Dimitrie Grama – Frânturi dintr-un jurnal liric


Dimitrie Grama          La fiecare răscruce mă opresc

La fiecare răscruce
mă opresc,
îmi fac semnul crucii
şi păşesc cu dreptul înainte
pe drumul bun,
ales de Domnul.
Aşa am făcut
o viaţă întreagă. 
Şi de aceea nu pot
să mă dumiresc
cum de am ajuns aici
în mahalaua asta
plină de ticăloşi! 

Sunt plin de iubire

Sunt plin de iubire
şi abia aştept să o împart
cu voi oameni buni!
Aştept plin de iubire
şi iubirea putrezeşte
în mine …
Când ne întâlnim
îmi spuneţi că-s un ticălos
plin de ură!
Dar de fapt, dacă
aş fi fost mai bun,
nu m-aţi fi meritat.

M-am dus să-mi cumpăr tot felul de culori

M-am dus să-mi cumpăr
tot felul de culori.
– Nu mai avem nici o culoare –
mi-a spus vânzătorul.
Am plecat – şi
am lăsat natura
să se picteze singură.

Prietene, ce bine că ne-am regăsit!

Prietene, ce bine că
ne-am regăsit!
Avem atâtea să ne povestim!
Stăm faţă în faţă
ne privim în tăcere
şi aşteptăm clipa
când vom fi doi străini
ca să putem pleca fiecare
la treburile lui.

Am întrebat un înţelept

Am întrebat un înţelept:
– Înţeleptule, ce se întâmplă
cu lumea asta?
– E întoarsă pe dos!
mi-a răspuns înţeleptul.
Plin de nădejde
m-am reîntors
în mijlocul lumii.
M-am întors pe dos,
dar cu toate astea,
nu simt
nici o deosebire.

Ridicol! Azi dimineaţă când am ieşit din bloc

Ridicol!
Azi dimineaţă când
am ieşit din bloc pe
uşa turnantă, eu
de fapt, am intrat.
În hol erau câţiva necunoscuţi
asezaţi la o masă rotundă.
– Avem şedinţă, mi-au spus
şi m-au dat afară
printr-o uşă turnantă.
Deci iar am intrat?…..
Şi uite aşa
mi s-a dus viaţa!

M-am împiedicat şi

M-am împiedicat şi
am căzut
din creangă în creangă.
Pământul era undeva jos
departe şi mic.
M-a apucat aşa, deodată,
o spaimă cumplită
şi m-am oprit
în plină căzătură.
Repede m-am dezpiedicat
Şi acum habar nu am
ce să mai fac.
Ion Creangă a căzut
şi el din creangă în creangă
Şi a căzut şi din
ion în ion.
A rămas
doar un câmp magnetic
pe care copii îl învaţă
la şcoala primară
atunci când îşi aduc
aminte de el.

Azi dimineaţă m-am bătut

cu pisica mea norvegiană)
Azi dimineaţă m-am bătut
cu pisica mea norvegiană
de pădure.
Pur şi simplu
nu m-a recunoscut …
Zgâriat tot şi cu
urechea stângă ruptă
am reuşit până la urmă
să scap de
atacul ei feroce.
Privindu-mă în băltoaca
din mijlocul curţii
am văzut un şobolan!
Domnule, ce chestie
cu Reîncarnarea asta!

Venea de la şcoală cu o carte

Venea de la şcoală
cu o carte
de poveşti în mână.
Pe drum
a întâlnit un soldat
care i-a pus
în mână o puşcă
spunându-i că
Făt-Frumos, de fapt,
e militar.
Şi înainte de
a fi apucat
să-şi cultive
barba şi mustăţile
şcolarul nostru
era deja ucigas!

De ce oare la un moment dat

De ce oare
la un moment dat
în locul Soarelui
am ales
un alt Dumnezeu?
Nu ne-a mai iubit
soarele îndeajuns?
Şi dacă aşa
stau lucrurile
şi ştim că Soarele
nu ne mai iubeşte,
Haideţi cu toţii
să-l stingem!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole, Dimitrie Grama și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.