Doina Enea – O viaţă de Om…în slujba Cărţii

doinaMi-e greu să aştern pe hârtia virtuală, afișată în faţa mea , gândurile-n cuvinte… De regulă, când sunt doar eu şi ea, mi-e mai uşor decât vorbitul în faţa unui auditoriu. Astăzi, însă, mi-e greu…Le aud cum zumzăie agitate şi nu ştiu care-i formula ideală să le pot elibera. Despre Oameni care formează alţi Oameni?.. ca la rândul lor să formeze alţi Oameni ca-ntr-un firesc lanţ al slăbiciunilor? E greu! Despre Oameni care-şi lasă amprenta, imposibil de şters, pe o instituţie, pe o comunitate, în cultură…e greu. Gândul mă poartă cu ceva ani în urmă când, angajată în baza unui decret al proaspetei democraţii de atunci, descifram tainele biblioteconomiei. N-am ştiut din liceu că voi deveni bibliotecar dar, aşa cum aţi spus joi la întâlnirea noastră de suflet, există un destin al fiecăruia dintre noi. De ce spun asta? Pentru că în liceu am făcut practică în anii terminali la Biblioteca tehnică şi Biblioteca corpului didactic din Piatra Neamţ (am absolvit liceul Calistrat Hogaş). Întâlnirea cu meseria de bibliotecar s-a produs atunci. Ca şi bibliotecar însă, ai responsabilităţi pe care trebuie să ţi le asumi studiind şi biblioteconomie înveţi doar dacă ţi-e dragă meseria şi pui suflet în ceea ce faci. Nu pot spune că mi-a fost uşor, dar atât de dragă mi-e meseria mea şi-atât de mult mi-am dorit să-i ştiu toate dedesubturile încât în momentul când, domnule Constantin Bostan, aţi venit la Roman să „testaţi” colegii noi, am făcut faţă cu brio. Atunci a fost prima noastră întâlnire şi n-am să uit niciodată emoţiile pe care le-am trăit în faţa comisiei ce copleşea prin prestanţă, profesionalism, severitate, un biet novice în ale meseriei. Anii au trecut şi chiar dacă întâlnirile n-au fost atât de dese, emoţiile începutului au făcut loc admiraţiei şi respectului pentru tot ce ,,se-ntâmplă la judeţeană”.
Ziua de joi 5 iunie 2014 va rămâne una specială în amintirile mele (cu siguranţă nu numai ale mele) şi nu pot decât să fiu mândră că un sfert de veac aţi condus breasla noastră. Mă simt onorată că v-am avut director şi mă bucur că mă număr printre norocoşii care pot spune ,,îl cunosc pe domnul Constantin Bostan!”.
Alături de gândurile bune de sănătate, senin pe cerul sufletului şi pensie lungă nu mă pot abţine să nu vă dedic un citat al lui Nicolae Iorga: ,,În sufletele mari viaţa bate ca valurile în stâncă şi cei mulţi înţeleg din ele numai nisipul ce cade”.
Pierderea e a lor !

Cu respect şi consideraţie,

bibliotecar Enea Doina

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Articole, Doina Enea și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.