Gheorghe Stoica – Cordunul

stoicaÎn Cordun e cuibul vieţii
Căci aicea m-am născut,
Şi aicea-ntâia dată
Am dat primul meu sărut.

În Cordun natura este
De un farmec pitoresc,
Şi-n amurgul lin al serii
Îmi dă viaţă să trăiesc.

Când pe cer răsare luna
Peste satul adormit,
Pare-un vis de biruinţă
În Cordunul meu iubit.
Umbra nopţii când se-nalţă
Şi zefiru’ adie-ncet,
În Cordun răsare-n umbră
O iubire de poet.

El iubeşte ochi albaştri
Şi-o guriţă de bujor,
Căci Cordunul azi e vrednic
De iubire şi de dor.

Loc mai dulce de viaţă
Şi iubire pân-acum,
Mi-a fost farmecul naturii
Şi în satul meu Cordun…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Gheorghe Stoica și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.