Irina Lucia Mihalca – poesis

Un lanţ al vieţii, fiecare picătură contează

Printre picăturile ploii
preschimbate în perle rotunde am venit,
Din picături s-a format viaţa,
misterul picăturilor lucrează în timp.
Un lanţ al vieţii, fiecare picătură contează!

Printre umbre albastre,
în sclipiri argintii, luna se stinge în scoarţa copacilor.
În toate există o sevă, fiecare sevă îşi are tainele ei,
Plutim şi nu ştim cum plutim, simţim şi nu ştim cum simţim.

Între totul şi nimic rătăcim noi,
Pentru fracţiuni de clipe se întâlnesc oamenii,
într-un timp în care
viaţa şi moartea se împletesc amestecându-se.
Toţi avem câte o stea,
de nu reuşesti s-o atingi sus, se stinge ea şi te caută pe jos!

Fericirea e simplă, la îndemâna oricui
şi, totuşi, nicăieri,
O pot atinge, aş vrea să dureze, e-o regăsire, un vis,
Închide ochii, te ating în lumina care ne inundă!

La un capăt eşti tu, la celălalt eu,
luminoşi în timpul ăsta gol şi orb, împreună,
nemuritori parcă,
strălucind şi nicicând despărţiţi,
în timp ce întunericul, mereu întunericul,
stă în ungherele morţii,
iar noi, lucirea irizantă din razele curcubeului.
Cu picături de rouă,
de la streaşina casei, îţi adapi sufletul,
Atât ne este dat, iar noi, căutătorii, căutăm.

Desculţă, bucuria
vrea sa păşească pe durerea intensă.
De la cer la pământ nu-i decât o palmă de iluzii,
Nu regret când pierd,
ştiu că am dat ceva din mine şi mă simt mai bogat!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Irina Lucia Mihalca și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Irina Lucia Mihalca – poesis

  1. Horga Mihai zice:

    Picături de adevăr, picături de viață,picături de poezie…mare păcat că rima lipsește la tine…(cu obstinație…)

  2. Irina Lucia Mihalca zice:

    Mulțumesc, domnule Mihai Horga. Cred că importantă este creația în sine.
    Cu aleasă considerație,
    Irina Lucia Mihalca

Comentariile sunt închise.