Ligya Diaconescu – Sărutul iubirii (poeme)

DIACONESCU-Ligya-xwbM-ai întrebat

M-ai întrebat odată dacă mai poţi cânta
În camera aceea cu flori de câmp în glastre
În care orice clipă prea repede trecea
Dovada necesară a repetării noastre.

Acolo când e ziuă lumina plânge lin
Gândindu-se că noaptea, târziu o va răpune
Ne-mbălsămează vântul, ceru-i curat senin
Dar vai, dorul ce arde n-a mai ajuns la tine! >>>

Reclame

Interviu cu Ligya Diaconescu

ligia-diaconescu

Ligya Diaconescu

1. Ce este educatia literara?
O definitie standard ar suna cam asa : ,,Educaţia literară este o constantă de-a lungul întregii pregătiri a viitorului orator care nu îl va părăsi toată viaţa”. Parerea mea este ca educatia literara reprezinta o dorinta, o sete de a sti, a cunoaste cat mai mult si a-ti inmulti talantii atunci cand ai talent, cand Bunul Dumnezeu te-a inzestrat cu dragoste de frumos, de expunere a minunatelor trairi, sentimente ascunse, simtiri necontrolate si o scormonire a ceva… pentru-a gasi intotdeauna… mai mult, spre a ajunge la… „desavarsire”.

2. Cum este privita litera azi?

De catre manuitorii penelului, „scormonitorii” trairilor adanci, de catre iubitorii si insetatii de profund… care adesea se regasesc in poezie sau proza, litera este privita ca o necesitate, ca si aerul pe care il respiram, o sete permanenta pe care oricat de mult am dori sa o potolim , sa o stingem, reinvie, renaste din propria cenusa. Pentru responsabilii sectorului „Cultura” ai frumoasei, nepretuitei Romanii, de mult… litera nu mai reprezinta, mai nimic, nici chiar slujitorii acesteia (dar… mai bine nu mai continui, ma intristez!) >>>

George Petrovai – Operibus credite et non verbis (Credeți faptelor, nu vorbelor)

Dezastrul general al agriculturii românești este bine cunoscut. Atât de români, cât și de străini. Și totuși, în pofida angajamentelor sterile ale guvernanților și a resemnării tuturor acelora care – direct sau indirect – se identifică cu rămășițele țărănimii, situația agriculturii românești trebuie urgent și serios ameliorată. În caz contrar, toate sacrificiile și eforturile postdecembriste ale românilor sunt primejdios de zadarnice, iar interminabila noastră reformă se conturează din ce în ce mai mult în ofensă la adresa trăitorilor de pe aceste meleaguri, deoarece face ca democrația și libertatea să penduleze între vag și ostil pentru majoritatea zdrobitoare a celor care au fost împinși în mizerie.
Căci ce reformă este aceea în care toate sunt date peste cap și în care ceea ce până mai ieri era știut de bun, azi este dat drept rău, asta pentru ca interesele și profiturile potentaților să nu sufere vreo știrbire? Tot așa, despre ce respect al legilor, eficiență și sentimente patriotice se poate vorbi acolo unde aproape toată agoniseala unei familii onorabile se duce pe alimente nerușinat de scumpe, dar de-o calitate mai mult decât îndoielnică?
În perioada interbelică, cu nivelul mult mai scăzut al mecanizării din acele vremuri, România era considerată grânarul Europei. Astăzi, România importă cantități uriașe de alimente (peste 70% din necesarul consumului populației), și asta deoarece milioane de hectare de teren arabil sunt lăsate în paragină… >>>

Irina Lucia Mihalca – Aici, acolo, pretutindeni

Te simt al fluturilor,
ca semn că iubirea există, visule!
Pe malurile apelor,
sub clar de lună, plutim împreună,
de mână cu cerul, prin imaginile
ce trec prin noi, zărim ţărmul speranţei.
Ce frumoasă eşti,
mereu cu privirea căutând,
înconjurată de-o aură angelică,
răscolind lumile!

Sub cerul nesfârşit,
pe-un alt obraz al pământului,
suntem învăluiţi în mătasea
din care sunt întreţesute dorinţele.
Un dans în alb sunt ninsorile de clipe!
Ai în tine o putere colosală,
eşti lume din lumi fără de capăt,
ai descoperit ceva ce nu cunoşteai,
în acest triunghi al universurilor.
Unde eşti tu?- mă întrebi.
Aici, acolo, pretutindeni,
în inima noastră, iar tu,
acolo, aici, aproape, departe… >>>

,,Veronica Balaj, argintul viu al literaturii feminine din Banat” – Emilia Ţuţuianu în dialog cu Veronica Balaj

Poeta şi prozatoarea Veronica Balaj reprezintă un criteriu valoric de prim ordin în cultura românească, un condeier care știe să prețuiască clipa, existenţa şi frumosul.

Veronica Balaj

Veronica Balaj

„Vocea umană este un tezaur magic, atât de senzațional, încât împreună cu ea, poate vibra în timp o parte din noi”, mărturisea realizatoarea de emisiuni la Radio Timișoara, poeta si prozatoarea Veronica Balaj. Pasiunea pentru comunicarea pe unde hertziene s-a materializat, între altele, într-o colecție de voci ale unor personalităţi de marcă din cultura românească şi internaţională contemporană.

A avut fericita șansă de a fi autoarea timp de 15 ani – şi îi dorim şi pe mai departe – a două incitante emisiuni culturale radiofonice, care-i definesc personalitatea şi cărora, firește, le-a conferit an de an câte ceva din complexa ei personalitate. Absolventă a Facultăţii de Filologie, activitatea sa jurnalistică a început încă din anul 1982, a urmat apoi cursul postuniversitar de jurnalistică la Bucureşti (1984-1986), apoi cursul de limbă şi civilizaţie franceză la Universitatea din Neuchatel, Elveţia, în anul 2000, urmând un schimb de experienţă (stagiu) la France Culture, redacţia de la Radio France Internationale (1992), Radio Bruxelles (1994), Radio Trois Vallee, Paris (1995), invitată la Radio Charante Libre, Angoulême, Franţa (1994) etc. >>>

George Petrovai – Despre creaţie, moarte, om şi locul lui în aritmetica genezei

George Petrovai1. Creaţia şi moartea
Toate cosmogoniile antice impresionează prin subtilitatea cu care încearcă să ne apropie ba înţelegerea, ba fantezia de momentul unic al cutremurării genunilor de către voinţa supratemporală de afirmare. Este imposibil de ştiut dacă voinţa de-a face a fost totuna ori măcar concomitentă cu voinţa de-a fi, sau dacă prima i-a succedat celeilalte. Căci, lucru evident pentru oricine, pe-atunci nu exista înainte şi înapoi, sus şi jos, devreme şi târziu, întrucât nimicul şi golul nu aveau nevoie de coordonate spaţio-temporale pentru a găzdui inexistentul. Cum, dar, să gândeşti în veci negânditul şi să te orientezi în hăurile fără conţinut şi formă ale neantului?! Iată de ce subtilul Zuang Zi se arată complet descumpănit în faţa ilogicului năucitor de dinaintea oricărui început: „Eu pot să înţeleg că nefiinţa există, dar nu şi că nefiinţa nu există…”
Este cât se poate de clar că prin actul de creaţie s-au stabilit limitele conceptuale ale existentului nelimitat şi ale inexistentului răspândit potenţial şi metalogic pretutindeni în interiorul existentului. Astfel, moartea reprezintă deopotrivă cea mai implacabilă şi mai dureroasă formă de manifestare a inexistentului în lumea viului, căci moartea prezentă la tot pasul înseamnă inserţia eternului nimic în lumea efemerului. Tot aşa, întreaga zbatere a omului în decursul vieţii sale, nu apare înţeleptului ca un vrednic de milă nimic („Pulbere şi goană după vânt” rosteşte Eclesiastul), ambalat cu mai multă sau mai puţină pricepere în vanităţi, glorie, onoruri şi bogăţie? >>>

Premianţii concursului internaţional de Poezie şi proză “Starpress 2014″

Patru nemţeni premianţi ai Concursului de poezie şi proză: Daniela Bejan- Piatra Neamţ, Emilia Ţuţuianu- Roman, Mihai Ştirbu- Roman, Petruş Andrei – (Vaslui)

Revista Internationala STARPRESS– www.valcea-turism.ro a desemnat castigatorii Concursului International de POEZIE -Pentru Romanii din Intreaga Lume , STARPRESS 2012, editia a lV-a(care se desfasoara din doi in doi ani ) si ai Concursului International de PROZA – Pentru Romanii din Intreaga Lume, STARPRESS 2012 , editia a ll-a (care se desfasoara din doi in doi ani). Un număr record de concurenţi s-au înscris la cele două sectiuni, peste 10.000 (la editia precedenta , numarul acestora fiind 8497  ceea ce întăreşte încă o dată zicala “românul s-a născut poet !”STARPRESS-4-wb

CASTIGATORII Concursului Internaţional de POEZIE si PROZA pentru românii din întreaga lume “Starpress 2014 “

MARELE PREMIU –STARPRESS – pentru cea mai buna poezie:
TITINA NICA TENE- CLUJ – ROMANIA – – sejur pt. 2 persoane – 9 zile Hotel Casa Andrei / Eforie Nord / 25 august- 3 septembrie
MARELE PREMIU –STARPRESS – pentru cea mai buna proza scurta :
ELENA BUICA – Qubec / Canada – sejur pt. 2 persoane – 9 zile Hotel Rio / Jupiter / 25 august- 2 septembrie
MARELE PREMIU –STARPRESS – pentru cel mai bun roman :
DORA ALINA ROMANESCU – Mangalia / Romania – sejur pt. 2 persoane – 9 zile Hotel Premier / Olanesti / >>>

Concert extraordinar Eugen Doga la Iaşi

Vineri, 27 iunie,  pe scena de la Palatul Culturii din Iaşi, Opera Naţională Română Iaşi va susţine concertul extraordinar “Eugen Doga”, cu participarea maestrului, eveniment muzical transmis live şi la Cernăuţi. Despre compozitorul Eugen Doga se spune că ar fi cel mai mare compozitor român în viaţă. De aceea, pare un paradox faptul că românii îl cunosc prea puţin. Maestrul a mai concertat în capitală nu demult. Însă legăturile sale cu România datează încă de pe vremea comunismului. El este cel care a realizat coloana sonoră a filmului “Maria Mirabela”, însă noi îl cunoaştem în special pentru muzica din filmul “Şatra” care a rulat şi pe ecranele noastre sau din filmul “Gingaşa şi tandra fiară”, pentru care a compus şi celebrul său vals, apreciat pe întreg mapapondul. >>>

Irina Lucia Mihalca – poesis

Irina.Lucia.MihalcaAi văzut lumina întrezărindu-se…

Ai văzut lumina întrezărindu-se
în fiecare unduire a cuvântului răscolit în tine,
prin umbrele polarizate ce ţi-au întunecat privirea.
Pe fereastra pustiului din suflet îmi cânţi pierdut,
erai pe zidul palid al îndoielilor,
în mine ai regăsit acel prezent din tine.

O taină se-ascunde în noi, acum e ca atunci!
– noaptea din marea noapte a însingurării
şi a indiferenţei inimii –
Mereu ai crezut că nu ai voie, peregrinule,
acum ţi-e bine, mâine-ţi va fi la fel,
doar culorile se schimbă, azi îţi alegi albastru,
un verde marin îţi voi aduce mâine,
din care portocaliul se va împrăştia intens. >>>

Vavila Popovici: Festivalul de dans american – 12 iunie -26 iulie 2014

danzon-1-c-paula-lobo[1] (4)„Dansul este singura artă în care noi înșine suntem materia din care este realizată.” – Ted Shawn

Scriam într-un alt articol mai vechi despre dans, că este o geometrie a formei pe care o realizăm cu ajutorul părţilor constituente ale trupului nostru, este un mod de a exprima sentimentele, un mod de a exprima viaţa, atrăgând atenția că totul în jurul nostru dansează, uneori fără a ne da seama. Vedem frunzele copacilor valsând, vedem florile deschizându-se într-un „adagio”, legănându-se pe tulpina lor firavă, vedem valurile mișcătoare ale nemişcătoarelor mări şi oceane executând salturi, simţim rafalele de vânt trecând pe lângă noi în piruete şi multe, multe alte mişcări ale naturii, făcute cu graţia care de multe ori scapă atenţiei noastre. Dansul naturii, dansul trupurilor noastre înseamnă mişcare şi mişcarea înseamnă energie şi energia înseamnă viaţă. Dansul ne creează emoţii, ne permite descătuşarea unor simţiri, el înseamnă curaj, iubire de spaţiu, dorul de zbor înalt. El dăruieşte trupului graţie, frumuseţe, sănătate.
Orașul Durham din Carolina de Nord este cel care a atras companiile și dansatorii în desfășurarea Festivalului anual de Dans modern din Statele Unite, intitulat pe scurt ADF (American Dans Festival). Sezonul festivalului este cel de al 81 –lea și dispune de 24 de companii și coregrafi, unele americane, altele provenind din țări precum Irlanda, Israel și Africa de Sud. Spectacolele se desfăşoară în lunile iunie şi iulie ale anului, în sălile: Performing Arts Center (Centrul de Arte performante) şi Reynolds Industries Theater – Duke University (Teatrul Industriilor Reynolds – Universitatea Duke), din oraşul Durham, Carolina de Nord, cu participarea companiilor de dans, sub îndrumarea Directorului Jodee Nimerichter, care a adus salutul de Bun venit la această nouă sesiune a Dansului.
Dedicația celei de a 81-a stagiuni a acestui Festival a cuprins cuvinte de recunoștință pentru cei doi oameni extraordinari care au sprijinit constant consiliul de administrație ADF, Roger W. Hooker, jr. în calitate de director și mai târziu F.V. „Pete” Allison, jr., care prin înțelepciunea lor, conducerea transparentă, dăruirea pasională pentru dansul modern și relația cu comunitatea, au îmbunătățit Festivalul și au servit ca sursă de inspirație continuă.
Programul din acest an este alcătuit din: „Vertigo Dance Company”, „Gregory Maqoma/Vuyani Dance Theatre”, „Niv Sheinfeld & Oren Laor”, „Here and Now: NC Dances”, „Ballet Hispanico”, „Ismael Houston-Jones & Emily Wexler”, „Pilobolus”, „Musicians Concert”, „Adele Myers and Dancers”, „Cedar Lake Contemporary Ballet”, „John Jasperse Company”, „Ballet Preljocaj”, „Faculty Concert”, „Tere O’Connor Dance”, „Paul Taylor Dance Company”, „On Their Bodies)”, „Footprints”. >>>

In memoriam Sergiu Celibidache

Sala “Mihail Jora”, din cadrul Şcolii de Arte “Sergiu Celibidache”, din Roman, organizează joi, 26 iunie, la ora 17.00, o manifestare culturală dedicată marelui muzician Sergiu Celibidache, care a văzut lumina zilei la Roman, de la a cărei naştere se împlinesc, pe 28 iunie, 102 ani.
Intitulat “In memoriam Sergiu Celibidache”, evenimentul cuprinde o conferinţă legată de viaţa şi activitatea unuia dintre cei mai valoroşi dirijori şi compozitori ai tuturor timpurilor, susţinută de profesor doctor Ovidiu Trifan, cadru didactic al Şcolii de Arte din Roman şi de publicistul Gheorghe A.M. Ciobanu, autorul lucrării “Mileniul III pe portativ”, apărută în 2006, la Editura “Muşatinia”. La eveniment vor participa profesor Laurenţiu Dan Leoreanu, primarul municipiului Roman, oameni de cultură romaşcani, cadre didactice şi elevi din cadrul unităţii de învăţământ. Manifestarea va include şi un recital susţinut de tânărul pianist Andrei Preda, fost elev al Şcolii de Arte “Sergiu Celibidache”. Cu această ocazie, auditoriul se va putea bucura de performanțele pianului primit în urma turneului “Pianul Călător” din acest an, care l-a avut ca solist pe marele pianist Mihail Horia.

Această prezentare necesită JavaScript.

Ion Antonescu la Piatra Neamț

Marshal_Ion_Antonescu_IIPersonaj cotroversat în istoria noastră, Ion Antonescu a dat celebrul ordin: ,,Ostaşi, vă ordon: treceți Prutul!”, după cum se ştie, în urmă cu 73 de ani, din gara de la Piatra Neamț, în noaptea de sâmbătă (21 iunie 1941) spre duminică (22 iunie 1941).Armata română a intrat în război, atacând URSS, alături de Germania şi aliații săi. Potrivit profesorului Paul Vasiliu, unul dintre cei care l-au întâlnit pe mareşalul Ion Antonescu în acele zile “fierbinți”, a fost dascălul de limba şi literatura română, Alexandru Iftimie, autorul valoroasei “Monografii a Liceului Petru Rareş”, apărută, cu ocazia centenarului, în 1969. (A. Moise) >>>

Daniel Corbu – Pasărea neagră (Ultimul poem romantic)

Daniel CorbuLa o oră tîrzie din noapte pe cînd tocmai încetasem lucrul
la „Tratatul despre laşitatea lumii de la origini
pînă în prezent” şi urmăream pe internet
cele mai negre ştiri cînd tocmai aflasem că
în Costa Rica
criminalitatea printre elefanţii albi crescuse
îngrijorător
că un bărbat aprins de viol a siluit nouă femei
într-o singură zi undeva prin Canare
şi mafiile au sechestrat din nou copilul
miliardarului Hababis că lucrurile prinţesei Diana
se vînd prin talciocuri umbroase
că la Holywood lui Shakespeare i se pune pe cap
o cenuşă postmodernistă înecăcioasă
acră şi grea ca un tren de soldaţi
că nişte omuleţi verzi prieteni ai omului
participanţi la Podul de flori intergalactic
au mai ocupat trei insule în Pacific
auzii un zgomot venind prin fereastra deschisă
un zgomot prelung şi macabru ca de OZN-uri nervoase
îmi dezlipii ochii de la multicolorul ecran internet
şi văzui orbitoarea lumină cum vijelioasă
îmi intră în cameră
apoi o rafală de aripi îngheţă încăperea
lăsîndu-mă încremenit în barocul meu scaun pluşat
şi deasupra şemineului un corb princiar se-aşeză
privindu-mă fix. >>>

Irina Lucia Mihalca – poesis

Acolo, în inimă…

Acolo, în inimă, extindem lumile prin îngemănare,
naşterea unor locuri noi, nepopulate, încă, răsar sub ochii noştri,
te-ating în mijlocul cântecului născut în somnul
unei alte note pe buzele tale,
rotiri de priviri într-un vals al pasiunilor
cu un surâs împărtăşit.

Umbre şi semne-n serpentine străbat paşii iubirii,
cuvântu-şi începe tăcerea prin care totul apare,
un călător, spre zările albastre, a cărui aripă creşte din mine.
Încă nu ştiu cine sunt până nu devin altcineva.
Unde să găsesc locul acela în care
te voi lăsa să pătrunzi? Unde-i jocul literelor?

O să mă clădeşti în tine aşa cum eşti tu,
nemăsurată revelaţie, descoperire divină,
miracol frenetic şi posesiv,
acum te-nţeleg, tânjim după noi,
un drum spre începuturile noastre. >>>