George Petrovai – Balada-nțigănirii necurmate

Oriunde ochii ți-i arunci
pe-ntinsul plaiul străbun,
dovezile de-nțigănire
au devenit un fapt comun.

Nu doar prin aprigi ciorditori
ce fac din furt o meserie,
ori prin cohorte de milogi
cu diplome-n ticăloșie,

ci prin acel ceva distinct
ce-n nație s-a-nsinuat,
încât în spirit România
pare un țigănesc olat…

Și cum să fie altminteri
când legile-s de hoți făcute
ca mai apoi prin juzi corupți
sa fie astfel aplicate,

ca etnicii-n totalitate
– de-a valma romi, maghiari, evrei –
motiv să n-aibă să se plângă
că alții-s fruntea-ntre mișei?!

Postdecembrismul românesc
(o știm cu toții foarte bine)
s-a dovedit un Eldorado
doar pentru inși fără rușine.

Cum pielea oacheșă-i imună
la a rușinii ciupitură,
iată motivul pentru care
țiganii-n stambă se dădură

ca să pătrundă în palate
cu jug de aur la grumaz,
încredințați că toți monarhii
sunt ca ai lor – fără obraz!

Dar legăturile de clan
în șatră-s o așa putere,
încât un bulibașă trece
peste-mpărat și a lui vrere.

(Se ceartă politrucii noștri
și ca țiganii se înjură?
E altă șatră și-un alt cort,
dar cu năravuri pe măsură…)

Când țara toată-i pe butuci
și-n mîzgă-nțigănită dormitează
(manele, murdărie, mârlănie),
mirare nu-i c-atâți români
se duc în lume
se tot duc
cu aurul din minți și din simțiri,
ca omeneasca împlinire s-o cunoască
cu inimile-ades scăldate-n nostalgii.

Iar după ei, cete nomade
de puradei, pirande și lăieți,
ca faima României s-o sporească
prin fapte de descurcăreți,

convinși c-a lor menire-n lume
este să ceară și să să dea
doar fraierilor lovituri,
iar traiu-nseamnă a trișa.

Atâta doar că tot acuși
occidentalii democrați,
sătui de ei ni-i retrimit
în jegul lor încătușați,

ca mendrele să și le facă
până ce iar se vor roi,
ba chiar un stat să aibă-al lor
(Oltenia sau alt ținut)
sperând că-n el vor huzuri
ca-ntr-un Eden al șuților.

 

 

 

Sighetu Marmaței,
22 iunie 2014

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în George Petrovai și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.