Adrian Erbiceanu – poezie

Adrian ErbiceanuPrintre silabe

Sub pleoapa serii îmi adun cuvântul
Sa am cu cine înnadi taifas
Când, pârjolit, îmi freamata pamântul
Sa nu ma lase-a sti cât a ramas.

Din usa-n usa bat, printre destine,
Sa-mi fac un drum, o Carte a citi…
Pe partea asta, stiu!… Acolo, cine-i
Straluminând a margine de zi?…

Complice-mi sunt, cât ma îndeamna soapta
Descatusata, darnic, dintre foi.
Spre stânga m-oglindesc -ma vad din dreapta-
Si nu-nteleg de când ajuns-am: Noi!

Silabele se-anina de cuvinte,
Ca strugurii de vrejul lor amar,
Prin Toamna ce se cerne înainte…

Cât, zici, c-a mai ramas din Calindar?

Trepte

Trecutul – vagi insinuari de fapte
Inadvertent trasate pe hârtie,
De-o mâna care a crezut ca scrie
În plina zi, ca sa le stearga-n noapte –
E doar paliativ… o nevralgie!

Ce freamat poate-atunci, inexorabil,
Sa-ti încreteasca pielea, facând cute,
Temându-te de cele nestiute,
În care parca nu-i nimic palpabil,
Vazutele mijind din nevazute?

C-o mâna stergi scriptura pe tablete,
Cu alta-ncerci sa o refaci, de teama,
Ca n-o sa stie nimeni cum te cheama,
Nici în cuvinte ce adânca sete
De adevar tacerea ti-o destrama.

Ca focul sacru te retragi în tine,
Sa-ti redescoperi rostul, iminentul,
Scris – incifrat, ascuns pe firmamentul
Ce licareste între rau si bine…

Trecutu-i mort! Mâine-i un vis! Prezentul…

Neodihna
Ziua se trage-n ea, caniculara.
Gândul de toarta noptii mi-l anin
Ornic de taina, cu bataie rara,
Ce îsi înfinge clipa, spin cu spin,

Parca m-ar fugari pe niste trepte
De care unde duc nu stiu nimic…
Si sfetnic n-am cararea sa mi-o-ndrepte
Si întrebarea-n mine da în spic!…
Ce forfota-i pe strada înserarii!
Fiece pas ma trece câte-un prag
Pe care-l spala ploile uitarii –
Uitarii-n care parca ma retrag,

Din naufragiul clipei…între pleoape
Strivind lumina visului pierdut…
Dar spaima cuibareste-n zari, pe ape,
Ispite ale altui început…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Adrian Erbiceanu și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Adrian Erbiceanu – poezie

  1. Frumoase ganduri, frumoasa imbinare-n vers.

Comentariile sunt închise.