Mihaela Oancea – Stropi de lumină

Noaptea pãşeşte în poante de balerinã.
Palidul ieri
îşi culcã suspinul
în adâncurile fluide, foşninde,
îşi arde şovãiala
pe rugul aurorei boreale;
abisurile nu se mai cascã sfidãtoare,
cercetându-l mirate,
multiplicându-i-se-n celule;
nici clipele, desprinse din ram,
nu mai tremurã îmbrãţişate
pe banchizele-nsingurate,
cãci din cer
cad stropi de luminã
pe linţoliul
ce-şi pierde urma
în legendã.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Mihaela Oancea și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.