Irina Lucia Mihalca – poesis

Irina.Lucia.MihalcaDe unde vii şi unde pleci?

Îmbrăţişaţi am trecut, prin vălul de vis,
spre tărâmul florilor şi-a iubirii,
(niciodată nu e prea târziu să ajungi acolo)
tu şi eu, în dansul libertăţii, privindu-ne,
două chipuri, două trupuri, două inimi
care bat într-un ritm şi-un suflet, al tău şi al meu,
în ochii tăi văd lumina, în ochii mei o regăseşti,
iar cerul e mai albastru, în armonia lumii
cântăm acelaşi cântec,
binecuvântând aceste clipe şi infinitul lor.

Prin dimineţi sparte şi întunericul ce ne-nconjoară,
primejdia despicată le-nghite,
furtuni ne răscolesc absenţa atât de dureros,
în foile unei cărţi sunt ascunsă,
ca un povestitor desfăşor cuvintele
de la început până la sfârşit,
în toate există un timp pentru a trăi
şi-un timp pentru a muri, o viaţă este sigur.

Treziţi trecem frontiera, nu mai există întoarcere,
nu mai vedem la fel, chiar dacă
continuăm să visăm, – o dorinţă, un zbucium,
o încântare şi-un zbor,
o parcurgere, o redescoperire, manifestarea luminii –
Mă copleşeşti, eşti cât puterea vieţii,
a învierii într-o nouă formă, săpată-n palme
şi-n carnea mea, dintotdeauna ai fost aici.
Simţi iubirea cum curge-n trupurile noastre,
ne umple vasele, ca un râu al vieţii,
într-o nouă formă se ridică şi ia, apoi, alt drum?
Apropiaţi ca două săgeţi în tolbă, în noi
vibrează atingeri aninate de-naltă tensiune.

Mi-e dor de atingerile tale, inimă de înger,
de îmbrăţişările, de zâmbetul
şi adierea cuvintelor tale! La tine totul e armonie
şi-un necuprins, însăşi cuvântul suntem,
din noi se naşte totul,
încep să trăiesc în tine adevărata viaţă!
Să anulăm orice datorie în lacrimi!

Sunt fericit să te simt, dacă asta n-ai înţeles,
cu tine vreau să fiu, în braţele tale şi-acolo să rămân!
Te simt în mine, te gust cu tot fiorul,
belşugul desfătărilor ţi-aduc, simte-mă cum
îţi pătrund fiecare parte a trupului!
Ne-am invadat inversându-ne polii,
acum şi etern,
cine altcineva în această lume te va iubi aşa?
Mi-ai preluat trăirile, o forţă a vieţii, fără limite,
reîncep să exist, o energie
m-aruncă-n oceanul tuturor dorinţelor.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Irina Lucia Mihalca și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.