Ligya Diaconescu – Sărutul iubirii (poeme)

DIACONESCU-Ligya-xwbM-ai întrebat

M-ai întrebat odată dacă mai poţi cânta
În camera aceea cu flori de câmp în glastre
În care orice clipă prea repede trecea
Dovada necesară a repetării noastre.

Acolo când e ziuă lumina plânge lin
Gândindu-se că noaptea, târziu o va răpune
Ne-mbălsămează vântul, ceru-i curat senin
Dar vai, dorul ce arde n-a mai ajuns la tine! >>>

Reclame

Interviu cu Ligya Diaconescu

ligia-diaconescu

Ligya Diaconescu

1. Ce este educatia literara?
O definitie standard ar suna cam asa : ,,Educaţia literară este o constantă de-a lungul întregii pregătiri a viitorului orator care nu îl va părăsi toată viaţa”. Parerea mea este ca educatia literara reprezinta o dorinta, o sete de a sti, a cunoaste cat mai mult si a-ti inmulti talantii atunci cand ai talent, cand Bunul Dumnezeu te-a inzestrat cu dragoste de frumos, de expunere a minunatelor trairi, sentimente ascunse, simtiri necontrolate si o scormonire a ceva… pentru-a gasi intotdeauna… mai mult, spre a ajunge la… „desavarsire”.

2. Cum este privita litera azi?

De catre manuitorii penelului, „scormonitorii” trairilor adanci, de catre iubitorii si insetatii de profund… care adesea se regasesc in poezie sau proza, litera este privita ca o necesitate, ca si aerul pe care il respiram, o sete permanenta pe care oricat de mult am dori sa o potolim , sa o stingem, reinvie, renaste din propria cenusa. Pentru responsabilii sectorului „Cultura” ai frumoasei, nepretuitei Romanii, de mult… litera nu mai reprezinta, mai nimic, nici chiar slujitorii acesteia (dar… mai bine nu mai continui, ma intristez!) >>>

George Petrovai – Operibus credite et non verbis (Credeți faptelor, nu vorbelor)

Dezastrul general al agriculturii românești este bine cunoscut. Atât de români, cât și de străini. Și totuși, în pofida angajamentelor sterile ale guvernanților și a resemnării tuturor acelora care – direct sau indirect – se identifică cu rămășițele țărănimii, situația agriculturii românești trebuie urgent și serios ameliorată. În caz contrar, toate sacrificiile și eforturile postdecembriste ale românilor sunt primejdios de zadarnice, iar interminabila noastră reformă se conturează din ce în ce mai mult în ofensă la adresa trăitorilor de pe aceste meleaguri, deoarece face ca democrația și libertatea să penduleze între vag și ostil pentru majoritatea zdrobitoare a celor care au fost împinși în mizerie.
Căci ce reformă este aceea în care toate sunt date peste cap și în care ceea ce până mai ieri era știut de bun, azi este dat drept rău, asta pentru ca interesele și profiturile potentaților să nu sufere vreo știrbire? Tot așa, despre ce respect al legilor, eficiență și sentimente patriotice se poate vorbi acolo unde aproape toată agoniseala unei familii onorabile se duce pe alimente nerușinat de scumpe, dar de-o calitate mai mult decât îndoielnică?
În perioada interbelică, cu nivelul mult mai scăzut al mecanizării din acele vremuri, România era considerată grânarul Europei. Astăzi, România importă cantități uriașe de alimente (peste 70% din necesarul consumului populației), și asta deoarece milioane de hectare de teren arabil sunt lăsate în paragină… >>>

Irina Lucia Mihalca – Aici, acolo, pretutindeni

Te simt al fluturilor,
ca semn că iubirea există, visule!
Pe malurile apelor,
sub clar de lună, plutim împreună,
de mână cu cerul, prin imaginile
ce trec prin noi, zărim ţărmul speranţei.
Ce frumoasă eşti,
mereu cu privirea căutând,
înconjurată de-o aură angelică,
răscolind lumile!

Sub cerul nesfârşit,
pe-un alt obraz al pământului,
suntem învăluiţi în mătasea
din care sunt întreţesute dorinţele.
Un dans în alb sunt ninsorile de clipe!
Ai în tine o putere colosală,
eşti lume din lumi fără de capăt,
ai descoperit ceva ce nu cunoşteai,
în acest triunghi al universurilor.
Unde eşti tu?- mă întrebi.
Aici, acolo, pretutindeni,
în inima noastră, iar tu,
acolo, aici, aproape, departe… >>>

,,Veronica Balaj, argintul viu al literaturii feminine din Banat” – Emilia Ţuţuianu în dialog cu Veronica Balaj

Poeta şi prozatoarea Veronica Balaj reprezintă un criteriu valoric de prim ordin în cultura românească, un condeier care știe să prețuiască clipa, existenţa şi frumosul.

Veronica Balaj

Veronica Balaj

„Vocea umană este un tezaur magic, atât de senzațional, încât împreună cu ea, poate vibra în timp o parte din noi”, mărturisea realizatoarea de emisiuni la Radio Timișoara, poeta si prozatoarea Veronica Balaj. Pasiunea pentru comunicarea pe unde hertziene s-a materializat, între altele, într-o colecție de voci ale unor personalităţi de marcă din cultura românească şi internaţională contemporană.

A avut fericita șansă de a fi autoarea timp de 15 ani – şi îi dorim şi pe mai departe – a două incitante emisiuni culturale radiofonice, care-i definesc personalitatea şi cărora, firește, le-a conferit an de an câte ceva din complexa ei personalitate. Absolventă a Facultăţii de Filologie, activitatea sa jurnalistică a început încă din anul 1982, a urmat apoi cursul postuniversitar de jurnalistică la Bucureşti (1984-1986), apoi cursul de limbă şi civilizaţie franceză la Universitatea din Neuchatel, Elveţia, în anul 2000, urmând un schimb de experienţă (stagiu) la France Culture, redacţia de la Radio France Internationale (1992), Radio Bruxelles (1994), Radio Trois Vallee, Paris (1995), invitată la Radio Charante Libre, Angoulême, Franţa (1994) etc. >>>

George Petrovai – Despre creaţie, moarte, om şi locul lui în aritmetica genezei

George Petrovai1. Creaţia şi moartea
Toate cosmogoniile antice impresionează prin subtilitatea cu care încearcă să ne apropie ba înţelegerea, ba fantezia de momentul unic al cutremurării genunilor de către voinţa supratemporală de afirmare. Este imposibil de ştiut dacă voinţa de-a face a fost totuna ori măcar concomitentă cu voinţa de-a fi, sau dacă prima i-a succedat celeilalte. Căci, lucru evident pentru oricine, pe-atunci nu exista înainte şi înapoi, sus şi jos, devreme şi târziu, întrucât nimicul şi golul nu aveau nevoie de coordonate spaţio-temporale pentru a găzdui inexistentul. Cum, dar, să gândeşti în veci negânditul şi să te orientezi în hăurile fără conţinut şi formă ale neantului?! Iată de ce subtilul Zuang Zi se arată complet descumpănit în faţa ilogicului năucitor de dinaintea oricărui început: „Eu pot să înţeleg că nefiinţa există, dar nu şi că nefiinţa nu există…”
Este cât se poate de clar că prin actul de creaţie s-au stabilit limitele conceptuale ale existentului nelimitat şi ale inexistentului răspândit potenţial şi metalogic pretutindeni în interiorul existentului. Astfel, moartea reprezintă deopotrivă cea mai implacabilă şi mai dureroasă formă de manifestare a inexistentului în lumea viului, căci moartea prezentă la tot pasul înseamnă inserţia eternului nimic în lumea efemerului. Tot aşa, întreaga zbatere a omului în decursul vieţii sale, nu apare înţeleptului ca un vrednic de milă nimic („Pulbere şi goană după vânt” rosteşte Eclesiastul), ambalat cu mai multă sau mai puţină pricepere în vanităţi, glorie, onoruri şi bogăţie? >>>

Iaşi – Concert extraordinar Eugen Doga

Premianţii concursului internaţional de Poezie şi proză “Starpress 2014″

Patru nemţeni premianţi ai Concursului de poezie şi proză: Daniela Bejan- Piatra Neamţ, Emilia Ţuţuianu- Roman, Mihai Ştirbu- Roman, Petruş Andrei – (Vaslui)

Revista Internationala STARPRESS– www.valcea-turism.ro a desemnat castigatorii Concursului International de POEZIE -Pentru Romanii din Intreaga Lume , STARPRESS 2012, editia a lV-a(care se desfasoara din doi in doi ani ) si ai Concursului International de PROZA – Pentru Romanii din Intreaga Lume, STARPRESS 2012 , editia a ll-a (care se desfasoara din doi in doi ani). Un număr record de concurenţi s-au înscris la cele două sectiuni, peste 10.000 (la editia precedenta , numarul acestora fiind 8497  ceea ce întăreşte încă o dată zicala “românul s-a născut poet !”STARPRESS-4-wb

CASTIGATORII Concursului Internaţional de POEZIE si PROZA pentru românii din întreaga lume “Starpress 2014 “

MARELE PREMIU –STARPRESS – pentru cea mai buna poezie:
TITINA NICA TENE- CLUJ – ROMANIA – – sejur pt. 2 persoane – 9 zile Hotel Casa Andrei / Eforie Nord / 25 august- 3 septembrie
MARELE PREMIU –STARPRESS – pentru cea mai buna proza scurta :
ELENA BUICA – Qubec / Canada – sejur pt. 2 persoane – 9 zile Hotel Rio / Jupiter / 25 august- 2 septembrie
MARELE PREMIU –STARPRESS – pentru cel mai bun roman :
DORA ALINA ROMANESCU – Mangalia / Romania – sejur pt. 2 persoane – 9 zile Hotel Premier / Olanesti / >>>

Concert extraordinar Eugen Doga la Iaşi

Vineri, 27 iunie,  pe scena de la Palatul Culturii din Iaşi, Opera Naţională Română Iaşi va susţine concertul extraordinar “Eugen Doga”, cu participarea maestrului, eveniment muzical transmis live şi la Cernăuţi. Despre compozitorul Eugen Doga se spune că ar fi cel mai mare compozitor român în viaţă. De aceea, pare un paradox faptul că românii îl cunosc prea puţin. Maestrul a mai concertat în capitală nu demult. Însă legăturile sale cu România datează încă de pe vremea comunismului. El este cel care a realizat coloana sonoră a filmului “Maria Mirabela”, însă noi îl cunoaştem în special pentru muzica din filmul “Şatra” care a rulat şi pe ecranele noastre sau din filmul “Gingaşa şi tandra fiară”, pentru care a compus şi celebrul său vals, apreciat pe întreg mapapondul. >>>

Irina Lucia Mihalca – poesis

Irina.Lucia.MihalcaAi văzut lumina întrezărindu-se…

Ai văzut lumina întrezărindu-se
în fiecare unduire a cuvântului răscolit în tine,
prin umbrele polarizate ce ţi-au întunecat privirea.
Pe fereastra pustiului din suflet îmi cânţi pierdut,
erai pe zidul palid al îndoielilor,
în mine ai regăsit acel prezent din tine.

O taină se-ascunde în noi, acum e ca atunci!
– noaptea din marea noapte a însingurării
şi a indiferenţei inimii –
Mereu ai crezut că nu ai voie, peregrinule,
acum ţi-e bine, mâine-ţi va fi la fel,
doar culorile se schimbă, azi îţi alegi albastru,
un verde marin îţi voi aduce mâine,
din care portocaliul se va împrăştia intens. >>>

Vavila Popovici: Festivalul de dans american – 12 iunie -26 iulie 2014

danzon-1-c-paula-lobo[1] (4)„Dansul este singura artă în care noi înșine suntem materia din care este realizată.” – Ted Shawn

Scriam într-un alt articol mai vechi despre dans, că este o geometrie a formei pe care o realizăm cu ajutorul părţilor constituente ale trupului nostru, este un mod de a exprima sentimentele, un mod de a exprima viaţa, atrăgând atenția că totul în jurul nostru dansează, uneori fără a ne da seama. Vedem frunzele copacilor valsând, vedem florile deschizându-se într-un „adagio”, legănându-se pe tulpina lor firavă, vedem valurile mișcătoare ale nemişcătoarelor mări şi oceane executând salturi, simţim rafalele de vânt trecând pe lângă noi în piruete şi multe, multe alte mişcări ale naturii, făcute cu graţia care de multe ori scapă atenţiei noastre. Dansul naturii, dansul trupurilor noastre înseamnă mişcare şi mişcarea înseamnă energie şi energia înseamnă viaţă. Dansul ne creează emoţii, ne permite descătuşarea unor simţiri, el înseamnă curaj, iubire de spaţiu, dorul de zbor înalt. El dăruieşte trupului graţie, frumuseţe, sănătate.
Orașul Durham din Carolina de Nord este cel care a atras companiile și dansatorii în desfășurarea Festivalului anual de Dans modern din Statele Unite, intitulat pe scurt ADF (American Dans Festival). Sezonul festivalului este cel de al 81 –lea și dispune de 24 de companii și coregrafi, unele americane, altele provenind din țări precum Irlanda, Israel și Africa de Sud. Spectacolele se desfăşoară în lunile iunie şi iulie ale anului, în sălile: Performing Arts Center (Centrul de Arte performante) şi Reynolds Industries Theater – Duke University (Teatrul Industriilor Reynolds – Universitatea Duke), din oraşul Durham, Carolina de Nord, cu participarea companiilor de dans, sub îndrumarea Directorului Jodee Nimerichter, care a adus salutul de Bun venit la această nouă sesiune a Dansului.
Dedicația celei de a 81-a stagiuni a acestui Festival a cuprins cuvinte de recunoștință pentru cei doi oameni extraordinari care au sprijinit constant consiliul de administrație ADF, Roger W. Hooker, jr. în calitate de director și mai târziu F.V. „Pete” Allison, jr., care prin înțelepciunea lor, conducerea transparentă, dăruirea pasională pentru dansul modern și relația cu comunitatea, au îmbunătățit Festivalul și au servit ca sursă de inspirație continuă.
Programul din acest an este alcătuit din: „Vertigo Dance Company”, „Gregory Maqoma/Vuyani Dance Theatre”, „Niv Sheinfeld & Oren Laor”, „Here and Now: NC Dances”, „Ballet Hispanico”, „Ismael Houston-Jones & Emily Wexler”, „Pilobolus”, „Musicians Concert”, „Adele Myers and Dancers”, „Cedar Lake Contemporary Ballet”, „John Jasperse Company”, „Ballet Preljocaj”, „Faculty Concert”, „Tere O’Connor Dance”, „Paul Taylor Dance Company”, „On Their Bodies)”, „Footprints”. >>>

In memoriam Sergiu Celibidache

Sala “Mihail Jora”, din cadrul Şcolii de Arte “Sergiu Celibidache”, din Roman, organizează joi, 26 iunie, la ora 17.00, o manifestare culturală dedicată marelui muzician Sergiu Celibidache, care a văzut lumina zilei la Roman, de la a cărei naştere se împlinesc, pe 28 iunie, 102 ani.
Intitulat “In memoriam Sergiu Celibidache”, evenimentul cuprinde o conferinţă legată de viaţa şi activitatea unuia dintre cei mai valoroşi dirijori şi compozitori ai tuturor timpurilor, susţinută de profesor doctor Ovidiu Trifan, cadru didactic al Şcolii de Arte din Roman şi de publicistul Gheorghe A.M. Ciobanu, autorul lucrării “Mileniul III pe portativ”, apărută în 2006, la Editura “Muşatinia”. La eveniment vor participa profesor Laurenţiu Dan Leoreanu, primarul municipiului Roman, oameni de cultură romaşcani, cadre didactice şi elevi din cadrul unităţii de învăţământ. Manifestarea va include şi un recital susţinut de tânărul pianist Andrei Preda, fost elev al Şcolii de Arte “Sergiu Celibidache”. Cu această ocazie, auditoriul se va putea bucura de performanțele pianului primit în urma turneului “Pianul Călător” din acest an, care l-a avut ca solist pe marele pianist Mihail Horia.

Această prezentare necesită JavaScript.

Ion Antonescu la Piatra Neamț

Marshal_Ion_Antonescu_IIPersonaj cotroversat în istoria noastră, Ion Antonescu a dat celebrul ordin: ,,Ostaşi, vă ordon: treceți Prutul!”, după cum se ştie, în urmă cu 73 de ani, din gara de la Piatra Neamț, în noaptea de sâmbătă (21 iunie 1941) spre duminică (22 iunie 1941).Armata română a intrat în război, atacând URSS, alături de Germania şi aliații săi. Potrivit profesorului Paul Vasiliu, unul dintre cei care l-au întâlnit pe mareşalul Ion Antonescu în acele zile “fierbinți”, a fost dascălul de limba şi literatura română, Alexandru Iftimie, autorul valoroasei “Monografii a Liceului Petru Rareş”, apărută, cu ocazia centenarului, în 1969. (A. Moise) >>>

Daniel Corbu – Pasărea neagră (Ultimul poem romantic)

Daniel CorbuLa o oră tîrzie din noapte pe cînd tocmai încetasem lucrul
la „Tratatul despre laşitatea lumii de la origini
pînă în prezent” şi urmăream pe internet
cele mai negre ştiri cînd tocmai aflasem că
în Costa Rica
criminalitatea printre elefanţii albi crescuse
îngrijorător
că un bărbat aprins de viol a siluit nouă femei
într-o singură zi undeva prin Canare
şi mafiile au sechestrat din nou copilul
miliardarului Hababis că lucrurile prinţesei Diana
se vînd prin talciocuri umbroase
că la Holywood lui Shakespeare i se pune pe cap
o cenuşă postmodernistă înecăcioasă
acră şi grea ca un tren de soldaţi
că nişte omuleţi verzi prieteni ai omului
participanţi la Podul de flori intergalactic
au mai ocupat trei insule în Pacific
auzii un zgomot venind prin fereastra deschisă
un zgomot prelung şi macabru ca de OZN-uri nervoase
îmi dezlipii ochii de la multicolorul ecran internet
şi văzui orbitoarea lumină cum vijelioasă
îmi intră în cameră
apoi o rafală de aripi îngheţă încăperea
lăsîndu-mă încremenit în barocul meu scaun pluşat
şi deasupra şemineului un corb princiar se-aşeză
privindu-mă fix. >>>

Irina Lucia Mihalca – poesis

Acolo, în inimă…

Acolo, în inimă, extindem lumile prin îngemănare,
naşterea unor locuri noi, nepopulate, încă, răsar sub ochii noştri,
te-ating în mijlocul cântecului născut în somnul
unei alte note pe buzele tale,
rotiri de priviri într-un vals al pasiunilor
cu un surâs împărtăşit.

Umbre şi semne-n serpentine străbat paşii iubirii,
cuvântu-şi începe tăcerea prin care totul apare,
un călător, spre zările albastre, a cărui aripă creşte din mine.
Încă nu ştiu cine sunt până nu devin altcineva.
Unde să găsesc locul acela în care
te voi lăsa să pătrunzi? Unde-i jocul literelor?

O să mă clădeşti în tine aşa cum eşti tu,
nemăsurată revelaţie, descoperire divină,
miracol frenetic şi posesiv,
acum te-nţeleg, tânjim după noi,
un drum spre începuturile noastre. >>>

Adina Dumitrescu – poezie

teamă

mergea cu spatele încovoiat de ani şi nevoi
ocupând toată cărarea
un rest de cosiţă ca spicul de grâu
acum coliliu i-atârna, virgulă între o mie
de fapte, de gânduri, de zile,
avea poale lungi, zdrenţuite
păcate nespuse, uitate pe jumătate
târa după ea.
nici n-o cunoşteai. îţi lipsea de la ea, doar cosiţa.
te-am văzut repezindu-te, căutând şi
lipindu-te de spatele ei.
erai firav, înfrigurat, rătăcit
căutai flacăra, poate doar pâinea
sau mălura din grâu. poate-ţi lipsea doar virgula.
te-ai lăsat ridicat. te-a purtat ca pe-un sac până-n scoc
te-ai temut de valţul de moară,
nu te-a pus jos fruntea să-şi şteargă.
s-a temut pentru tine, pentru ea,
s-a temut de răcoarea din spate-i la lipsa ta
ca de-nchiderea ochilor
şi-aţi trecut amândoi mai departe de moară, >>>

Ion Antonescu – Testament

Români, fraţi dragi şi încercaţi,

Cugete risipite, vetre stinse şi trădate,

Români smulşi din glia sfinţită

cu sudoarea muncii strămoşeşti,

Vouă, vă închin toată durerea şi toată nădejdea mea.

De două zeci de veacuri stăm înfipţi şi neclintiţi în stâncile Carpaţilor, după cum de două zeci de veacuri stă Traian înfipt şi neclintit în stânca Romei. Ca şi columna lui Traian suntem unde am fost şi ramânem unde suntem. Istoria noastră oferă un spectacol unic: am păstrat intacte trăsăturile caracteristice ale rasei latine. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu graiul nostru, care este unul şi acelaşi din Maramureş şi până la Timoc…Şi veşnic am rămas hotar şi temelie de civilizaţie în contra tuturor dărâmătorilor şi a tuturor cotropitorilor.

Aceasta a fost legea noastră. De aici vine mândria noastră tăcută, în faţa cotropirii ca şi în faţa prieteniei. N-am răspuns la sălbăticie cu violenţă. N-am urât niciodată. N-am privit cu trufie închipuită şi gălăgioasă în jurul nostru ca să ne ascundem slăbiciunile. Învingători, nu am lovit în învinşi. Viaţa, drepturile şi bunurile învinsului au fost de noi totdeauna respectate. Omul a fost pentru noi om, chiar când am suferit de ura şi de apăsarea lui.

De aceea nu ne-am înnecat durerea în mândrie, iar din revoltă ne-am făcut noi temelii de viaţă. N-am atacat niciodată pe nimeni. >>>

Adina Dumitrescu – Florile Brusturetului

Oricâtă reverie mi-ar aduce, oricât aş vrea, n-am să vă povestesc acum despre fragile tulpini, adevărate ace verzi ieşite-ntre stânci, despre fire oblice îndreptate spre soare ca şarpantele şindrilei caselor româneşti, n-am să vorbesc despre noduri din care ies frunze lanceolate ascuţite ca lama pe margini şi nici despre flori delicate, pentru a căror culoare, paleta Maestrului Universal, în aplecare, a vărsat peste roşu, picuri de violet şi granat, scame albe din tuburi de vopsele uscate, suflându-le apoi lacul trăiniciei. Nu, n-am să vă vorbesc despre Garofiţele Pietrei Craiului sau despre Genţianele dinspre poale, nici despre verdele aiuritor al arborilor însoţitori de drum dinspre sau spre Cheile Dâmbovicioarei, despre căciuli verzi peste stânci joase sau despre şuviţe albe de calcar ce-n onduleuri mai mici sau mai mari, însoţesc roci, ca şi când n-ar avea altă treabă, decât despărţindu-le.
Au trecut mulţi ani, dar văd şi acum drumul spre Brusturet, acel loc pentru care, de câte ori mergeam spre Braşov pe Rucăr- Bran, făceam un ocol, lăsam în urmă intrarea în peşteră, podul şi ne opream la cabana-restaurant de sub masiv. S-a întâmplat într-un an să fiu aşa de supărată pe oameni, încât să nu-mi doresc să ne petrecem niciunde concediul. Ca o ultimă încercare mi s-a propus Brusturetul. Niciodată nu înnoptasem acolo, cu toate că-l cunoşteam ca-n palmă. De undeva am simţit cum se-aprinde şi se stinge o scânteie. Am plecat. Iniţial am luat o cameră la motelul construit câţiva zeci de metri mai spre amonte. Era o privelişte de zile mari din balcon înspre râu, spre verdele nesfârşit al pădurilor ce încercuiau piscurile, lăsând goi doar versanţii unui masiv neverosimil, ireal. Numai că seara a adus cu ea un autoturism de Bucureşti din care două familii tinere descărcau bagajele cu frenezia începutului de vacanţă. Un casetofon a umplut motelul, cheile, pădurea, a urcat masivul Piatra Craiului şi-a rămas pe on până dimineaţa. În zvârcolirile nopţii mi-am amintit de căsuţele din lemn aferente restaurantului. Bine, dar e spaţiu prea mic, doar două paturi înguste, unde să încapă şi un copil? Afară pe prispă nu încăpeau decât două scăunele pe care, hai să zic, mi le-ar fi împrumutat cei de la cabană, dar restul? Ca de obicei, când plecam în concediu luam cu noi tot echipamentul de care am fi avut nevoie în caz de campare. Orice oprelişte mi-aducea gândul în faţă era ştearsă rapid, ca şi când trebuia să fim acolo, adică la căsuţe şi mai ales în acea perioadă. Am rămas. Pe drumul înspre Peştera Dâmbovicioarei am întâlnit trei case ţărăneşti răzleţe, un bărbat îşi făcea de lucru cu nişte araci, iar la întoarcere, acesta ne-a aşteptat. >>>

Mariana Cristescu – O carte pentru Nobel: „Ispita izbăvirii” de Mihai Sin

Motto: „Stinge cu dreapta Ta cea atotputernică focul ce m-a cuprins!”

„Ispita izbăvirii” este titlul ultimului roman al lui Mihai Sin, apărut şi lansat postum de editura „Nemira” din Bucureşti, cu câtva timp în urmă.
O carte trudită, densă, o parabolă uluitoare prin complexitatea, profunzimea şi dureroasa francheţe a discursului, o carte matură şi responsabilă despre condiţia dramatică a intelectualului vremii contemporane româneşti, peregrin întru regăsirea Adevărului Unic al sinelui.
Într-o lume ternă, lipsită de orizont, într-un univers ostil, golit de repere valorice esenţiale, ziaristul cândva celebru, asumându-şi condiţia de… boschetar, trăieşte experienţa dantescă… a Iadului pământean la parametri dezumanizanţi, căci…„Diavolul s-a întins peste măsură, din pricini pe care nu le cunoaştem” – scrie Mihai Sin. – „Ar trebui create noi instituţii, să apară noi forţe, care să reprezinte calea lui Dumnezeu. Dar iarăşi: cine şi cum anume, când omenirea pare să nu mai producă anticorpi care s-o apere de forţele Răului? Întrebări şi întrebări, în absenţa răspunsurilor. (…) Căutăm cu disperare răspunsuri concrete şi soluţii, pentru a nu asista neputincioşi la distrugerea spiritului şi genei naţionale identitare. Putem să credem că mai sunt şi alţii ca noi, care vor avea mijloace mai consistente de a găsi măcar o parte din răspunsuri”. >>>

George Petrovai – Balada-nțigănirii necurmate

Oriunde ochii ți-i arunci
pe-ntinsul plaiul străbun,
dovezile de-nțigănire
au devenit un fapt comun.

Nu doar prin aprigi ciorditori
ce fac din furt o meserie,
ori prin cohorte de milogi
cu diplome-n ticăloșie,

ci prin acel ceva distinct
ce-n nație s-a-nsinuat,
încât în spirit România
pare un țigănesc olat…

Și cum să fie altminteri
când legile-s de hoți făcute
ca mai apoi prin juzi corupți
sa fie astfel aplicate, >>>

Titi Nechita – Magie

Trece vara peste deal
Înflorind cărările,
Câmpul verde, ireal
Îşi îmbracă iile.

Ies mândrele la hotar
Să-mpletească zările
În cununi de chihlimbar
Să-şi afle ursitele.

Focuri se aprind pe culmi
Să-mblânzească relele
Venite din alte lumi
Să tulbure apele.

Cântă păsările-n crâng
Să joace Frumoasele,
S-ajungă poamele-n pârg
Să-mplinească visele! >>>

Eugen Simion – Creangă în postmodernitate


conferinţă în cadrul Zilelor Bibliotecii Judeţene „G. T. Kirileanu” Neamţ

Irina Lucia Mihalca – poesis

Acolo de unde ne izvorăşte apa

În cercul vieţii, retras, undeva,
în amfora din tine,
storci esenţa
în călătoria din adâncul memoriei,
– melancolia şi misterul acelei pânze –
acolo de unde ne izvorăşte apa…

În noaptea asta, ca-ntr-un vis,
– un vis e viaţa –
în verde-crud salcâmul
ne-a explodat în faţa ferestrei.
Împrăştiate petale, pe fiecare ramură,
în cercul de lumină,
– acolo unde ajung sufletele când
se topesc din iubire –
Ca o furtună de zăpadă,
un cer de flori îşi aruncă umbrele,
Ascultă cum adie vântul
şi cântul frunzelor legănate uşor,
acolo, sus, aproape de cer,
mistuind stelele…
În sevă stă adevărul, un adevăr trăit,
Iubirea are o limbă comună:
emoţia, exaltarea, înălţarea
şi cercul de lumină,
acestea-s treptele timpului unei iubiri! >>>

Drăgaica sau Sânzienele

SanzieneleIn ziua de 24 iunie a fiecarui an bisericesc, Biserica Ortodoxa face pomenirea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, cunoscuta in popor si cu denumirea de Dragaica sau Sanziene.
Biserica Ortodoxa serbeaza de obicei ziua mortii sfintilor, ca ziua lor de nastere. Numai Maica Domnului si Sfantul Ioan Botezatorul fac exceptie de la aceasta regula; ei au privilegiul de a li se sarbatori atat zamislirea (23 septembrie, 9 decembrie) si nasterea (8 septembrie, 24 iunie), cat si alte evenimente din viata lor (ca Bunavestire, Aflarea capului Sfantului Ioan Botezatorul).

Sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul are un temei biblic, pentru ca evenimentul amintit este consemnat de Sfantul Evanghelist Luca cu amanunte in Evanghelia Sa. Nasterea aceasta a avut loc cu sase luni inainte de cea a Domnului lisus Hristos. Sarbatoarea apare atestata documentar in secolele IV-V, cand se fixeaza definitiv si data Craciunului.
Sarbatoarea Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul, la 24 iunie, se pare ca a fost instituita dupa unii cercetatori, spre a inlocui sarbatorile pagane, cu caracter agricol sau naturist, din epoca solstitiului de vara (22-23 iunie). >>>

Imagine

Ion Ratiu

Constantin Enianu – Galactica psyhelp

Jacob Levy Moreno, sociolog şi psihiatru american, originar din România, este creatorul Sociometriei, o teorie şi un grup de tehnici şi procedee pentru măsurarea unor elemente de psihologie socială a grupurilor mici, în special a relaţiilor de atracţie sau respingere a membrilor acestor grupuri. Sub înrâurirea lui Freud, Moreno afirmă că structura intimă a structurilor sociale este latentă şi nu devine manifestă decât dacă este provocată experimental cu ajutorul anchetei sociometrice, care urmăreşte să obţină de la fiecare membru al grupului declaraţii despre ceilalţi membri: dacă îl simpatizează sau nu şi dacă socoteşte că e sau nu simpatizat de aceştia. Răspunsurile de alegere“şi de respingere se calculează matematic şi se redau sub forma unor sociograme. Tehnicile sociometrice (testul sociometric, testul configuraţiei sociale, psihodrama) permit nu numai cunoaşterea structurii latente a grupului, ci şi orientarea mai riguroasă a terapiei sociale a grupurilor mici anormal constituite. Aceste tehnici sociometrice elaborate de Moreno au dat naştere şi teoriei microsociologice, conform căreia societatea globală (macrosocietatea) nu ar fi decât un ansamblu de grupuri „micro-sociale, terapia tuturor grupurilor microsociale putând aduce cu sine automat asanarea întregii societăţi. De exemplu, eventuale conflicte din cadrul macrosocietăţii, fiind considerate ca fenomene de patologie socială, pot fi vindecate pe căile microsociologiei. >>>

Festivalul literar ,,Mihai Eminescu”, ediția a VII-a, Dumbrăveni, Suceava

Eminescu„Fără Eminescu, neamul nostru ar fi neînsemnat şi aproape de dispreţuit.” (Emil Cioran)
…Optimism, cultură, creștinism, moralitate, profesionalism, promovarea adevăratelor valori, acestea sunt câteva dintre coordonatele de acum tradiționalului Festival literar „Mihai Eminescu”, frumoasă manifestare culturală aflată la cea de-a VII-a ediţie, care s-a desfășurat sâmbătă, 21 iunie a.c., în excelenta organizare a Primăriei comunei Dumbrăveni, Suceava, reprezentată prin primarul Ioan Pavăl, prin secretarul Mihai Chiriac și prin preotul Constantin Jaba. Evenimentul s-a bucurat de participarea mai multor invitaţi, personalități culturale de marcă, oameni politici, cadre didactice, pasionați de literatură şi a unei consistente audiențe. Printre personalităţile academice sau/şi eminescologice s-au numărat: acad. Eugen Simion, acad. Mihai Cimpoi, acad. Nicolae Dabija, acad. Bogdan Simionescu (fiu al acad. Cristofor Simionescu, născut la Dumbrăveni), acad. Maya Simionescu, acad. Vasile Tărâţeanu, prof. dr. Tudor Nedelcea, prof. dr. Th. Codreanu, prof. dr. Nicolae Georgescu, dr. Lucia Olaru Nenati, prof. dr. Vasile Spiridon ș.a.
Dintre numeroșii slujitori ai condeiului prezenți spicuim cu totul aleatoriu câteva nume: Emilian Marcu, Ion Beldeanu, Ion Cozmei, Gheorghe Bâlici, Viorel Dinescu, Mihai Sultana Vicol. În grupul celor sosiți din Botoşani, alături de Ștefan Dodiţă şi colecţionarul Mihai Cornaci, s-a aflat printre alţii şi d-na notar Lili Bobu, autoarea unei lucrări bibliofile de excepţie dedicată acad. Nicolae Dabija şi care a susţinut o frumoasă intervenţie în care a recitat și un poem adecvat evenimentului din creaţia poetei Lucia Olaru Nenati. >>>

Titi Nechita – Clopoţelul ia vacanţă!

Ce mai chiu şi veselie
Se aude pe cărare!
De-acum şcoala e pustie;
A venit vacanţa mare!

Cerul s-a mai luminat,
Norii nu mai dau târcoale;
Doar pe uliţa din vale
Este mai aglomerat!

Lume multă, pas vioi
Se îndreaptă către şcoală,
Glasuri multe dau năvală
Ca albinele în roi! >>>

Sifora Sava – versuri

” Ie”- Sânziană – Ană – Iuliană

Pretutindeni ”Ia” noastră s-o purtăm simbol:
La 24 iunie sărbătoarea ”Sânzienelor”

Flori gălbenele….ploaie de stele…
pe tulpinițe fidele.
Risipiți parfum în păduri…. pe câmpii…
printre grâne aurii.
Sânziană de la sfântul Ion,coroniță de dor
pe fruntea mândrelor.
Sânziană buna mea, ca și leac eu te-aș lua
pentru dragă Mama mea.
Ziua sânzienelor este ”Ziua florilor de câmp”
binecuvântate pe pământ
Coronițe gălbenele, româncuțe inteligente,
frumușele…să răsune lumea cu ele. >>>

Isabela Vasiliu-Scraba: Noica în cifru “humanist”

Motto: „Dobândirea puterii îl ajută [pe artist] să nu mai vadă că scrie rău și din ce în ce mai rău, că pagina lui e săracă și din ce în ce mai săracă”– Mircea Ciobanu (1940-1996).

Constantin Noica diferenţiase domeniul “spiritului” (al filozofiei) de acel domeniu al “sufletului” unde ar intra religia (cu excepţia spiritualităţii indiene), binele din domeniul social şi politic şi psihanaliza. Tristeţile lui Cioran, exprimate aforistic, ar reprezenta domeniul istorismului, cum spunea Petre Ţuţea (1). După Noica, asemenea tristeţi sînt de resortul “sufletului”. Gabriel Liiceanu, pe la patruzeci de ani, punea pe seama unor imbolduri demonice, tiranice şi negative refuzul lui Constantin Noica de a încadra în domeniul “spiritului” tristeţile cioraniene (Jurnalului de la Păltiniş , Cartea Româească, Bucureşti, 1983, p.164).
Neintrând în domeniul “spiritului” prin niciuna din cărţile sale, protejatul lui Noica a reuşit să păstreze peste ani confuzia dintre spirit şi suflet. Amestecarea domeniului filozofiei cu domeniul politicului şi conservarea nebulozităţii privitoare la distincţia operată de Noica între suflet şi spirit s-a văzut din cele spuse de G. Liiceanu pe când avea 50 de ani: “Dacă ar fi de luat o lecţie de la Noica, la ora actuală, la nivelul filozofiei istoriei ar fi că noi trebuie să ieşim din infernul comunismlui fără să intrăm în pseudo-paradisul Occidentului” (rev. “Euphorion”, Sibiu, II, 6-8/1992). >>>

Vavila Popovici – Credința trebuie să ne unească!

„Dacă oamenii sunt atât de răi, având o religie,
cum ar fi, dacă nu ar avea-o?”
  Benjamin Franklin

Zilele acestea am citit articole și comentarii care m-au întristat. Până acum Biserica era criticată că rămâne în urma spiritului vremii, acum, că o ia prea înainte. Totul îi deranjează pe necredincioși, pe cei care dintr-un spirit de revoltă sau chiar ură, desconsideră religia și biserica și pe cei care o conduc. Petre Țuțea spunea: „… Între un credincios și un necredincios, nu există nici o legătură. Ăla e mort, sufletește mort, iar celălalt e viu și între un viu și un mort nu există nici o legătură…”.
Fără pic de condescendență, jurnaliști și comentatori atacă Biserica, vorbesc împotriva Religiei. Și știm că întotdeauna Bisericii, dar și preotului care ocupă un rol major în viața noastră, trebuie să li se acorde respectul. Cred că Dumnezeu este Cel care are dreptul să judece Biserica și preoții; orice preot poate greși, dar el va da seama înaintea lui Dumnezeu pentru binele și greșelile sale. Mă întreb de ce mai avem nevoie de Biserică, de preoți, de ce ne mai botezăm copiii, de ce ne înmormântăm creștinește părinții, dacă-i hulim? Fără să fim experți în teologie, ne dăm seama că mergând la Biserică, ascultând slujbele și predicile, simţim că sufletele noastre se ataşează de Biserică, înțelegând și iubind Divinitatea. Părintele Ilie Cleopa, renumit trăitor al credinței ortodoxe, spunea: „După cum nu se amestecă aurul cu cenușa, așa nu se amesteca la preot păcatele lui cu harul care este dat de la Dumnezeu, măcar de ar fi el cât de păcătos”. >>>

Angela Furtună şi alţii 99 de poeţi de forţă, vă invită la „Poezia la Iaşi ”: Iaşi – capitală a poeziei şi a culturii europene

ANGELA FURTUNA SUSTINE POEZIA LA IASI.Scriitoarea Angela Furtună va participa, alături de 99 de alţi poeţi români din ţară şi din diaspora, ca invitat oficial, la manifestările celei de a doua ediţii a Festivalului Internaţional al Educaţiei, ce va avea loc la Iaşi , în intervalul 20-29 iunie. După cum anunţă principalii coordonatori ai evenimentelor destinate Poeziei, scriitorul, publicistul şi jurnalistul Adi Cristi, director al Casei de Cultură „Mihai Ursachi” din Iaşi şi scriitorul şi jurnalistul Cassian Maria Spiridon, Preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Iaşi, al revistei Poezia şi al revistei Convorbiri literare, în perioada 22-25 iunie 2014, la Iaşi va avea loc Festivalul internaţional „POEZIA LA IAŞI ”, ediţia I, la care vor participa 100 de poeţi din România, Republica Moldova, Ucraina, Serbia, Franţa, Israel. Poeţilor invitaţi la prima ediţie a Festivalului Internaţional ”Poezia la Iaşi ” li se va conferi la final titul de POET AL IAŞULUI, de către Primarul Municipiului Iaşi. BT AFIS 9001X1400 MM afis presa color >>>

Vasile Ursachi – Cetatea dacică de la Brad

Vaslie UrsachiAşezare tipică de luncă, satul Brad, comuna Negri, judeţul Bacău, se află la adăpostul unui bot de terasă de pe partea stângă a Siretului, la 25 km în amonte de oraşul Bacău. Lunca Siretului, largă în această zonă de până de 6 km, oferă mari posibilităţi pentru activităţi umane, favorizând apariţia şi dezvoltarea a numeroase localităţi.
Valea Siretului, o adevărată coloană vertebrală a zonei estcarpatice, a constituit în toate epocile un spaţiu ce a oferit cele mai prielnice condiţii de locuire şi apărare. În afară de apă, existentă din belşug în bogatele izvoare şi apele curgătoare ce se varsă în Siret, această zonă oferă posibilităţi diverse privind practicarea unor vechi îndeletniciri ale oamenilor care au locuit aceste teritorii: agricultura, creşterea vitelor, pescuitul, vânatul şi diverse meşteşuguri legate de abundenţa unor materiale, cum ar fi: lemnul, lutul, pieile etc.
Aşezarea dacică de la Brad a fost descoperită în anul 1962 de către Al. Vulpe de la Institutul de Arheologie din Bucureşti şi Vasile Ursachi de la Muzeul de Istorie din Roman, cu ocazia unei cercetări de suprafaţă întreprinsă pe valea Siretului. Staţiunea nu a fost semnalată până la această dată.
Cetatea geto-dacică de la Brad este situată în partea de SV a satului cu acelaşi nume, pe terasa stângă a Siretului, la jumătatea distanţei dintre Bacău şi Roman. În acest loc terasa înaltă, de peste 35 m de la nivelul apei Siretului, pătrunde mult în zona de luncă a văii acestui râu, formând un platou cu o mare vizibilitate asupra terenului din jur. De pe botul acestei terase se poate controla o mare parte din zona văii Siretului, constituind din aceste motive, un minunat loc pentru dezvoltarea unei aşezări cu funcţii administrative, economice sau militare. >>>

Irina Lucia Mihalca – poesis

Acel zbor cu viaţa

Nemuritoare poveste de iubire!
Aţipit în lumina cerului te vezi
în oglinda mea
şi-auzi cum ţi se deschid porţile,
ca un miraj ce te-nvăluie
din care nu te mai dezmeticeşti.

O revelaţie, o barca pe valuri,
un călător, tu ştii cine eşti?
Pentru că-ţi simt inima
am uitat semnul întrebării,
eşti mult mai mult
decât ce vezi cu ochii unui copil.
Trezit parcă din somn,
ţi-am vazut inima şi jocul,
în tine e-un clocot, o frământare
şi-o dorinţă ce nu te lasă liniştit,
atunci eşti impăcat, acel transfer al prezenţei,
doar cerul e deasupra pe-acelaşi palier.
Prinde-ma de mană
şi-acolo vom fi pentru totdeauna! >>>

Ovidiu Cărpuşor, un nume de referinţă în pictură

Sighisoara, 50x40 cmUnul din cei mai talentati tineri pictori romani la aceasta ora este Ovidiu Carpusor din Brasov, autor al unor lucrari care au impresionat de la un capat al lumii la celalalt. Carpusor a avut o activitate intensa in ultimii ani, iar picturile sale au putut fi admirate in toate colturile lumii. Iata cateva aprecieri ale criticilor care i-au vazut lucrarile, un CV al artistului si o serie de picturi impresionante.
« Expunerea unei icoane realizate de Carpusor alaturi de operele maestrilor Michelangelo si Rafael, intregeste in mod fericit o interesanta prezenta romaneasca la Vatican.» Evenimentul Zilei 2001
«Expozitia avand ca tema Venetia, reprezinta o etapa a drumului sau consecvent al aprofundarilor de viziune si al pefectionarilor tehnice. spre investigarea analitica a temei, ceea ce confera statut cognitiv unei perceptii vii si indelung exersate, resemantizand documentarul sub puterea unor rigori de gandire plastica. Cu o lacomie perceptiva dublata de ambitia unor izbanzi in ceea ce priveste impactul figurarii iluzioniste sau realiste utilizeaza maniere de lucru diferite, vehementele gestuale si cromatice din unele tablouri care reprezinta masti si personaje carnavalesti se restrang in gratii caligrafice care redau conflictul dintre iluminarile radioase si intunecarile tulburi reflectate in apele canalelor venetiene. >>>

Veronica Balaj – ,,Exil de zi şi noapte”: Prefaţă de Graţiela Benga

Exil de zi si de noapte_Page_01Nu mulţi sunt aceia care trăiesc aşezarea în cultură cu bucuria cu care o trăieşte Veronica Balaj. Reputat jurnalist, Veronica Balaj este şi autoarea unui şir de volume (de poezie şi proză), aşteptate cu interes pe scena culturală a Timişoarei. Cu îngerul la arat (1998), Ritualuri de scrib (1998), Băutori de nepăsări (2003), Poeme în civil/Timeless Hallucinations (2006) sunt câteva dintre exemplele care pot da oricând măsura sensibilităţii lirice a Veronicăi Balaj. Nici construcţiile narative de mai mică sau mai mare amplitudine nu îi sunt străine, autoarea exersându-şi condeiul atât în proză scurtă (Ploua la Troia — 1994), cât şi în roman (Sărbători amânate — 1993, Baltazara — 2001, Carnavalul damelor — 2006).
Exil de zi şi noapte apare într-un ceas al recapitulărilor. O recapitulare secvenţială, pentru buna fixare a unor etape înainte de a păşi, cu încredere, mai departe. E o carte în ale cărei secţiuni sunt adunate poeme din volumele publicate în anii anteriori (Poeme în civil şi Băutori de nepăsări), dar şi poeme noi, vorbind în numele stărilor de acum. Aşadar, nu doar o antologie este Exil de zi şi noapte, cât mai degrabă montajul unor cadre lirice astfel încât, dincolo de cele trei momente ale înregistrării, să se descopere evoluţia subiectivităţii în timpul ei natural.
De o plasticitate care vrea să îmbine forţa devenirii cu delicateţea contururilor, poemele primei secţiuni concentrează cu precădere patosul mărturisirii. Indiferent de starea interioară dominantă (de la tristeţe, însingurare şi confuzie până la uimire şi exuberanţă), din versurile Veronicăi Balaj se răsfrânge bucuria decupajului cultural, prilej de liberă confesiune şi de spectaculoasă fantazare. Adăpostită în adâncurile memoriei sau în zonele neştiute ale interiorităţii, realitatea (ne)văzută e adusă mai aproape şi luată în posesie. La fel, cuvintele realităţii — înşirate într-o mărturisire lirică sau smulse de sub membrana imprevizibilă a oniricului. >>>

Aspazia Oţel Petrescu despre o profeţie a Părintelui Justin Pârvu şi despre jertfa Duhovnicului Neamului pe altarul ortodoxiei româneşti

Doamna-Aspazia-Otel-Petrescu-Feb-2013-Foto-Cristina-Nichitus-Roncea
Doamna Aspazia: “Ortodoxia este o cupolă imensă, sub care au venit și cei chemați, și cei nechemați, după cum a spus Mântuitorul. Dar n-au venit dezbrăcați de ceea ce sunt. Au venit cu ceea ce erau. (…) Rușii se folosesc de ortodoxie pentru panslavismul lor. Nu le-a ieșit dominația cu internaționala comunistă, acum vin cu internaționala zis ortodoxă. Eu sunt ortodoxă și româncă. Punct.”

Reporter: – Care este locul pe care Părintele Justin îl ocupă în spațiul românesc ortodox?
Doamna Aspazia Otel Petrescu: – Părintele Justin a fost un foarte mare creștin, dar a fost un creștin luptător, un creștin ostaș. Dacă ar fi să-i dau o etichetă, deși am oroare de lucrul acesta, a fost ostaș al lui Hristos. S-a înrolat în oastea lui Hristos și a luptat sub acest drapel. Noi ne-am considerat ca o cruce, brațul vertical fiind dragostea pentru Părintele veșnic, iar cel orizontal fiind dragostea pentru neam. Dumnezeu m-a scos dintr-un anumit pământ, dintr-un anumit popor, și n-a făcut-o că așa a avut El fantezii atunci, ca Aspazia Oțel să se numească ortodoxă și româncă. Am un locușor al meu în misiunea pe care Dumnezeu mi-a încredințat-o, punându-mă anume în acest loc și dându-mi această etnie. Altfel, mă făcea să mă nasc într-un neam internațional, care are de toate în el. >>>

Apariţii editoriale: Andreea Mîrţ – ,,Căldura rece a lumii”

andreea-mirtAndreea Mîrţ, elevă în clasa a IX-a, a lansat primul ei volum de versuri.
Marţi, 17 iunie, şcoala din Pildeşti a fost gazda unui eveniment deosebit. Andreea Mîrţ, elevă în clasa a IX-a la Colegiul Naţional “Roman-Vodă”, absolventă a şcolii din Pildeşti, a ales şcoala în care a învăţat opt ani pentru a lansa primul ei volum de versuri. Alături i-au stat fosta şi actuala dirigintă, amândouă profesoare de limba română, foşti profesori şi colegi de şcoală, părinţii, preoţii din comunitate, toţi cei care au sprijinit-o, astfel încât visul de a-şi vedea numele pe coperta cărţii să devină realitate. Volumul “Căldura rece a lumii” a apărut la editura “Serafica”.

,,Foarte lume mă întreabă cum am început să scriu. Cred că am pornit pe acest drum în clasa a V-a, când doamna dirigintă Cosmina Chirilă a picurat asupra mea încredere, voinţă şi curaj. Cu ajutorul ei am crescut în gândire, imaginaţie şi, totodată, sufletul meu a început să capete culoare. Îmi place să citesc şi să scriu. Cred că, citind, descopăr lumea şi universul care mă înconjoară, iar prin scris dau glas ideilor şi sentimentelor mele. Îmi doresc ca ceea ce fac să-i bucure pe cei din jurul meu şi să aducă un strop de fericire, speranţă, încredere celor care mă cunosc, şi nu numai. Cred că, prin încredere şi idealuri, lumea se poate schimba, chiar şi prin lucruri mici, cum ar fi un zâmbet, un cuvânt, un vers, o poezie. Cu fiecare poezie pe care o scriu, cred tot mai mult în visul meu: acela de a arăta oamenilor frumuseţea unei vieţi definită prin fiori de iubire, prietenie, bunătate, speranţă. Aşadar, aspiraţia mea este aceea de a schimba lumea prin fiecare idee, vers, poezie”, a spus, emoţionată, tânăra poetă. >>>

Irina Lucia Mihalca – poesis

Irina.Lucia.MihalcaDe unde vii şi unde pleci?

Îmbrăţişaţi am trecut, prin vălul de vis,
spre tărâmul florilor şi-a iubirii,
(niciodată nu e prea târziu să ajungi acolo)
tu şi eu, în dansul libertăţii, privindu-ne,
două chipuri, două trupuri, două inimi
care bat într-un ritm şi-un suflet, al tău şi al meu,
în ochii tăi văd lumina, în ochii mei o regăseşti,
iar cerul e mai albastru, în armonia lumii
cântăm acelaşi cântec,
binecuvântând aceste clipe şi infinitul lor.

Prin dimineţi sparte şi întunericul ce ne-nconjoară,
primejdia despicată le-nghite,
furtuni ne răscolesc absenţa atât de dureros,
în foile unei cărţi sunt ascunsă,
ca un povestitor desfăşor cuvintele
de la început până la sfârşit,
în toate există un timp pentru a trăi
şi-un timp pentru a muri, o viaţă este sigur. >>>

Daris Basarab – Dor de ducă

Daris BasarabMotivaţie

Dor de ducă… ce frumos sună această sintagmă la noi! Oare de când a intrat în vocabularul curent al românului? Cred că dintotdeauna! Da, aşa trebuie să fie. Altfel, cum aş putea explica faptul că de mic copil am simţit un ,,dor” mistuitor de necunoscut care mă cuprindea ori de câte ori auzeam pe cineva descriind locuri şi întâmplări din alte lumi, lumi pe care le urmăream cu degetul pe hartă, încercând să reconstitui cele auzite.
Prezenţa în preajma noastră, a copiilor vreau să spun, a acelui personaj hulit, ,,vagabondul”, în viziunea bunicii, a unchiului Alex, cum îi plăcea să i se spună, Saşa pentru cei din lumea lui, ne fascina. Îi plăceau copiii pentru că ştiau să-l asculte, pentru că îl întrerupeau doar când depăşea, chiar şi în înţelegerea lor fără de margini, verosimilul.
Atunci sărea şi mai mult peste cal şi amplifica fascinaţia noastră făcându-ne să acceptăm inacceptabilul, să-l urmăm în periplurile sale, să participăm emotiv la emoţiile care-l copleşeau. Întrerupea adesea brusc povestirea într-un punct de suspans, lăsându-ne să-l implorăm să revină, să reia povestirea.
Pleca tiptil, se strecura din casă şi dus era. Pleca la cârciumă sau, şi mai rău, dispărea pentru o perioadă nedefinită, mereu implicat în acţiuni de comis-voiajor.
Asta era şi, volens-nolens, era mereu pe drumuri. Dar nu pe orice fel de drumuri. Era mereu plecat, cum am spune astăzi, în Vest, la Viena, Paris, Roma sau Londra, rupea câte ceva din limbile vorbite prin marile capitale europene, făcea treabă bună se pare, ,,înregistra” amintiri cu nemiluita în stivele memoriei sale prodigioase şi, la întoarcere, le descărca la un pahar de vin cu prietenii, dar mai ales cu micuţii lui admiratori. Memoria, însă, nu era totul. Imaginaţia debordantă îl ajuta în crearea unei atmosfere de fantastic, atât de iubită de noi. >>>

Adrian Erbiceanu – poesis

La poarta înserării

Din adâncimi – pe ape dispersate
Ce-şi cată vad să-ncalce alt hotar –
Călăuzit de-un simţământ primar,
Sui treptele-ntrebării ferecate.

La poarta înserării gândul bate.
Incertitudini – trepte de altar –
Grăbite se preling pe minutar:
Nimicnicie şi…eternitate!

Aşa adun corvoadă la corvoadă,
Inscripţii – tăinuind aspru consemn –
Vizibile, când n-aş vrea să se vadă. >>>

Titi Nechita – Mireasma florilor de tei

La umbra teiului adesea fac popas
Să-mi amintesc de acea vreme timpurie
Când rătăceam precum un câine de pripas,
Şi n-aveam griji de viaţa care va să vie!

Cu gândul dus, prin ramuri eu mă ascundeam
Tot căţărându-mă pe-o rază purpurie,
Cătând spre cer un colţ de rai îmi construiam;
Crâmpei de vis ţesut precum o broderie. >>>

Cornelia Păun Heinzel – O bursă “Goethe“ Institut Műnchen

PaunBursa “Goethe“ Institut de la München la care am fost selectată și la care am participat recent a fost un eveniment inedit, printre multitudinea de formări în care am fost angrenată, simultan cu activitatea mea didactică, desfășurată de-a lungul anilor, deoarece m-a călăuzit cu gândul, cu nostalgie, în perioada primei mele studenții, cu colegi selectați pe criterii severe, deosebit de dotați din punct de vedere intelectual, dornici de a învăța, cu profesori comprehensivi , aflați la un ridicat nivel de pregătire , ce le conferea reale calități de predare și evaluare.
Se spune că o discuție cu un om inteligent este o plăcere. O activitate de formare desfășurată cu astfel de oameni este însă deosebită și o raritate în ziua de astăzi. . Cursul “Multimedia Führerschein“ desfășurat la “Goethe“ Institut München oferă un cadru elevat, într-o atmosferă dominată de profesori cu grad înalt de inteligență, cu pregătire superioară, de pe toate continentele lumii, mânați de aceeași dorință, de a se perfecționa în domeniul multimediei, respectiv al internetului, în didactica limbii germane
Noutatea care m-a surprins cu adevărat, – comparativ cu ceea ce cunoșteam eu, a fost constatarea că, din cel mai ascuns ungher al Europei, până în cel mai sălbatic colț al Americii Latine sau al îndepărtatei Africi, cunoașterea limbii germane este valorizată și cunoscătorii ei apreciați la adevărata lor experiență și competență. >>>

Vavila Popovici – Solidaritatea

POPOVICI-Vavila-wb[1] - CopyAvem nevoie unii de alții!
„O familie trebuie să fie unită şi solidară, căci altfel nenorocul bate la uşă.” Thomas Mann

Solidaritatea este coeziunea socială bazată pe dependența indivizilor unul față de celălalt în cadrul societăților avansate. În societățile simple ea se bazează în principal pe rudenie și valori comune. În cele complexe, există alți factori care contribuie la sentimentul de solidaritate socială.
Solidaritatea socială constituie un ansamblu de interese, idei, credinţe, sentimente şi opinii care creează un scop, o dorinţă pentru un mod unitar de acţiune şi reprezintă un mediu care generează capital social. Politica socială este dusă în general în favoarea acestei atitudini de solidaritate, având în vedere programe şi acţiuni îndreptate spre rezolvarea diferitelor probleme sociale. Acest proces cuprinde deopotrivă implicarea autorităţilor publice, acţiunile organizaţiilor neguvernamentale şi acţiunile persoanelor individuale, reunind sectoarele public, privat şi societatea civilă. Politica socială se defineşte în cadrul principiilor, valorilor şi tradiţiilor ce guvernează relaţiile sociale dintre indivizi, grupuri, comunităţi şi instituţii cu referire la alocarea resurselor şi nivelul bunăstării populaţiei. >>>

Mariana Cristescu – Cine se teme de „Punţi”?!? Unde dai şi unde crapă sau… grija „patriotului naţionale”!

Mariana CristescuDupă cum se ştie, vineri, 23 mai a.c., la invitaţia Asociaţiei „Punţi de lumină”, reputatul scriitor Radu Theodoru a fost prezent la Târgu-Mureş, pentru a-şi lansa unul dintre cele mai recente volume: „Francmasoneria. Pro şi contra”. Manifestarea s-a bucurat de interesul scontat, autorul fiind însoţit de generalul dr. Mircea Chelaru – unul dintre prezentatorii cărţii şi în Capitală, cu puţină vreme în urmă, şi de George Savu, reprezentantul editurii bucureştene „Paco”, oaspeţilor alăturându-li-se prestigioase gazde: scriitorul Lazăr Lădariu, redactor-şef al cotidianului „Cuvântul liber”, preşedinte al ASTREI mureşene, prof. univ. dr. Vasile Dobrescu, prof. univ. dr. Cornel Sigmirean şi, evident, subsemnata, ca autor de proiect şi moderator. Public numeros, succes eclatant.
Nu revin asupra manifestării, s-a comentat suficient la vremea respectivă. Lucrurile sunt cunoscute. Ceea ce se cunoaşte mai puţin şi, recunosc, nici eu nu ştiam, fiindcă nu i-aş mai fi întins mâna persoanei „politicoase” care m-a monitorizat pe tot parcursul prezenţei celor doi generali la Târgu-Mureş, este ostilitatea virulentă cu care anumite persoane din grupări mai mult sau mai puţin oculte s-au grăbit să împiedice desfăşurarea lansării, împroşcând cu noroi şi calomnii atât asociaţia, cât şi pe membrii ei.
Iată ce posta „avant la lettre”, pe blogul personal, arhitectul Adrian Grigoriu, acuzându-mă indirect de tentativă de crimă şi instigând cititorii, ex-candidatul PNDC, în 2012, la Primăria Capitalei fiind prezent ulterior în Sala „Tonitza”, secondat, la rându-i, spre surprinderea mea, de un membru din staff-ul Vetrei Româneşti, Nu-i dau încă numele, vom aborda altădată subiectul. >>>

Cunoscuţii scriitori români Angela Furtună şi Alex Ştefănescu, laureaţi ai premiilor anuale ale Zilelor Revistei Acolada

A Colocviile Acolada 3

Cunoscuţii scriitori români Angela Furtună şi Alex Ştefănescu, laureaţi ai premiilor anuale ale Zilelor Revistei ACOLADA, decernate recent la Satu Mare.
La Zilele ACOLADA au participat patru autori bucovineni de forţă: Angela FURTUNĂ, Radu MAREŞ, Adrian Dinu RACHIERU şi Alex ŞTEFĂNESCU.

Scriitoarea Angela Furtună şi criticul Alex Ştefănescu – suceveni binecunoscuţi iubitorilor de cultură – au fost invitaţi oficiali la prestigioasa manifestare culturală românească Zilele Revistei Acolada, ajunsă la a cincea ediţie şi desfăşurată la Satu-Mare în intervalul 9-11 iunie, în organizarea Consiliului Judeţean Satu Mare, a Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale şi a redacţiei revistei Acolada. La evenimente au participat scriitori români de prestigiu, mulţi dintre ei colaboratori statornici, de ani de zile, ai excepţionalei reviste de cultură Acolada, între care: Gheorghe Grigurcu, directorul revistei Acolada, Radu Ulmeanu, director general revista Acolada, Alex Ştefănescu, Domniţa Ştefanescu, Liviu Antonesei, Angela Furtună, Radu Mareş, Alexandru Petria, Pavel Şuşară, Adrian Dinu Rachieru, Magda Ursache, Mircea Arman, Florica Bud, Săluc Horvath, directorul revistei Nord Literar, George Terziu, dar au fost invitaţi şi alţi scriitori şi artişti sătmăreni, băimăreni, orădeni, clujeni ş.a. >>>

Adrian Erbiceanu – poezie

Adrian ErbiceanuPrintre silabe

Sub pleoapa serii îmi adun cuvântul
Sa am cu cine înnadi taifas
Când, pârjolit, îmi freamata pamântul
Sa nu ma lase-a sti cât a ramas.

Din usa-n usa bat, printre destine,
Sa-mi fac un drum, o Carte a citi…
Pe partea asta, stiu!… Acolo, cine-i
Straluminând a margine de zi?…

Complice-mi sunt, cât ma îndeamna soapta
Descatusata, darnic, dintre foi.
Spre stânga m-oglindesc -ma vad din dreapta-
Si nu-nteleg de când ajuns-am: Noi! >>>

Alexandru Spătaru – versuri

Unica, Magnifica

Mişcarea e suprema lege
a universurilor
– o uriaşă, neîntreruptă
respiraţie,
succesiune de expansiuni
ce-şi schimbă ritmic sensul.

Într-un târziu s-a-ntrezărit
ce se petrece în
momentele schimbării;
Istoria a consemnat atunci,
într-o euforie generală,
descoperire de senzaţie:
Big – Bang-urile iniţiale!
Dar, oare,
o să-ncapă vreodată
într-o cunoaştere omenească
ideea că nemărginirea este
acelaşi necuprins, oriunde
s-ar afla-n mişcarea ei, >>>