Corina Dumitrache – Trusa cu amintiri…

Corina DumitracheLumea satului este una fascinantă. Tânăr fiind, probabil eşti uşor influenţabil şi atunci dimensiunea trăirilor este pe măsură. Memoria mea afectivă păstrează un parfum drag, legat de cei 22 de ani petrecuţi la Cordun: de la mirosul crud al ierbii la cel dulce-îmbietor al pomilor în floare sau al grădinilor, de la mirosul plăcut de cozonaci ce răzbătea din casele gospodinelor, la cel al pământului proaspăt arat , de la mirosul de var proaspăt al dispensarului, la cel al toamnei cordunene…
Erau vremuri destul de tulburi când am venit în sat ca medic – imediat după revoluţie – şi aveam sentimente amestecate: de la emoţii obişnuite vis-a-vis de un loc necunoscut, până la spaima că nu voi reuşi să mă ridic la înălţimea aşteptărilor celor ce aveau nevoie de mine. În timp, trecând peste toate, am învăţat că poţi fi fericit, ori măcar mulţumit, făcând ceea ce-ţi place, oriunde în lume.
Am găsit în Cordun oameni adevăraţi – începând de la oficialităţile satului la omul de rând – care mi s-au lipit de suflet şi-mi place să cred că şi invers. Primăria mi-a oferit locaţie pentru dispensarul medical şi m-au ajutat şi în utilarea acestuia cu tot ce era necesar pentru a-mi putea desfăşura activitatea în condiţii normale.
Pentru un medic cel mai important lucru este pacientul şi toate acţiunile şi le dirijează pentru a-l ajuta. La începuturile mele la Cordun am simţit o uşoară reticenţă. Răceala pe care o simţi în banala formulă de salut Bună ziua! doare când eşti nou într-o comunitate!
Cu timpul, toate s-au estompat pentru că încrederea se clădeşte cărămidă cu cărămidă. Au învăţat şi pacienţii mei că medicii după care tânjesc au fost şi ei cândva tineri şi experienţa vine practicând meseria, consultând şi diagnosticând.
La rândul meu şi eu am învăţat că eşti medic adevărat doar atunci când eşti faţă în faţă cu pacientul. E terifiant, ca un salt cu paraşuta, dar pe măsură ce trece timpul, îţi intri în mână, se creează o legătură specială cu cei ce au nevoie de tine ca specialist . Ajungi să înveţi să ai un mod echilibrat şi natural de a aborda pacienţii, de a asculta şi vedea dincolo de problemele de sănătate şi să-ţi pui, destul de des, întrebarea ,,mie cum mi-ar plăcea să fiu tratat ?” sau „mie cum mi-ar plăcea să mi se vorbească ?”
Doar aşa devii un medic mai bun, un Om mai bun, pentru că înveţi să observi diferenţele dintre ce e scris în cărţi şi ce se face în practică.
Mi se umple sufletul de bucurie, când întâlnindu-mă cu câte o bătrânică din sat, îmi mulţumeşte, mă întreabă despre ai mei şi-mi spune ce mai e nou prin sat „pe la noi”. Fără falsă modestie, cred că viaţa celor ce m-au adoptat ca fiică a satului, cu mine alături, s-a îmbunătăţit, fizic şi spiritual, cum şi viaţa mea e mai bogată cu un Cordun. Scriind despre acei ani simt şi astăzi cum mi se iuţeşte plăcut pulsul.
Meseria de medic este una dintre cele mai vechi din lume. Fie că i s-a spus doctor, vindecător, vraci, doftor, medicul a fost şi a rămas o persoană importantă în viaţa societăţii, fiind printre cei mai respectaţi oameni ai comunităţii din care face parte. Înainte de a fi medic eşti om şi trebuie să-ţi tratezi semenii cum ai vrea să fii tu însuţi tratat.
Nu pot decât să mulţumesc oamenilor frumoşi pe care i-am întâlnit, în numele meu şi al înaintaşilor mei, în numele a tot ce e bun şi sfânt în meseria mea, cinstind halatul alb pe care l-am pus pentru prima oară pe mine acum ceva anişori.
Şi pentru cinstea de a fi medic în faţa părinţilor, copiilor şi pacienţilor mei, mulţumesc: Divinum est opus sedare dolorem – Divină este osteneala de a alina durerea. Divină este şi recunoştinţa primită în schimb. Şi eu asta am simţit din plin în satul meu Cordun.
Am dat clipelor conţinutul lor adevărat, intens, oferindu-le astfel imensitate în timp, în amintire…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Cordun, Corina Dumitrache și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.