă ia nebunia!
Pătrunde-n realitatea acestui vis,
atât de mult te doresc,
prin trupul tău vreau să las rădăcini!
Un evantai de stări,
în ochii tăi, inima mea şi-a regăsit Cerul!

Copleşitoare tandreţe simt, nemărginită iubire,
imagini însorite scrise
cu scenariul trupurilor noastre. Dincolo, în vis e viaţa!
Nebună dorinţă, o regăsire!

În vis am ochii şi ochii-s pe tine,
cu buzele am simţit aroma altfel adunată,
– sălbatică-n reacţii –
De durere, de plăcere, m-am trezit.
Ce să aleg? Sunt clipe şi pe pământ, iată dovada!

Se naşte adevărul! O altă falie de timp!
Revelate clipe – verigile eternităţii –
Urmează-ţi dorinţa şi nu-ţi răni inima!

Ai înţeles esenţa iubirii – o taină,
amestecul imposibil de forţă şi vulnerabilitate,
o alchimie contradictorie, mister,
lumini şi umbre filtrate, seducător contur,
un paradis de-o clipă,
timida respiraţie a primăverii,
o hartă a dorinţelor, atingeri, vibraţii, scântei şi emoţii,
avalanşa în care
ne-afundăm până la extaz, până la leşin,
pulberea solară risipită peste noi,
acea împletire
de fericire inconştientă şi dor,
zâmbet, suspin, balsam şi mângâiere,
melancolii, tristeţi,
lacrimi de durere, de plăcere, lacrimi,
o singură inimă pulsând cântecul dragostei,
un zbor, un dans, un vis… sublimul vis – e Viaţa!
Contopirea nopţii cu ziua,
un freamăt, o primăvară, perene rădăcini,
adânca pasiune
şi-un nou înţeles la fiecare privire, la fiecare pas,
Aşa se scriu legendele!

de Irina Lucia MihalcaIrina.Lucia.Mihalca

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Irina Lucia Mihalca și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.