Irina, Rodica, Adriana Ionescu – Cordun înseamnã, pur şi simplu, copilãria noastrã fericitã

IonescuParcă a fost în altă viaţă… Cu siguranţă însă, a fost în alt timp…
În timpul când singura noastră grijă era aceea de a ne face temele, pentru a răsplăti eforturile educatorilor, învățătorilor şi profesorilor noştri, pe care îi iubeam şi îi respectam.
În timpul când distanţa de la noi de acasă, de lângă şcoală, până la bunica, lângă biserică, ni se părea luuuungă, iar ,,uliţa copilăriei” noastre se limita la strada din fata casei, pana la chioșcul ,,de la colt”, de unde cumpăram nu atât de multe ,,bunătăţi” precum vedem astăzi în magazine, dar mai mult decât suficiente pentru viața noastră de zi cu zi…
În timpul când zăpada era mare şi albă, când aşteptam cu emoţie în seara de Crăciun să vină Moşul, să ne aducă bradul împodobit, în timp ce noi mergeam să-l colindăm pe bunicul, care împlinea anii în aceeaşi noapte… Avem şi-acum în nări mirosul cetinei pomului de Craciun şi de portocale din jurul lui… Şi Doamne, ce frumos se auzeau colindele copiilor în tot satul, în seara de Crăciun…
În timpul când vara ne jucam în parcul sau in curtea şcolii, încercând să mergem ,,pe bârnă” sau să facem ,,roata” în exerciţii ,,la sol”, ca demne ,,urmaşe” ale Nadiei… Sau când, înainte de începerea şcolii, îi ajutam pe tata şi pe mama să pregătească sălile de clasă pentru un nou an şcolar, punând manualele pe bănci… Sau când îi ajutam la reamenajarea bibliotecii şcolii – Doamne, ce mult ne plăcea să clasificam şi să aranjăm cărţile pe rafturi…
În timpul când seara stăteam pe banca din faţa porţii cu bunicul şi vedeam oamenii întorcându-se de la câmp şi văcuţele de la păscut… Sau când bunicul ne trezea dimineaţa în zilele de vară cu un cântat de ,,cucu” la fereastră, în drum spre grădina pe care o plivea şi o îngrijea cu atâta dragoste…

În timpul când mama şi tata aveau grijă să nu ne lipsească nimic, chiar dacă vremurile se înăspreau… Când întreruperile de curent ne dădeau prilejul să vedem cum au învăţat ei când erau copii, la lumina lămpii… În timpul când televizorul era suficient de puţin interesant, încât ne invita la lectură sau la joacă…
În timpul când, în dimineţile de toamnă, curăţam miez de nucă stând pe căldăruşele de plastic, în rând, în curtea şcolii, înainte de a pleca încolonaţi la practica agricolă… Şi ce bucurie era că mergeam la practică – ni se prelungea vacanţa cu două săptămâni! În timpul când copiilor de la şcoală ne era drag sa îngrijim parcul şcolii şi să culegem plante medicinale…
În timpul când îl certam pe tata că îşi petrecea tot timpul în şcoală şi pentru şcoală şi nu mai avea timp pentru noi şi pentru căsuţa noastră… Iartă-ne, tăicuţă! … În timpul când mama era, ca şi acum, cea mai mare maestră in prăjituri şi în murături şi încerca să ne ,,molipsească” şi pe noi cu acest har – iţi mulţumim, măicuţă şi iartă-ne că nu suntem nici pe departe la înălţimea acestei dăruiri! În timpul când dascălii veneau cu drag la şcoală, deşi mulţi dintre ei îngheţau iarna în staţia de autobuz – vă mulţumim, doamnelor si domnilor ,,Trandafir”!
Vă mulţumim, Mamă şi Tată, pentru frumuseţea sufletului, omenia, puterea de sacrificiu şi iubirea pe care ni le-aţi transmis!
Vă mulţumim, dascăli ai Şcolii Cordun, pentru pasiunea şi dragostea cu care ne-aţi învățat! Vă mulţumim, săteni ai Cordunului, care aţi apreciat şi apreciaţi oamenii Şcolii, păstrându-i în inimă pentru totdeauna.
Doamne, ajută tuturor!
Irina, Rodica şi Adriana Ionescu, fiicele învățătoarei Valeria Ionescu şi profesorului Constantin-Adrian Ionescu.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Adriana Ionescu, Cordun și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Irina, Rodica, Adriana Ionescu – Cordun înseamnã, pur şi simplu, copilãria noastrã fericitã

  1. Horga Mihai zice:

    Felicitări locuitorilor actuali din Cordun, cât și fiilor satului, urcați pe treptele înalte ale societății prin școlile urmate…Cordunul are cetățeni de mare valoare…și va mai avea!

Comentariile sunt închise.